CASE OF KORABELNIKOV v. UKRAINE

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA KORABELNIKOV v. UKRAINE (Declarația nr. 29860/05) HOTĂRÂREA STRASBOURG 19 noiembrie 2009 FINAL 19/02/2010 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Korabelnikov v. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca secțiune compusă de: Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc, și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii care a deliberat în particular la 20 octombrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29860/05) împotriva Ucrainei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Yevgen Illich Korabelnikov („reclamantul”), la 30 iulie 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dl V.P. Mokhnenko, avocat practicant în Ucraina. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 20 mai 2008, președintele Secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (articolul § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1935 și locuiește în orașul Chasiv-Yar, Ucraina. Prin hotărâri din 14 septembrie 2000 și 14 mai 2002 Curtea Artemovsk a acordat reclamantului 2.736.90 [1] Hryvnia ucraineană (UAH) și UAH 1.895.64 [2] în achiziții de invaliditate și alte plăți, care urmează să fie plătite de fostul angajator al reclamantului, societatea de stat Chasiv Yarskoye spechhupravleniye po remontu oborudovaniya, zdaniy i sooruzheniy. La 3 decembrie 2003 Curtea comercială regională Donetsk a declarat insolventa companiei. În urma acestui eveniment, au fost instituite proceduri de lichidare. Reclamantul a primit UAH 525.72 în plata parțială a datorielor de judecată. Hotărârile rămân neexecutate. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romașov/Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-19, 27 iulie 2004). PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIUNII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor în favoarea sa. Dispozițiile de mai sus prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional....” Admisibilitate 10. Guvernul a susținut că reclamantul nu a reușit să epuizeze căile de recurs interne, în conformitate cu art. 1 din Convenție. În special, au susținut că nu s-a bucurat de posibilitatea de a fi înregistrat ca creditor în procedura de insolvență și că nu s-a aplicat la orice instanță internă împotriva Serviciului Bailiffs care a contestat aplicarea presupusă inadecvată a hotărârii. 11. 12. Curtea constată că obiecțiile similare au fost deja respinse în o serie de hotărâri adoptate de Curte (a se vedea Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02, 16 decembrie 2003; Sychev v. Ucraina , nr. 4773/02, §§ 42-46, 11 octombrie 2005; și Trykhlib v. Ucraina , nr. 58312/00, §§§ 38-43, 20 septembrie Curtea consideră că această obiecție trebuie respinsă în cauza instantană din aceleași motive. 13. Curtea constată că plângerile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. În observațiile lor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a dispozițiilor Convenției în ceea ce privește reclamantul și a susținut, de asemenea, că autoritățile de stat au luat toate măsurile necesare pentru aplicarea hotărârilor în cauză. 15. Reclamantul nu a formulat nicio observație. 16. Curtea observă că hotărârile din favoarea reclamantului rămân neexecutate. 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Romashov , citat mai sus § 46 și Voitenko c. Ucraina , nr. 18966/02, §§§ 43 și 55). 18. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 19. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DE CONVENȚIE 20. Reclamantul a invocat în cele din urmă art. 1 din Convenție referindu-se la aceleași fapte. 21. Curtea a constatat că Guvernul contestat este încălcat de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și nu consideră necesar să examineze plângerea în temeiul articolului 1, care este o dispoziție-cadru care nu poate fi încălcată pe cont propriu (a se vedea Irlanda v. Regatul Unit , 18 ianuarie 1978 § 238, Serie A nr. 25 90). III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune, costuri și cheltuieli 23. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe contul respectiv. 24. Cu toate acestea, Curtea constată că este neputinuită că statul are încă o obligație de aplicare a hotărârilor în cauză. În consecință, reclamantul are dreptul să recupereze valoarea principală a datoriilor acordate în cursul procedurii interne. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară, în conformitate cu art. 6 plângerile reclamantului 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor admisibile; declară că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; declară că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; depune că nu este necesar să se examineze dacă a existat o încălcare a art. 1 din Convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 noiembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului [1] Aproximativ 586 EUR [2] Aproximativ 409 EUR

FIFTH SECTION

CASE OF

KORABELNIKOV v. UKRAINE

(Application no. 29860/05)

JUDGMENT

STRASBOURG

19 November 2009

FINAL

19/02/2010

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of

Korabelnikov v. Ukraine

,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Rait Maruste,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

Mykhaylo Buromenskiy,

ad hoc

judge,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 20 October 2009,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 29860/05) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Mr Yevgen Illich Korabelnikov (“the applicant”), on 30

July 2005.

