Comunicat la 18 decembrie 2013 Secțiunea a treia Cerere nr. 34206/13 Constantin-Leonard IVENOIU împotriva României introdusă la 13 mai 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Constantin-Leonard Ivanoiu, este un cetățean român născut în 1974 și rezident în Țicleni. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. De la căsătoria reclamantului cu A.S.I., care a avut loc în 2006, a apărut o fată, I.A.M., născută în 2007. Cuplul care a trecut prin probleme conjugale, divorțul a fost pronunțat în 2008 cu prejudicii comune. Prin hotărârea din 20 mai 2010, tribunalul departamental din Gorj a atribuit custodia copilului mamei și a stabilit un drept de vizită în beneficiul reclamantului, la domiciliul său, în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni între 10 și 17 ore. Tot în cursul anului 2010, parchetul lângă tribunalul de primă instanță din Târgu-Jiu (denumit în continuare "jurisdicția"). A respins două plângeri formulate de reclamant și de AI. Reclamantul a acuzat-o pe fosta sa soție că și-a împiedicat programul de vizite, în timp ce aceasta din urmă a susținut că reclamantul ar fi formulat o plângere împotriva sa împotriva amenințărilor. La o dată nespecificată în cursul lunii iunie 2012, A.S.I. l-a informat pe reclamant prin poștă că, la 16 iunie 2012, în ziua vizitei reclamantului, fiica sa ar fi absentă pentru că participa la o activitate extrașcolară, o excursie cu clasa școlii sale. 2012 și că minorul a participat la cererea mamei sale. La 16 iunie 2012, reclamantul s-a prezentat la domiciliul A.S.I. unde nu a găsit pe nimeni. La 18 iunie 2012, reclamantul a formulat o plângere în cadrul secției de poliție în temeiul articolului 307 din Codul Penal. respectarea dispozițiilor referitoare la dreptul său de vizită și a declarat că A.S.I. a decis în mod unilateral să își reprogrameze fiica la activitățile extrașcolare și apoi a refuzat să dialogheze pentru reprogramarea vizitei. A.S.I. a declarat că vizita nu putea avea loc la 16 iunie 2012 ca urmare a participării fiicei lor la proces, a precizat că reclamantul a fost informat cu privire la absența sa, printr-o ordonanță din 17 septembrie 2012, Parchetul a respins plângerea și l-a amendat pe reclamant cu 1 500 de lei. România (adică echivalentul a aproximativ 330 EUR) pentru exercitarea abuzivă a dreptului de recurs și, de asemenea, a pus în sarcina sa cheltuielile de procedură. Parchetul consideră că reclamantul, deși a fost conștient de lipsa fiicei sale, a depus în mod abuziv plângere împotriva A.S.I. pentru a face presiuni asupra acestei Parchetul concluzionează că conflictul dintre foștii soți nu se putea rezolva prin justiție. Susținând că respingerea plângerii și sancțiunea au fost nejustificate și disproporționate, reclamantul a contestat ordonanța în fața procurorului-șef al Parchetului. El a susținut că A.S.I. a avut intenționat și fără consultarea prealabilă a fiicei lor la activitățile extrașcolare pentru a-l priva de dreptul său de a vizita. El a explicat că acest drept era deja limitat la 14 ore pe lună și a estimat că A.S.I. nu a putut să-l reducă și mai mult unilateral, cu atât mai mult cu cât a refuzat orice dialog pentru a găsi un compromis în conformitate cu dreptul său de a vizita. În cele din urmă, el a considerat că suma de la mai mult a fost exorbitantă și descurajatoare pentru apărarea dreptului său de a vizita, având în vedere faptul că el nu deține nici un venit. Procurorul-șef a respins contestația din aceleași motive ca și cele prezentate de Parchet. Reclamantul a contestat hotărârea în fața Tribunalului de Primă Instanță din Târgu-Jiu. El și-a reiterat argumentele și a formulat noi argumente întemeiate pe art. 8 din convenție. El susținea că dreptul de a vizita constituie o încălcare a dreptului său la respectarea vieții de familie și la menținerea relațiilor cu fiica sa. El a adăugat că o plângere formulată pentru apărarea unui drept recunoscut printr-o hotărâre și ignorată de celălalt părinte nu putea fi interpretată ca un mijloc de presiune. Prin hotărârea din 21 noiembrie 2012, Tribunalul a respins plângerea ca inadmisibilă pe motiv că ordonanța prin care Parchetul sancționa un comportament abuziv nu putea face obiectul unei contestații în fața instanțelor. Reclamantul a solicitat din nou procurorului-șef să acorde sau să reducă taxa pentru absența veniturilor. Cererea sa a fost respinsă. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul penal (CP) și Codul de procedură penală (CPP) se citesc astfel art. 307 CP Reținerea minorului de către unul dintre părinții săi, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei care are custodia acestuia, este pedepsită cu închisoare sau cu amendă. Aceeași pedeapsă sancționează comportamentul persoanei care are custodia copilului în temeiul unei hotărâri judecătorești și care împiedică în mod regulat părintele să aibă relații familiale cu minorul în condițiile stabilite de autoritatea competentă. Acțiunea penală se declanșează pe baza unei plângeri din partea persoanei vizate. art. 198 CPP Următoarele fapte comise în timpul procesului penal sunt sancționate printr-o amendă judiciară (...) abuzul de drept al părților sau al reprezentanților acestora, constând în exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale. art. 199 CPP L În cazul în care persoana în cauză demonstrează că este în dreptul statului membru de a-și îndeplini obligația, procurorul sau instanța pot pronunța scutirea de la plata taxei sau reducerea acesteia. GRIEF Citând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul critică respingerea plângerii sale privind respectarea dreptului său de vizită. De asemenea, se plânge de posibilitatea de a contesta hotărârea Parchetului în fața instanțelor interne. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție, din cauza dreptului său de vizită la 16 iunie 2012 Având în vedere respingerea plângerii reclamantului și sancțiunea care i-a fost impusă, autoritățile interne și-au îndeplinit obligația pozitivă de a lua măsuri pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului de vizită
Communiquée le 18 décembre 2013
Requête n
o
34206/13
Constantin-Leonard IVĂNOIU
contre la Roumanie
introduite le 13 mai 2013
Le requérant, M. Constantin-Leonard Ivănoiu, est un ressortissant roumain né en 1974 et résidant à Țicleni.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Du mariage du requérant avec A.S.I., célébré en 2006, est issue une fille, I.A.M., née en 2007. Le couple ayant traversé des difficultés conjugales, le divorce fut prononcé en 2008 aux torts partagés.
Par un arrêt du 20 mai 2010, le tribunal départemental de Gorj attribua la garde de l’enfant à la mère et fixa un droit de visite au profit du requérant, à son domicile, le premier et le troisième samedi de chaque mois entre 10 et 17
heures.
Toujours au cours de l’année 2010, le parquet près le tribunal de première
instance de Târgu-Jiu (ci-après «
le parquet
») rejeta deux plaintes formées par le requérant et A.S.I. Le requérant accusait son ancienne épouse de l’avoir empêché d’exercer son programme de visites, alors que cette
dernière affirmait que le requérant aurait proféré à son encontre des menaces.
À une date non-précisée au cours du mois de juin 2012, A.S.I. informa le requérant par courrier, que le 16 juin 2012, le jour de visite du requérant, sa
fille serait absente parce qu’elle participait à une activité extrascolaire, une excursion avec la classe de son école. Il ressort d’une attestation fournie par la direction de l’école, que l’excursion a eu lieu les 16 et 17
juin
2012 et que la mineure avait participé sur demande de sa mère.
Le 16 juin 2012, le requérant se présenta au domicile de A.S.I. où il ne trouva personne.
Le 18 juin 2012, le requérant forma au commissariat de police une plainte fondée sur les dispositions de l’article 307 du code pénal. Il allégua le non
‑
respect des dispositions concernant son droit de visite et affirma que A.S.I. avait décidé unilatéralement d’inscrire leur fille à l’activité extrascolaire et qu’ensuite elle avait refusé de dialoguer pour reprogrammer la visite.
A.S.I. déclara que la visite ne pouvait pas avoir lieu le 16
juin
2012 en raison de la participation de leur fille à l’excursion. Elle précisa que le requérant avait été informé de son absence.
