B.D. împotriva Belgiei

Comunicat la 7 ianuarie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 50058/12 B.D. împotriva Belgiei introdusă la 21 iulie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl B.D., este un resortisant belgian născut în 1980 și aflat în prezent în închisoarea Turnhout. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 mai 1999, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Gand: internarea reclamantului ca urmare a unor fapte de furt cu intrare prin efracție. Reclamantul a fost plasat în anexa psihiatrică la închisoarea din Gand. Între mai 1999 și 2010, internarea reclamantului a fost menținută în anexa psihiatrică a Gandului prin decizii bianuale ale Comisiei de Apărare Socială ( La 3 mai 2010, CDS a confirmat menținerea reclamantului în anexa psihiatrică Gand.

La 12 mai 2010, reclamantul a solicitat CDS să facă apel la decizia din 3 mai 2010. La 17 mai 2010, CDS l-a informat pe reclamant că, în cazul în care dorește să facă apel la această decizie, ar trebui să contacteze de urgență avocatul său din oficiu. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a solicitat autorităților penitenciare din închisoarea din Gand să facă apel la ultima decizie a CDS. În această notă internă, reclamantul se plângea că avocatul său nu a făcut recurs. Conducerea închisorii a răspuns că reclamantul nu putea interjecta apelul la decizia CDS decât prin intermediul avocatului său. La 31 martie 2011, reclamantul a obținut o autorizație de ieșire. La 26 octombrie 2011, reclamantul a fost reținut de poliție și repus în anexa psihiatrică la închisoarea Gand.

Prin scrisoarea din 12 decembrie 2011, CDS l-a informat pe reclamant că nu putea avea el însuși acces la dosarul său, ci că numai avocatul său avea acces la dosarul respectiv cu patru zile înainte de a ajunge la CDS. La 23 ianuarie 2012, CDS a dispus transferul reclamantului în anexa psihiatrică la închisoarea Turnhout. Ea a constatat că starea de sănătate mintală a reclamantului nu a fost suficient de îmbunătățită și că nu a revenit la închisoare după o autorizație de ieșire. Menținerea în închisoare a fost pentru moment singura opțiune. La 25 ianuarie 2012, reclamantul a informat CDS că dorește să facă apel la această decizie. A doua zi, CDS l-a informat pe reclamant că, pentru a face apel la decizia CDS, ar trebui să contacteze de urgență avocatul său din oficiu.

La 28 ianuarie 2012, reclamantul a adresat o scrisoare către M. D. B., avocatul său din oficiu, solicitându-i să facă apel la decizia CDS din 23 ianuarie 2012. La 1 februarie 2012, dl D. B. a informat CDS că nu mai dorea să reprezinte reclamantul după primirea scrisorilor de amenințare de la acesta din urmă. La 30 martie 2012, reclamantul a trimis o scrisoare către ciorap pentru a obține informații cu privire la plângerea pe care a depus-o anterior împotriva avocatului său anterior, dl L. V., din cauza refuzului său de a face apel la deciziile CDS. De asemenea, a informat medicul care intenționa să depună o plângere împotriva domnului M. D. B. Având în vedere că decizia CDS nu a fost invocată în decizia CDS și că nu a răspuns la scrisorile reclamantului care i-a solicitat să ia cuvântul.

La o dată nespecificată, a fost desemnat un nou avocat din oficiu pentru reclamant, dl D. J. Reclamantul a solicitat CDS să aibă acces la dosarul său. Printr-o scrisoare din 6 august 2012, CDS l-a informat pe reclamant că nu putea să aibă acces la dosarul său, ci numai avocatul său avea acces la dosarul său cu patru zile înainte de a fi deschis în fața CDS. La 20 august 2012, CDS a decis că internarea reclamantului ar trebui să se prelungească în anexa psihiatrică la închisoarea din Turnhout sau la închisoarea din Merksplas. Prin urmare, ar trebui să fie avută în vedere o perioadă ulterioară. În acel moment, mai multe proceduri penale erau în curs împotriva reclamantului, detenția sa trebuia să fie menținută.

Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în detaliu în hotărârea Van Meroye c. Belgia 330/09, §§ 36-60, 9 ianuarie 2014). În plus, extrasele relevante din documentele interne și internaționale referitoare la situația din Belgia în materie de internalizare figurează în hotărârea de principiu L.B. c. Belgia 22831/08, §§ 72-74, 2 octombrie 2012). În ceea ce privește obligația de reprezentare în fața instanțelor de apărare socială, dispozițiile relevante se găsesc în legea din 9 aprilie 1930 privind protecția socială în ceea ce privește anormalii, delincvenții de obicei și autorii anumitor infracțiuni sexuale (art. 16 din Legea privind protecția socială) Înainte de a se pronunța prin aplicarea art. 14 și 15, comisia poate să ia la cunoștință un medic ales de el, care aparține sau nu administrației.