2.

The applicant was represented by Mr V.P. Mokhnenko, a lawyer practising in Ukraine. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev.

3.

On 20 May 2008 the President of the Fifth Section decided to give notice of the application to the Government. It was also decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility (Article

29

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1935 and lives in the town of Chasiv-Yar, Ukraine.

5.

By judgments of 14 September 2000 and 14 May 2002 the Artemovsk Court awarded the applicant 2,736.90

[1]

Ukrainian hryvnias (UAH) and UAH

1,895.64

[2]

in disability allowance arrears and other payments, to be paid by the applicant's former employer, the State company Chasiv

‑

Yarskoye spechupravleniye po remontu oborudovaniya, zdaniy i sooruzheniy.

6.

On 3 December 2003 the Donetsk Regional Commercial Court declared the company insolvent. Following this event, liquidation proceedings were instituted.

7.

The applicant received UAH 525.72 in partial payment of the judgment debts. The judgments remain unenforced.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

8.

The relevant domestic law is summarised in the judgment of

Romashov v.

Ukraine

(no. 67534/01, §§ 16-19, 27 July 2004).

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL No.

1

TO THE CONVENTION

9.

The applicant complained under Article 6

§

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the non-enforcement of the judgments given in his favour. The above provisions provide, in so far as relevant, as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.....”

A.

Admissibility

10.

The Government submitted that

the applicant had failed to exhaust domestic remedies as required by Article

35

§

1 of the Convention. In particular, they maintained that he had not availed himself of the opportunity to be registered as a creditor in the insolvency proceedings and had failed to apply to any domestic court against the Bailiffs' Service challenging the allegedly

inadequate enforcement of the judgment.

11.

The applicant made no comments.

12.

The Court notes that similar objections have already been rejected in a number of judgments adopted by the Court (see

Sokur v.

Ukraine

(dec.), no.

29439/02, 16

December

2003;

Sychev v. Ukraine

, no.

4773/02, §§

42-46, 11

October 2005; and

Trykhlib v.

Ukraine

, no.

58312/00, §§

38-43, 20

September

2005). The Court considers that this objection must be rejected in the instant case for the same reasons.

13.

The Court notes that the complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

14.

In their observations, the Government contended that there had been no violation of the provisions of the Convention in the applicant's respect. They further maintained that the State authorities had taken all necessary measures to enforce the judgments in question.

15.

The applicant made no comments.

16.

The Court observes that the judgments given in the applicant's favour remain unenforced.

17.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in cases raising similar issues to the ones in the present case (see

Romashov

, cited above, § 46, and

Voytenko v. Ukraine, no. 18966/02,

§§ 43 and 55).

18.

Having examined all the material in its possession, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

19.

There has accordingly been a violation of Article 6

§

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention.

II.

ALLEGED VIOLATION OF

ARTICLE

1 OF THE

CONVENTION

20.

The applicant finally invoked Article 1 of the Convention referring to the same facts.

21.

The Court has found the respondent Government to be in breach of Article 6 §

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and does not consider it necessary to examine the complaint under Article

1, which is a framework provision that cannot be breached on its own (see

Ireland v. the United Kingdom

, 18 January 1978, § 238, Series A no. 25

,

p.

90).

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

22.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage, costs and expenses

23.

The applicant did not submit a claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account.

24.

The Court, however, notes that it is undisputed that the State still has an outstanding obligation to enforce the judgments at issue. Accordingly, the applicant remains entitled to recover the principal amount of the debts awarded to him in the course of the domestic proceedings.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the applicant's complaints under Article 6

§

1 and Article 1 of Protocol No. 1 about the non-enforcement of the judgments admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

4.

Holds

that it is not necessary to examine whether there has been a violation of Article 1 of the Convention.

Done in English, and notified in writing on 19 November 2009, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Stephen Phillips

Peer Lorenzen

Deputy Registrar

President

[1]

Approximately EUR 586

[2]

Approximately EUR 409