ȘAYIK v. TURKEY
ȘAYIK v. TURKEY (CtEDO, 2014)
Comunicat la 7 ianuarie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 30496/09 Hayrettin ȘAYIK împotriva Turciei depusă la 18 mai 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hayrettin Șayık, este un național turc, care s-a născut în 1963 și îndeplinește în prezent o condamnare la închisoarea Bayburt. La 26 iunie 2000, reclamantul a fost luat în custodie de poliție pe suspect de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume Hizbullah. La 30 iunie 2000, reclamantul a fost interogat de poliție, presupus sub presiune, și în absența unui avocat. În declarația sa, reclamantul a mărturisit că este membru al Hizbullah și a dat un cont detaliat al faptelor sale în cadrul organizației ilegale. La 7 iulie 2000 a fost emis un raport medical cu privire la solicitant, care a indicat o echimoză de 2 x 3 cm pe partea interioară a cotului drept și hematome de 2 x 3 cm pe latura dreaptă și stângă a dorsului. În anul 2000, procesul reclamantului a început în fața Curții de Securitate de Stat Adana. În timpul procedurii, reclamantul a refuzat în mod constant acuzațiile împotriva lui și a susținut că a fost tratat rău în timpul custodiei sale de poliție. De asemenea, el a declarat că declarația sa de poliție nu ar trebui luată în considerare de către instanța de judecată, deoarece aceaceasta a fost extrasă de la el sub presiune. Prin Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial la 30 iunie 2004, Curtele de Securitate de Stat au fost abolite. Prin urmare, Curtea Diyarbakır a dobândit jurisdicția asupra cazului. La 9 noiembrie 2007, Curtea din Diyarbakır Assize a constatat că reclamantul a fost vinovat de faptul că se baza pe declarațiile sale luate de poliție în timp ce era în custodie și l-a condamnat la închisoare pe viață. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de Casație la 19 ianuarie 2009. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că el a fost condamnat pe baza unor dovezi ilegale, deoarece instanța internă se baza pe declarația sa de poliție care a fost luată sub presiune. El susține, în continuare, în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție că a fost refuzat asistența juridică în cursul fazei preliminare de anchetă. A existat încălcarea articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timpul detenției sale în custodie de poliție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, 27 noiembrie 2008)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția? În special, în ce măsură a fost condamnarea reclamantului pe baza declarațiilor sale extrase presupus sub presiune și în absența unui avocat? A evaluat suficient de fiabilitatea instanței de judecată înainte de a admite aceste declarații în dosar?