(...) Dosarul este pus la dispoziția avocatului internat timp de patru zile. (...) Decizia de respingere a cererii de punere în libertate este notificată la internat de către directorul de instituție până cel târziu la data de 15 zile de la data notificării. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu există nicio legătură între scopul deținerii sale și condițiile în care aceasta are loc. Deși este declarat iresponsabil penal de către instanțele naționale, el nu ar beneficia de îngrijirea necesară patologiei sale în anexele psihiatrice la închisorile obișnuite în care este ținut de mulți ani. Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul se plânge că nu poate apela el însuși la deciziile luate de CDS și că nu are acces la dosarul său din cauza obligației ca persoanele în cauză să fie reprezentate de un avocat.

Avocatul său din oficiu ar refuza de fiecare dată să facă apel la deciziile CDS, în timp ce reclamantul a solicitat în mod explicit acest lucru. ITMarkFactsComplaintsEND RĂSPUNSURI LA PĂRȚI, având în vedere jurisprudența Curții referitoare la art. 5 alineatul (1) litera (e) din convenție, în special cauzele L.B. c. Belgia 22831/08, 2 octombrie 2012), Claes c. Belgia 43418/09, 10 ianuarie 2013); Swennen c. Belgia , (n 53448/10, 10 ianuarie 2013) și Dufoort c. Belgia 43653/09, 10 ianuarie 2013), detenția reclamantului într-o anexă psihiatrică de închisoare poate fi considerată un intern conform cu dispoziția menționată anterior?

Poate fi angajată răspunderea statului în temeiul articolului § 4 din Convenție din cauza refuzului avocaților declarați din oficiu ai reclamantului de a contesta deciziile Comisiei de Apărare Socială de a dispune menținerea acesteia în detenție (a se vedea mutatis mutandis Magalhães Pereira c. Portugalia, nr 44872/98, CEDH 2002 I și Czekalla c. Portugalia, n 3830/97, CEDH 2002 VIII)? În special, aceste refuzuri l-au privat pe reclamant de o cale de atac, iar refuzul avocaților declarați au fost aduse la cunoștința autorităților competente Guvernul este invitat să furnizeze Curții copii ale deciziilor de internare, ale expertizei psihiatrice și ale oricăror alte documente din dosarul medical sau din dosarul penal pe care ar considera util să îl plătească pentru continuarea examinării acestei cauze de către Curte.

Communiquée le 7 janvier 2014

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 50058/12 B.D. contre la Belgique introduite le 21 juillet 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. B.D., est un ressortissant belge né en 1980 et actuellement détenu à la prison de Turnhout. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 7 mai 1999, la chambre du conseil du tribunal de première instance de Gand ordonna l’internement du requérant suite à des faits de vol avec effraction. Le requérant fut placé à l’annexe psychiatrique de la prison de Gand. Entre mai 1999 et 2010, l’internement du requérant fut maintenu à l’annexe psychiatrique de Gand par des décisions biannuelles de la commission de défense sociale (« CDS ») de Gand. Le 3 mai 2010, la CDS confirma le maintien du requérant à l’annexe psychiatrique de Gand.

Le 12 mai 2010, le requérant demanda à la CDS de faire appel de la décision du 3 mai 2010. Le 17 mai 2010, la CDS informa le requérant que s’il souhaitait faire appel de cette décision il devait contacter d’urgence son avocate commise d’office. Le 5 janvier 2011, le requérant demanda aux autorités pénitentiaires de la prison de Gand ce qu’il en était de sa demande d’interjeter appel de la dernière décision de la CDS. Dans cette note interne, le requérant se plaignait que son avocate n’avait pas fait appel. La direction de la prison répondit que le requérant ne pouvait interjeter appel de la décision de la CDS que par l’intermédiaire de son avocat. Le 31 mars 2011, le requérant obtint une autorisation de sortie.

Il ne se présenta plus à la prison. Le 26 octobre 2011, le requérant fut appréhendé par la police et replacé à l’annexe psychiatrique de la prison de Gand. Par une lettre du 12 décembre 2011, la CDS informa le requérant qu’il ne pouvait pas lui-même avoir accès à son dossier mais que seul son avocat y avait accès quatre jours avant l’audience devant la CDS. Le 23 janvier 2012, la CDS ordonna le transfert du requérant à l’annexe psychiatrique de la prison de Turnhout. Elle constata que l’état de santé mentale du requérant ne s’était pas suffisamment amélioré et qu’il n’était pas revenu à la prison après une autorisation de sortie. Le maintien en prison était pour le moment la seule option. Le 25 janvier 2012, le requérant fit savoir à la CDS qu’il souhaitait faire appel de cette décision.

