Comunicat la 7 ianuarie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 52464/09 Marc JANSSEN împotriva Belgiei introdusă la 18 septembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marc Janssens, este un resortisant belgian născut în 1966 și care își are reședința în prezent în Anvers. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1993, reclamantul a fost arestat pentru furt cu intrare prin efracție și a fost pus în detenție preventivă la închisoarea din Merksplas. La 29 martie 1994, camera de acuzații a tribunalului lui Gand l-a declarat pe acuzat iresponsabil și a decis să-l interneze imediat. Un decret ministerial din 11 aprilie 1995 a decis să aplice art. 21 din Legea de apărare socială pentru a-l interna pe solicitant. Între 1994 și 1995, reclamantul a fost transferat de șase ori între patru instituții diferite și a locuit succesiv în anexele psihiatrice ale închisorilor Bruges, Gand, Merksplas și Forest. La sfârșitul anului 1995, reclamantul a fost eliberat condiționat și a fost internat la spitalul psihiatric St. Hieronymus din St. Niklaas. De la începutul acestui an a reintrat în anexa psihiatrică a închisorii Bruges și apoi în cea a lui Gand. După câteva luni, a fost eliberat condiționat și pus din nou în centrul terapeutic comunitar al lui Sleutel din Merelbeke, apoi la spitalul psihiatric St. Jan-Baptist din Zelzate. În cursul anului 1998, i s-a permis să trăiască singur. În 1999, Comisia de Apărare Socială ( Gand a decis să reintegreze reclamantul în anexa la psihiatrie, iar reclamantul a făcut două călătorii-întors între închisorile Bruges și Gand. În 2000, reclamantul a primit un tratament jidan. În iunie 2001, a fost reinternat la închisoarea Bruges, apoi la Gand. În aprilie 2002, CDS a decis eliberarea condiționată a reclamantului și a fost internat la spitalul psihiatric St. Amandus din Beernem. În iunie 2002, reclamantul a fost internat din nou în anexa psihiatrică la închisoarea Bruges, apoi în Gand și în Merksplas. În iunie 2003, CDS a decis eliberarea condiționată a reclamantului. El a fost internat la spitalul psihiatric St. Jan-Baptist din Zelzate. În august 2004, reclamantul a fost internat în spitalul psihiatric. La 27 octombrie 2004, reclamantul a fost reținut în Țările de Jos și a fost reținut în închisoarea din Utrecht (Țările de Jos). În noiembrie 2004, reclamantul a fost predat autorităților belgiene și a fost retinut la închisoarea din Düsseldorf. În iunie 2005, CDS a decis eliberarea condiționată a reclamantului. El a fost plasat la spitalul psihiatric Rekem. La 28 iulie 2005, Comisia Superioară de Apărare Socială (denumită în continuare CSDS) a confirmat această decizie și a respins cererea interjudiciată de solicitant. La 25 octombrie 2005, Curtea de Casație a respins recursul în casare împotriva deciziei CSDS. La o dată nespecificată, eliberarea condiționată a reclamantului a fost revocată. La 27 februarie 2006, reclamantul a fost eliberat condiționat pe o perioadă de trei ani și a fost admis în cadrul unui proiect de locuințe protejate (beschut wonen) la 1 mai 2007. În februarie 2008, psihiatrul M. a propus reclamantului să caute o locuință pentru a locui singur acolo în deplină independență, având în vedere că nu a avut o problemă reală în ultimii doi ani. La o dată nespecificată, reclamantul s-a mutat într-o locuință în Lanaken. El a continuat să urmeze un tratament în afara zonei de tratament de la .OPZ Rekem. La 8 aprilie 2008, ca urmare a unui incident cu un angajat de la l .OPZ Rekem, poliția federală a venit să-l caute pe reclamant acasă. Reclamantul a fost admis la l .OPZ Rekem. La 22 aprilie 2008, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Tongres a revocat eliberarea condiționată a reclamantului din cauza comportamentului său agresiv și amenințător față de personal. