CASE OF KRETININ v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

10.08.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KRETININ v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU CRETININ v. UKRAINE (Declarația nr. 10515/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 10 august 2006 FINAL 10/11/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kretinin v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Jungwiert Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 10 iulie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 10515/03) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Vladimir Andreyevich Kretinin („reclamantul”), la 6 martie 2003. Guvernul ucrainean („guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Z.Bortnovska, dna V.Lutkovska și dl Y.Zaytsev. La 2 iunie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamantului către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 1 aprilie 2006, acest caz a fost atribuit nouei secțiuni (art. 25 § 5 și art. 52 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1943 și se află în orașul Novogrodovka, regiunea Donetsk, Ucraina. Reclamantul a instituit două seturi de proceduri în Curtea Orașului Novogrodovskiy din regiunea Donetsk împotriva Companiei Minerare Novogrodovskaya nr. 1/3 - o întreprindere de stat - pentru recuperarea achizițiilor salariale și a altor plăți datorate acestuia. La 22 februarie și 8 mai 2002 Curtea Orașului Novogrodovskiy a constatat în favoarea reclamantului ( Реьениש δовоовско ) și i-au acordat UAH 8,103.20 [1] și, respectiv, 3,128.40 [2]. Aceste hotărâri au fost trimise pentru aplicarea serviciului orașului Novogrodovskiy Bailiffs ( Отдел δосударственной ис În iulie 2002, reclamantul a inițiat o procedură în Tribunalul Orașului Novogrodovskiy din regiunea Donetsk împotriva Serviciului Orașului Novogrodovskiy pentru neexecutarea hotărârii din 22 februarie 2002 în favoarea sa. La 25 iulie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului, constatând că nici o vină nu a fost comisă de către Serviciul Bailiffs. Curtea a declarat că Serviciul Bailiff a acționat în mod corespunzător în aplicarea hotărârii din 22 februarie 2002. Cu toate acestea, prin o serie de hotărâri ale Curții Comerciale din regiunea Donetsk, Serviciul Bailiff a fost interzis să vândă proprietățile societății miniere din cauza procedurii de falimentare inițiate împotriva societății. În 2002, Curtea de Apel din regiunea Donetsk a susținut hotărârea din 25 iulie 2002. La 29 ianuarie 2003, Curtea Supremă a Ucrainei a respins recursul reclamantului în cazare. În septembrie 2002, reclamantul a instituit o altă serie de proceduri în Tribunalul Orașului Novogrodovskiy din regiunea Donetsk împotriva Serviciului Orașului Novogrodovskiy pentru neexecutarea hotărârii din 8 mai 2002 în favoarea sa. La 10 octombrie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului, din aceleași motive ca înainte. La 16 decembrie La 7 octombrie 2003, Curtea Supremă a Ucrainei a respins recursul reclamantului în casă. 10. În februarie 2003, Compania Mining Novogrodovskaya a fost reorganizată și a devenit o subdiviziune structurală a Companiei Mining Selidovugol. Întrucât aceasta a devenit astfel de debitorul, procedurile de executare au fost transferate la serviciul orașului Selidovskiy Bailiffs ( Отдел) (осударственной исδолителиной слуной селидоско Reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de Oraș Selidovskiy a regiunii Donetsk împotriva Serviciului Selidovskiy Town Bailiffs care solicită compensare pentru daunele materiale și morale pe care le-a infligit-o prin neexecutarea hotărârilor în favoarea sa. La 22 noiembrie 2004, instanța a hotărât cu privire la acest caz, însă părțile nu au informat Curții cu privire la rezultatul procedurii. La 24 ianuarie 2005, instanța a furnizat reclamantului un termen până la 15 februarie 2005 să prezinte recursul său împotriva acestei hotărâri în conformitate cu formalitățile procedurale. 12. Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2005, reclamantul a informat instanța că, la 7 decembrie 2004, hotărârile în favoarea sa au fost executate în întregime. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Sokur v. Ucraina (n. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). 2 § 1 din Convenție, având în vedere nivelul său de viață scăzut. Curtea reiterează că, conform jurisprudenței sale, nici art. 2 nici orice altă dispoziție a Convenției nu pot fi interpretate ca conferind unei persoane un drept de a beneficia de un nivel de viață dat (Waisilewski c. Polonia (dec.), nr. 32734/96, 20 aprilie 1999). În plus, reclamantul nu a demonstrat că a suferit o astfel de deplasare care să pună viața în pericol (a se vedea Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 26 noiembrie 2002). Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 15. Reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 4 § 1 din Convenție, referindu-se la faptul că a fost forțat să lucreze fără a primi remunerare. Curtea constată că reclamantul și-a efectuat activitatea voluntară și dreptul la plată nu a fost niciodată negat. Conflictul implică astfel drepturi și obligații civile, dar nu dezvăluie nici un element de sclavie sau de muncă forțată sau obligatorie în sensul prezentei dispoziții (a se vedea Sokur c. Ucraina (dec.), citat mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 16. Reclamantul s-a plângut de durata neexecuției hotărârilor în favoarea sa. El a invocat art. 6 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste articole prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” 17. Guvernul nu a prezentat nicio observație cu privire la admisibilitatea plângerilor reclamantului. 18. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenția privind întârzierea executării hotărârilor Tribunalului Novogrodovskiy nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Din aceleași motive, plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi declarat inadmisibil. II. MERITS 19. Guvernul a susținut că hotărârile în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. Acestea au susținut, de asemenea, că responsabilitatea statului în această situație se limitează la organizarea și conducerea corectă a procedurilor de executare și că durata procedurii de executare a fost cauzată de situația financiară critică a societății debitoare și a sectorului energetic al economiei ucrainene în general. Guvernul a susținut că Serviciul Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu poate fi învinovățit pentru întârziere. Regolaritatea procedurilor de executare în acest caz a fost confirmată de instanțele interne. Guvernul a susținut că statul nu poate fi considerat responsabil pentru datoriile întreprinderilor sale și că statul a alocat anual sume substanțiale din bugetul său pentru a acoperi o parte din certificatele de invaliditate și alte plăți compensatorii lucrătorilor din industria minieră. 20. Curtea constată că hotărârile din 22 februarie și 8 mai 2002 în favoarea reclamantului nu au fost aplicate, respectiv, timp de mai mult de doi ani și șase luni și timp de mai mult de doi ani și nouă luni. , citat mai sus, §§ 30-37; Shmalko v. Ucraina , citat mai sus, §§ 55-57. 23. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 24. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului III din Protocolul. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamantul a solicitat 7,227 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 27. Guvernul a susținut că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale. 28. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suportat prejudiciu moral și să-i acorde 800 EUR în acest sens. Costuri și cheltuieli 29. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 30. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibile și al restului cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 800 EUR (opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi impunător; (b) că suma de mai sus se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 august 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele Registrului Peer Lorenzen [1] La momentul material, aproximativ 1.288,10 euro (EUR) [2] La momentul material, aproximativ 497,31 EUR.