Par une ordonnance du 17 septembre 2012, le parquet rejeta la plainte et infligea au requérant une amende judicaire de 1
500
lei
roumains (soit l’équivalent d’environ 330 euros) pour exercice abusif du droit de recours et mit également à sa charge les frais de procédure. Le parquet estima que le requérant, bien qu’il était au courant de l’absence de sa fille, avait abusivement porté plainte contre A.S.I. pour faire pression sur cette
dernière pour reprogrammer la visite. Le parquet conclut que le conflit entre les anciens époux ne pouvait pas se résoudre par voie judiciaire.
Alléguant que le rejet de la plainte et la sanction étaient injustifiés et disproportionnés, le requérant contesta l’ordonnance devant le procureur en chef du parquet. Il soutint que A.S.I. avait volontairement et sans aucune consultation préalable inscrit leur fille à l’activité extrascolaire pour le priver de son droit de visite. Il exposa que ce droit était déjà limité à 14
heures par mois et estima que A.S.I. ne pouvait pas le réduire encore plus de manière unilatérale, d’autant plus qu’elle refusait tout dialogue pour trouver un compromis respectueux de son droit de visite. Enfin, il considéra que le montant de l’amende était exorbitant et dissuasif pour la défense de son droit de visite compte tenu du fait qu’il ne disposait d’aucun revenu.
Le procureur en chef rejeta la contestation pour les mêmes motifs que ceux exposés par le parquet.
Le requérant contesta l’ordonnance devant le tribunal de première
instance de Târgu-Jiu. Il réitéra ses arguments et développa de nouveaux arguments tirés de l’article 8 de la Convention. Il soutint que l’obstruction du droit de visite constituait une atteinte à son droit au respect de la vie familiale et au maintien des relations avec sa fille. Il ajouta qu’une plainte formée pour la défense d’un droit reconnu par une décision de justice et méconnu par l’autre parent ne pouvait pas être interprétée comme un moyen de pression. En subsidiaire, il demanda l’exonération du paiement de l’amende.
Par un jugement du 21 novembre 2012, le tribunal rejeta la plainte comme irrecevable au motif que l’ordonnance par lequel le parquet sanctionnait un comportement abusif ne pouvait pas faire l’objet d’une contestation devant les tribunaux.
Le requérant demanda à nouveau au procureur en chef l’exonération ou la diminution de l’amende en raison de l’absence de revenus. Sa demande fut rejetée.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du code pénal (CP) et du code de procédure
pénale (CPP) se lisent ainsi
:
Article 307 CP
«
La rétention du mineur par un de ses parents, sans le consentement de l’autre parent ou de la personne qui en a la garde, est punie d’une peine de prison ou d’une amende.
La même peine sanctionne le comportement de la personne qui a la garde de l’enfant en vertu d’une décision judiciaire et qui empêche régulièrement le parent d’avoir des relations familiales avec le mineur dans les conditions fixées par l’autorité compétente.
L’action pénale est déclenchée sur plainte de l’intéressé.
»
Article 198 CPP
«
Les faits suivants commis lors du procès pénal sont sanctionnés par une amende judiciaire
:
(...)
k)
l’abus de droit des parties ou de leurs représentants consistant à exercer de mauvaise foi les droits procéduraux.
»
Article 199 CPP
«
L’amende est infligée par ordonnance du parquet ou par jugement avant dire droit du tribunal.
L’intéressé peut demander l’exonération du paiement de l’amende ou sa diminution (...) Si l’intéressé démontre qu’il est dans l’impossibilité de s’acquitter de son obligation, le parquet ou le tribunal peuvent prononcer l’exonération ou la diminution de l’amende.
»
GRIEF
Citant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant critique le rejet de sa plainte visant à faire respecter son droit de visite. Il se plaint également de l’impossibilité de contester la décision du parquet devant les juridictions internes.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, en raison de l’impossibilité d’exercer son droit de visite le 16
juin
2012
?
Compte tenu du rejet de la plainte du requérant et de la sanction qui lui a été infligée, les autorités internes se sont-elles acquittées de leur obligation positive de prendre des mesures pour assurer l’exercice effectif du droit de visite
?