Le lendemain, la CDS informa le requérant que, pour faire appel de la décision de la CDS, il devait contacter d’urgence son avocate commise d’office. Le 28 janvier 2012, le requérant adressa une lettre à M e D. B., son avocate commise d’office, lui demandant de faire appel de la décision de la CDS du 23 janvier 2012. Le 1 er février 2012, M e D. B. informa la CDS qu’elle ne souhaitait plus représenter le requérant après avoir reçu des lettres de menace de ce dernier. Le 30 mars 2012, le requérant adressa une lettre au bâtonnier pour obtenir des informations sur la plainte qu’il avait déposée précédemment à l’encontre de son avocate précédente M e L. V. en raison de ses refus de faire appel des décisions de la CDS.

Il informa également le bâtonnier qu’il souhaitait déposer une plainte à l’encontre de M e D. B. étant donné que celle-ci n’avait pas fait appel de la décision de la CDS et qu’elle n’avait pas répondu aux lettres du requérant lui demandant d’interjeter appel. À une date non précisée, un nouvel avocat commis d’office fut désigné pour le requérant, M e D. J. Le requérant demanda à la CDS d’avoir accès à son dossier. Par une lettre du 6 août 2012, la CDS informa le requérant qu’il ne pouvait pas lui-même avoir accès à son dossier mais que seul son avocat y avait accès quatre jours avant l’audience devant la CDS. Le 20 août 2012, la CDS décida que l’internement du requérant devait se prolonger à l’annexe psychiatrique de la prison de Turnhout ou de la prison de Merksplas.

Un reclassement ambulant pourrait être envisagé dans une phase ultérieure. À ce moment-là, plusieurs procédures pénales étaient en cours à l’encontre du requérant, sa détention devait donc être maintenue. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits de manière détaillée dans l’arrêt Van Meroye c. Belgique (n o 330/09, §§ 36-60, 9 janvier 2014). Par ailleurs, les extraits pertinents de documents internes et internationaux relatifs à la situation en Belgique en matière d’internement figurent dans l’arrêt de principe L.B.

c. Belgique (n o 22831/08, §§ 72-74, 2 octobre 2012). Concernant l’obligation de représentation devant les instances de défense sociale, les dispositions pertinentes se trouvent dans la loi du 9 avril 1930 de défense sociale à l’égard des anormaux, des délinquants d’habitude et des auteurs de certains délits sexuels (« loi de défense sociale ») : Article 16 « La commission peut, avant de statuer par application des articles 14 et 15, prendre l’avis d’un médecin de son choix appartenant ou non à l’administration. (...) Le dossier est mis pendant quatre jours à la disposition de l’avocat de l’interné. (...) » Article 19bis « La décision de rejet de la demande de mise en liberté est notifiée à l’interné par le directeur de l’établissement au plus tard le surlendemain du prononcé.

L’avocat de l’interné peut interjeter appel de cette décision auprès de la commission supérieure de défense sociale dans un délai de quinze jours à dater de la notification. » GRIEFS Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’y a pas de lien entre le but de sa détention et les conditions dans lesquelles elle a lieu. Bien que déclaré pénalement irresponsable par les juridictions nationales, il ne bénéficierait pas des soins nécessaires à sa pathologie dans les annexes psychiatriques des prisons ordinaires dans lesquelles il est détenu depuis de nombreuses années. Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas pouvoir faire appel lui-même des décisions prises par la CDS et de ne pas avoir accès à son dossier en raison de l’obligation pour les personnes internées d’être représentées par un avocat.

Son avocat commis d’office refuserait à chaque fois de faire appel des décisions de la CDS alors que le requérant en a explicitement fait la demande. ITMarkFactsComplaintsEND

QUESTIONS AUX PARTIES

1. A lumière de la jurisprudence de la Cour relative à l’article 5 § 1 e) de la Convention, notamment les affaires L.B.

c. Belgique (n o 22831/08, 2 octobre 2012), Claes c. Belgique (n o 43418/09, 10 janvier 2013), Swennen c. Belgique , (n o 53448/10, 10 janvier 2013) et Dufoort c. Belgique (n o 43653/09, 10 janvier 2013), la détention du requérant dans une annexe psychiatrique de prison peut-elle être considérée comme un internement conforme à la disposition précitée ? 2. La responsabilité de l’État peut-elle être engagée au titre de l’article 5 § 4 de la Convention en raison des refus des avocats commis d’office du requérant de contester les décisions de la commission de défense sociale ordonnant son maintien en détention (voir, mutatis mutandis , Magalhães Pereira c. Portugal , n o 44872/98, CEDH 2002 ‑ I, et Czekalla c. Portugal , n o 38830/97, CEDH 2002 ‑ VIII) ? En particulier, ces refus ont-ils privé le requérant d’une voie de recours, et les refus des avocats commis d’office avaient-ils été portés à la connaissance des autorités compétentes ? 3. Le Gouvernement est invité à fournir à la Cour copie des décisions d’internement, des expertises psychiatriques et de toute autre pièce du dossier médical ou du dossier pénal qu’il jugerait utile de verser pour la poursuite de l’examen de cette affaire par la Cour.