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat în anexa psihiatrică la închisoarea din Hasselt, apoi în închisoarea din Gand. La 2 iunie 2008, CDS a concluzionat că readmisia reclamantului în anexa la psihiatrie a fost legitimă. Starea mentală a reclamantului nu a fost suficient îmbunătățită. Din aceste motive, CDS a decis să mențină reclamantul în anexa psihiatrică Merksplas până când a putut fi readmis la.OPZ Rekem sau că a fost găsită o altă posibilitate de cadru rezidențial. La 8 decembrie 2008, CDS a confirmat menținerea reclamantului în anexa psihiatrică Merksplas până când a fost găsit un cadru rezidențial. Potrivit unei scrisori din partea CDS din 6 mai 2009, serviciul psihosocial din anexa psihiatrică la închisoarea Merksplas a contactat mai multe instituții psihiatrice, dar toate acestea au refuzat să îl primească pe solicitant. La 17 august 2009, CDS a confirmat menținerea reclamantului în anexa psihiatrică Merksplas până când a fost găsită o instituție rezidențială. De asemenea, CDS a solicitat ca o nouă expertiză psihiatrică să fie efectuată de Dr. V.N., ultima expertiză psihiatrică din 2002. CDS a luat în considerare faptul că reclamantul a refuzat să fie admis în cadrul I.O.P.Z. Rekem pentru un tratament complet și că propunerea reclamantului de a obține o locuință protejată (beschut wonen) nu a fost posibilă în acest stadiu, deoarece starea sa mentală de sănătate trebuia revizuită. Reclamantul a solicitat avocatului său să facă apel la această decizie în fața CSDS, dar avocatul a refuzat să se bazeze pe motivul că acest lucru nu era util. La 24 ianuarie 2010, D.N. a întocmit un raport de expertiză psihiatrică. La 26 ianuarie 2010, CDS a decis să transfere reclamantul către anexa psihiatrică la închisoarea din Gand pe motiv că a fost mai oportun să se ia în considerare un transportator în regiunea sa de origine. Pe baza raportului D.N. din 24 ianuarie 2010, CDS a decis, printr-o decizie din 1 ianuarie 2010 În martie 2010, transferul reclamantului către anexa psihiatrică la închisoarea Merksplas pentru o perioadă de șase luni la sfârșitul căreia starea sa ar trebui reevaluată. Un cadru rezidențial a fost adecvat, dar nu a fost disponibil în acel moment. La 4 octombrie 2010, CDS a respins cererea de eliberare condiționată și a dispus menținerea reclamantului în anexa psihiatrică Merksplas. Comisia a considerat că condițiile pentru un anumit termen nu erau încă îndeplinite, ci că un ambulator era posibil pe termen scurt, având în vedere raportul D.N. din 24 ianuarie 2010. La 5 septembrie 2011, CDS a decis eliberarea condiționată a reclamantului pentru o perioadă de trei ani. Reclamantul a locuit în mod independent la Anvers. La 12 martie 2012, CDS a respins cererea de eliberare definitivă a reclamantului. CDS a adăugat că reclamantul va fi eliberat definitiv la 6 septembrie 2013. La 19 aprilie 2012, CSDS a confirmat această decizie. La 1 octombrie 2012, CDS a respins cererea de eliberare definitivă a reclamantului. La 17 decembrie 2012, CDS a respins din nou cererea de eliberare definitivă a reclamantului pe motiv că În plus, extrasele relevante din documentele interne și internaționale referitoare la situația din Belgia în materie de internare figurează în hotărârea de principiu L.B. c. Belgia 22831/08, § 72-74, 2 octombrie 2012). Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut nici o legătură între scopul detenției sale și condițiile în care aceasta a avut loc. De la primul său internat în 1994, acesta a fost transferat de mai mult de 30 de ori, alternând șederi în anexa psihiatrică a mai multor închisori obișnuite, într-un spital psihiatric și în adăpost protejat. O astfel de instabilitate nu i-ar permite să beneficieze de îngrijiri adecvate patologiei sale în vederea îmbunătățirii stării sale de sănătate mintală. ITMarkFactsComplaintsEND RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere în special șederile reclamantului în anexele psihiatrice ale diverselor închisori obișnuite și transferul acestuia de peste 30 de ori în diferite instituții, perioadele de detenție ale reclamantului, luate în ansamblu, au fost compatibile cu art. 5 alineatul (1) din convenție Guvernul este invitat să furnizeze Curții copii ale deciziilor de internare, ale expertizei psihiatrice și ale oricăror alte documente din dosarul medical sau din dosarul penal pe care ar considera util să îl plătească pentru continuarea examinării acestei cauze de către Curte.
Communiquée le 7 janvier 2014
Requête n
o
52464/09
Marc JANSSENS
contre la Belgique
introduite le 18 septembre 2009
Le requérant, M. Marc Janssens, est un ressortissant belge né en 1966 et résidant actuellement à Anvers.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En décembre 1993, le requérant fut arrêté pour des faits de vol avec effraction. Il fut placé en détention préventive à la prison de Merksplas.
