B.D. c. BELGIQUE
B.D. c. BELGIQUE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 7 ianuarie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 50058/12 B.D. împotriva Belgiei introdusă la 21 iulie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl B.D., este un resortisant belgian născut în 1980 și aflat în prezent în închisoarea Turnhout. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 mai 1999, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Gand: internarea reclamantului ca urmare a unor fapte de furt cu intrare prin efracție. Reclamantul a fost plasat în anexa psihiatrică la închisoarea din Gand. Între mai 1999 și 2010, internarea reclamantului a fost menținută în anexa psihiatrică a Gandului prin decizii bianuale ale Comisiei de Apărare Socială ( La 3 mai 2010, CDS a confirmat menținerea reclamantului în anexa psihiatrică Gand. La 12 mai 2010, reclamantul a solicitat CDS să facă apel la decizia din 3 mai 2010. La 17 mai 2010, CDS l-a informat pe reclamant că, în cazul în care dorește să facă apel la această decizie, ar trebui să contacteze de urgență avocatul său din oficiu. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a solicitat autorităților penitenciare din închisoarea din Gand să facă apel la ultima decizie a CDS. În această notă internă, reclamantul se plângea că avocatul său nu a făcut recurs. Conducerea închisorii a răspuns că reclamantul nu putea interjecta apelul la decizia CDS decât prin intermediul avocatului său. La 31 martie 2011, reclamantul a obținut o autorizație de ieșire. La 26 octombrie 2011, reclamantul a fost reținut de poliție și repus în anexa psihiatrică la închisoarea Gand. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2011, CDS l-a informat pe reclamant că nu putea avea el însuși acces la dosarul său, ci că numai avocatul său avea acces la dosarul respectiv cu patru zile înainte de a ajunge la CDS. La 23 ianuarie 2012, CDS a dispus transferul reclamantului în anexa psihiatrică la închisoarea Turnhout. Ea a constatat că starea de sănătate mintală a reclamantului nu a fost suficient de îmbunătățită și că nu a revenit la închisoare după o autorizație de ieșire. Menținerea în închisoare a fost pentru moment singura opțiune. La 25 ianuarie 2012, reclamantul a informat CDS că dorește să facă apel la această decizie. A doua zi, CDS l-a informat pe reclamant că, pentru a face apel la decizia CDS, ar trebui să contacteze de urgență avocatul său din oficiu. La 28 ianuarie 2012, reclamantul a adresat o scrisoare către M. D. B., avocatul său din oficiu, solicitându-i să facă apel la decizia CDS din 23 ianuarie 2012. La 1 februarie 2012, dl D. B. a informat CDS că nu mai dorea să reprezinte reclamantul după primirea scrisorilor de amenințare de la acesta din urmă. La 30 martie 2012, reclamantul a trimis o scrisoare către ciorap pentru a obține informații cu privire la plângerea pe care a depus-o anterior împotriva avocatului său anterior, dl L. V., din cauza refuzului său de a face apel la deciziile CDS. De asemenea, a informat medicul care intenționa să depună o plângere împotriva domnului M. D. B. Având în vedere că decizia CDS nu a fost invocată în decizia CDS și că nu a răspuns la scrisorile reclamantului care i-a solicitat să ia cuvântul. La o dată nespecificată, a fost desemnat un nou avocat din oficiu pentru reclamant, dl D. J. Reclamantul a solicitat CDS să aibă acces la dosarul său. Printr-o scrisoare din 6 august 2012, CDS l-a informat pe reclamant că nu putea să aibă acces la dosarul său, ci numai avocatul său avea acces la dosarul său cu patru zile înainte de a fi deschis în fața CDS. La 20 august 2012, CDS a decis că internarea reclamantului ar trebui să se prelungească în anexa psihiatrică la închisoarea din Turnhout sau la închisoarea din Merksplas. Prin urmare, ar trebui să fie avută în vedere o perioadă ulterioară. În acel moment, mai multe proceduri penale erau în curs împotriva reclamantului, detenția sa trebuia să fie menținută. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în detaliu în hotărârea Van Meroye c. Belgia 330/09, §§ 36-60, 9 ianuarie 2014). În plus, extrasele relevante din documentele interne și internaționale referitoare la situația din Belgia în materie de internalizare figurează în hotărârea de principiu L.B. c. Belgia 22831/08, §§ 72-74, 2 octombrie 2012). În ceea ce privește obligația de reprezentare în fața instanțelor de apărare socială, dispozițiile relevante se găsesc în legea din 9 aprilie 1930 privind protecția socială în ceea ce privește anormalii, delincvenții de obicei și autorii anumitor infracțiuni sexuale (art. 16 din Legea privind protecția socială) Înainte de a se pronunța prin aplicarea art. 14 și 15, comisia poate să ia la cunoștință un medic ales de el, care aparține sau nu administrației. (...) Dosarul este pus la dispoziția avocatului internat timp de patru zile. (...) Decizia de respingere a cererii de punere în libertate este notificată la internat de către directorul de instituție până cel târziu la data de 15 zile de la data notificării. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu există nicio legătură între scopul deținerii sale și condițiile în care aceasta are loc. Deși este declarat iresponsabil penal de către instanțele naționale, el nu ar beneficia de îngrijirea necesară patologiei sale în anexele psihiatrice la închisorile obișnuite în care este ținut de mulți ani. Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul se plânge că nu poate apela el însuși la deciziile luate de CDS și că nu are acces la dosarul său din cauza obligației ca persoanele în cauză să fie reprezentate de un avocat. Avocatul său din oficiu ar refuza de fiecare dată să facă apel la deciziile CDS, în timp ce reclamantul a solicitat în mod explicit acest lucru. ITMarkFactsComplaintsEND RĂSPUNSURI LA PĂRȚI, având în vedere jurisprudența Curții referitoare la art. 5 alineatul (1) litera (e) din convenție, în special cauzele L.B. c. Belgia 22831/08, 2 octombrie 2012), Claes c. Belgia 43418/09, 10 ianuarie 2013); Swennen c. Belgia , (n 53448/10, 10 ianuarie 2013) și Dufoort c. Belgia 43653/09, 10 ianuarie 2013), detenția reclamantului într-o anexă psihiatrică de închisoare poate fi considerată un intern conform cu dispoziția menționată anterior? Poate fi angajată răspunderea statului în temeiul articolului § 4 din Convenție din cauza refuzului avocaților declarați din oficiu ai reclamantului de a contesta deciziile Comisiei de Apărare Socială de a dispune menținerea acesteia în detenție (a se vedea mutatis mutandis Magalhães Pereira c. Portugalia, nr 44872/98, CEDH 2002 I și Czekalla c. Portugalia, n 3830/97, CEDH 2002 VIII)? În special, aceste refuzuri l-au privat pe reclamant de o cale de atac, iar refuzul avocaților declarați au fost aduse la cunoștința autorităților competente Guvernul este invitat să furnizeze Curții copii ale deciziilor de internare, ale expertizei psihiatrice și ale oricăror alte documente din dosarul medical sau din dosarul penal pe care ar considera util să îl plătească pentru continuarea examinării acestei cauze de către Curte.