CASE OF RAKITIN v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

11.01.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF RAKITIN v. UKRAINE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU RAKITIN v. UKRAINE (Declarația nr. 7675/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 11 ianuarie 2007 FINAL 11/04/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rakitin v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: Președintele Lorenzen Doamna Botoucharova, Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek, având deliberat în privat la 4 decembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 7675/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Borys Borysovych Rakitin („reclamantul”), la 18 decembrie 2003. Reclamantul a fost reprezentat de dl Ruslan. Anatoliyovych Ulyanov, avocat practicant la Kremenchuk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 5 decembrie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolelor 6 1 și 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Kremenchuk, regiunea Poltava. La 8 aprilie 2003 Curtea de district Kryukivsky de Kremenchuk („Curtea districtivă”, a ordonat Inspectorării Fiscale Kremenchuk („Inspectorarea fiscală fiscală”) să plătească reclamantului UAH 113,984.80 [1] cuantumul taxei peste plată. Decembrie 2003 districtul Kryukivsky Bailiffs' Service of Kremenchuk („Bailiffs”, La 29 decembrie 2003, Curtea de District a solicitat Curții de District să explice cum să pună în aplicare hotărârea din 8 aprilie 2003. La 29 decembrie 2003, Curtea de District a concluzionat că datoria trebuie plătită direct de la bugetul de stat și a ordonat Trezorului de Stat al Kremenchuk („Treasurya”) să plătească atribuirea datorită reclamantului. 10. La cererea Trezorului, la 20 mai 2004, Curtea de District a dat o nouă explicație cu privire la executarea hotărârii din 8 aprilie 2003. În special, instanța a ordonat ca plata să fie efectuată din contul bancar al Inspecției Fiscale. 11. 2005 Inspectoratul fiscal a informat Bailiffs că suma impozitului plătit de către reclamant a fost transferată în bugetul de stat și a furnizat cerințele contului respectiv administrat de Trezor. 12. La cererea celor Bailiff, la 8 august 2005, Curtea de District a modificat explicația sa din 20 mai. În 2004 și a confirmat că achizițiile ar trebui să colecteze premiul din cauza reclamantului din contul de mai sus al Trezoreriei. 13. La 21 iunie 2006, hotărârea din 8 aprilie 2003 a fost pusă în aplicare în întregime. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legislația internă relevantă este rezumat în hotărârea Vasylyev v. Ucraina (nr. 10232/02, §§ 19-22, 13 iulie 2006). Drept 15. Reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârii din 8 aprilie 2003 în timp util. El a invocat art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. El s-a plâns în continuare că nu are măsuri interne eficace pentru plângerile sale din Convenția, astfel cum prevede art. 13 din Convenția. Dispozițiile impugnate prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITATE 16. Guvernul a formulat obiecții, contestate de reclamant, cu privire la epuizarea recoursurilor interne similare celor pe care Curtea le-a respins deja în alte hotărâri privind neexecuția hotărârilor împotriva entităților de stat (a se vedea, de exemplu, Vasylyev Ucraina , citate mai sus §§ 30-31). Curtea consideră că prezenta obiecție trebuie respinsă din aceleași motive. 17. Curtea concluzionează că plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind întârzierea executării hotărârii din 8 aprilie 2003 susține chestiunile de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond, nu constată niciun motiv pentru declararea acestor plângeri inadmisibile. Prin urmare, Curtea trebuie să le declare admisibile. Din aceleași motive, Curtea declară admisibilă plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenția. II. MERITS Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 18. În observațiile lor privind fondul cererilor reclamantului, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenția sau a articolului 19 din Protocolul nr. 19. Reclamantul nu este de acord. 20. Curtea constată că hotărârea Curții de district Kryukivsky de Kremenchuk din 8 Aprilie 2003 a rămas neexecut timp de mai mult de trei ani și două luni. De asemenea, aceasta remarcă că datoria hotărârii a fost plătită reclamantului numai după comunicarea cererii la guvernul contestat. 21. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului Protocolului nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Volosyuk Ucraina , nr. 60712/00 , §§ 37-38, 29 iunie 2006 și Vasylyev v. Ucraina , citat mai sus §§ 34-36). 22. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 23. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 1 din Convenția și a art. 1 din Protocolul nr. Guvernul a susținut că reclamantul avea canale eficace de plângere pe același motiv că susținea că reclamantul nu a epuizat recours interne. După respingerea acestui argument anterior (la punctul 16), Curtea concluzionează că reclamantul nu dispune de un remediu intern eficace, conform articolului 13 din Convenție, pentru a remedia daunele generate de întârzierea în prezentă a procedurii (a se vedea Vasylyev citat mai sus, § 41). În consecință, a existat o încălcare a acestei dispoziții. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material 26. Reclamantul a solicitat datoria de judecată nerezolvată a UAH 113,984,80 (EUR) 18.610.40) în prejudiciu material și o sumă suplimentară de 41.481.40 UAH (6.788.04 EUR) pentru pierderile de inflație. Ca alternativă la o compensație pentru pierderile de inflație, reclamantul a solicitat UAH 69.933.70 (1.418.10 EUR) pentru pierderea profitului pe baza ratei medii a dobânzii de 16% oferite de băncile comerciale interne. 27. Guvernul a remarcat că datoria de judecată a fost plătită integral reclamantului și a susținut că reclamantul ar fi trebuit să solicite compensații pentru pierderile de inflație la nivelul intern. 2006 reclamantul a primit datoria de judecată din cauza sa (a se vedea punctul 13 mai sus) și, prin urmare, respinge această parte a cererii. 29. În ceea ce privește afirmația reclamantului privind pierderile de inflație, Curtea consideră că reclamantul a fost absolvit de la urmărirea litigiului sugerat de Guvern (a se vedea, ca autoritate recentă, Levin Russia, nr. 33264/02, § 31, 2 februarie Cu toate acestea, Curtea constată că calculele reclamantului nu sunt susținute de niciun document oficial care să permită Curtea să stabilească suma. În consecință, respinge această parte a cererii (a se vedea, de exemplu, Glova și Bregin c. Ucraina , nos 4292/04 și 4347/04 § 29, 28 februarie 2006). 30. În sfârșit, în ceea ce privește cererea reclamantului pentru pierderea profitului, Curtea constată că argumentele reclamantului sunt speculative și nu discernează nicio legătură cauzală între încălcările constatate și daunele presupuse. Prin urmare, respinge această parte a cererii (a se vedea Prodan v. Moldova , nr. 49806/99, § 73, CEDH 2004 III (extracte) . Reclamantul a solicitat în continuare 15.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 32. Guvernul a susținut că această afirmație a fost exorbitană și nesubstanțială. 33. Curtea consideră că reclamantul a suferit unele neconsiderente. Prejudiciu material ca urmare a încălcărilor constatate care nu pot fi îndeplinite de simplele constatări ale Curții. Cu toate acestea, suma pretinsă este excesivă. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului 1000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 34. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 45.000 UAH (7.364) în taxe juridice. 35. Guvernul a remarcat că această sumă nu a fost justificată și excesivă și a invitat Curtea să stabilească compensația datorită reclamantului pe o bază echitabilă. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei EUR Datoria implicită 37. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA declară admisibilă cererea; declară că a existat o încălcare a art. 6 1 din Convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția, 1000 EUR pentru prejudiciu moral și 1000 EUR pentru prejudiciile morale 600 în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 ianuarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de judecată. laudeia Westerdiek eer Lorenzen Președintele grefier [1] 20,629,70 euro.