Le 29 mars 1994, la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Gand déclara le requérant pénalement irresponsable et décida son internement immédiat.
Un arrêté ministériel du 11 avril 1995 décida de faire application de l’article 21 de la loi de défense sociale pour interner le requérant.
Entre 1994
et 1995, le requérant fut transféré à six reprises entre quatre
établissements différents. Il séjourna successivement dans les annexes psychiatriques des prisons de Bruges, Gand, Merksplas et Forest.
À la fin de l’année 1995, le requérant fut mis en liberté conditionnelle et placé à l’hôpital psychiatrique de St-Hieronymus à St-Niklaas.
Dès le début de l’année 1996, il réintégra l’annexe psychiatrique de la prison de Bruges, puis celle de Gand.
Après quelques mois, il fut à nouveau mis en liberté conditionnelle et placé au centre communautaire thérapeutique De Sleutel à Merelbeke, puis à l’hôpital psychiatrique St-Jan-Baptist à Zelzate.
Au courant de l’année 1998, il fut autorisé à vivre seul de manière indépendante.
En 1999, la commission de défense sociale («
CDS
») de Gand décida de réintégrer le requérant en annexe psychiatrique et le requérant fit deux aller-retour entre les prisons de Bruges et de Gand.
En 2000, le requérant bénéficia d’un traitement ambulatoire.
En juin 2001, il fut à nouveau interné à la prison de Bruges, puis à Gand.
En avril 2002, la CDS décida la mise en liberté conditionnelle du requérant. Il fut alors placé à l’hôpital psychiatrique St-Amandus à Beernem.
En juin 2002, le requérant fut à nouveau interné à l’annexe psychiatrique de la prison de Bruges, puis à Gand et enfin à Merksplas.
En juin 2003, la CDS décida la mise en liberté conditionnelle du requérant. Il fut placé à l’hôpital psychiatrique St-Jan-Baptist à Zelzate.
En août 2004, le requérant s’enfuit de l’hôpital psychiatrique.
Le 27 octobre 2004, le requérant fut appréhendé aux Pays-Bas et il fut détenu à la prison d’Utrecht (Pays-Bas).
En novembre 2004, le requérant fut rendu aux autorités belges et il fut détenu à la prison d’Anvers. Il fut ensuite successivement transféré vers les annexes psychiatriques des prisons de Gand, Merksplas, Forest, puis de nouveau à Merksplas.
En juin 2005, la CDS décida la mise en liberté conditionnelle du requérant. Il fut placé à l’hôpital psychiatrique de Rekem («
OPZ Rekem
»).
Le 28 juillet 2005, la commission supérieure de défense sociale («
CSDS
») confirma cette décision et rejeta l’appel interjeté par le requérant.
Le 25 octobre 2005, la Cour de cassation rejeta le pourvoi en cassation contre la décision de la CSDS.
À une date non précisée, la libération conditionnelle du requérant fut révoquée.
Le 27 février 2006, le requérant fut mis en liberté conditionnelle pour une durée de trois ans. Il fut alors admis à l’OPZ Rekem.
Le 1
er
mai 2007, le requérant put quitter l’OPZ Rekem et intégra un projet de logement protégé (
beschut wonen
).
En février 2008, le psychiatre M. proposa au requérant de chercher un logement pour y vivre seul en toute indépendance étant donné qu’il n’avait pas eu de réel problème depuis deux ans.
À une date non précisée, le requérant s’installa dans un logement à Lanaken. Il continua de suivre un traitement ambulatoire à l’OPZ Rekem.
Le 8 avril 2008, suite à un incident avec un employé de l’OPZ Rekem, la police fédérale vint chercher le requérant chez lui. Le requérant fut admis à l’OPZ Rekem.
Le 22 avril 2008, la chambre du conseil du tribunal de première instance de Tongres révoqua la libération conditionnelle du requérant en raison de son comportement agressif et menaçant envers le personnel.
Le même jour, le requérant fut transféré vers l’annexe psychiatrique de la prison de Hasselt, puis celle de Gand.
Le 2 juin 2008, la CDS conclut que la réadmission du requérant en annexe psychiatrique était légitime. L’état de santé mentale du requérant ne s’était pas suffisamment amélioré. Un cadre résidentiel semblait nécessaire, mais il n’y avait pour l’instant pas de possibilité de reclassement. Pour ces raisons, la CDS décida du maintien du requérant à l’annexe psychiatrique de Merksplas jusqu’à ce qu’il puisse être réadmis à l’OPZ Rekem ou qu’une autre possibilité de cadre résidentiel soit trouvée.
Le 8 décembre 2008, la CDS confirma le maintien du requérant à l’annexe psychiatrique de Merksplas jusqu’à ce qu’un cadre résidentiel soit trouvé.
Il ressort d’une lettre de la CDS datée du 6 mai 2009 que le service psycho-social de l’annexe psychiatrique de la prison de Merksplas avait contacté plusieurs institutions psychiatriques mais que celles-ci avaient toutes refusé d’accueillir le requérant.
Le 17 août 2009, la CDS confirma le maintien du requérant à l’annexe psychiatrique de Merksplas jusqu’à ce qu’un établissement résidentiel soit trouvé. Elle ordonna également qu’une nouvelle expertise psychiatrique soit effectuée par le docteur V.N., la dernière expertise psychiatrique datant de 2002. La CDS prit en compte le fait que le requérant avait refusé d’être admis à l’OPZ Rekem pour un traitement complet et que la proposition du requérant d’obtenir un logement protégé (
beschut wonen
) n’était pas envisageable à ce stade, étant donné que son état de santé mentale devait être réexaminé.
Le requérant demanda à son avocat de faire appel de cette décision devant la CSDS mais l’avocat refusa au motif que ce n’était pas utile.
Le 24 janvier 2010, le D
r
V.N. établit un rapport d’expertise psychiatrique.
Le 26 janvier 2010, la CDS décida de transférer le requérant vers l’annexe psychiatrique de la prison de Gand au motif qu’il était plus opportun d’envisager un reclassement ambulant dans sa région d’origine.
Sur la base du rapport du D
r
V.N. du 24 janvier 2010, la CDS décida, par une décision du 1
er
mars 2010, le transfert du requérant vers l’annexe psychiatrique de la prison de Merksplas pendant une durée de six mois à l’issue de laquelle son état devrait être réévalué. Un cadre résidentiel était approprié, mais n’apparaissait pas disponible à ce moment-là.
Le 4 octobre 2010, la CDS rejeta la demande de mise en liberté conditionnelle et ordonna le maintien du requérant à l’annexe psychiatrique de Merksplas. Elle considéra que les conditions d’un reclassement n’étaient pas encore remplies mais qu’un reclassement ambulatoire était envisageable à court terme eu égard au rapport du D
r
V.N. du 24 janvier 2010.
Le 5 septembre 2011, la CDS décida la mise en liberté conditionnelle du requérant pour une durée de trois ans. Le requérant réside depuis lors de manière indépendante à Anvers.
Le 12 mars 2012, la CDS rejeta la demande de mise en liberté définitive du requérant. La CDS ajouta que le requérant serait mis en liberté définitive le 6
septembre 2013.
Le 19 avril 2012, la CSDS confirma cette décision.
Le 1
er
octobre 2012, la CDS rejeta la demande de mise en liberté définitive du requérant.
Le 17 décembre 2012, la CDS rejeta une nouvelle fois la demande de mise en liberté définitive du requérant au motif que le reclassement n’était pas encore complété.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits de manière détaillée dans l’arrêt
Van Meroye c. Belgique
(n
o
330/09, §§ 36-60, 9 janvier 2014). Par ailleurs, les extraits pertinents de documents internes et internationaux relatifs à la situation en Belgique en matière d’internement figurent dans l’arrêt de principe
L.B. c. Belgique
(n
o
22831/08, §§ 72-74, 2
octobre
2012).
GRIEF
Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’y avait pas de lien entre le but de sa détention et les conditions dans lesquelles elle eut lieu. Depuis son premier internement en 1994, il fut transféré à plus de trente reprises,
alternant des séjours en annexe psychiatrique de plusieurs prisons ordinaires, en hôpital psychiatrique et en logement protégé.
Une telle instabilité ne lui permettrait pas de bénéficier des soins adaptés à sa pathologie en vue d’une amélioration de son état de santé mentale.
ITMarkFactsComplaintsEND
1.
Eu égard en particulier aux séjours du requérant dans les annexes psychiatriques de diverses prisons ordinaires et à son transfert à plus de trente reprises dans divers établissements, les périodes de détention du requérant, prises dans leur ensemble, ont-elles été compatibles avec l’article 5 § 1 de la Convention
?
2.
Le Gouvernement est invité à fournir à la Cour copie des décisions d’internement, des expertises psychiatriques et de toute autre pièce du dossier médical ou du dossier pénal qu’il jugerait utile de verser pour la poursuite de l’examen de cette affaire par la Cour.