Comunicat la 16 ianuarie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 14912/07 Vladimirs ARACKIS împotriva Letoniei depusă la 26 martie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladimir Arackis, este un „ne cetățean rezident permanent” din Letonia, care s-a născut în 1947 și trăiește în prezent într-o instituție de asistență socială Gaiδezers din Riga. Din 2001 reclamantul a fost recunoscut ca fiind dezactivat din categoria 2. Circumstanțele cazului Faptele relevante ale cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: plasarea reclamantului într-o instituție de asistență socială În 2003 reclamantul a fost plasat într-o instituție de asistență socială Mežciems. La 24 martie 2006, reclamantul a fost transferat, prin înșelăciune, la Centrul de Reabilitare Socială și Psicologică de Stat, situat la 20 km de Dobele, în parohia (Centrul de Reabilitare Socială și Psicologică). Centrul a fost utilizat ca spital psihiatru. Potrivit reclamantului, el a fost plasat și a păstrat acolo ilegal într-un regim comparabil cu cel al unei instituții de detenție de tip închis. O decizie a unui comitet, compus din cel puțin trei medici, a fost necesară pentru închiderea sa. În plus, reclamantul nu a fost adus în fața unui judecător pentru a examina legalitatea privației sale de libertate. La 25 aprilie 2007, reclamantul nu a fost autorizat să părăsească sediul Centrului pentru a merge la un birou poștal. La 29 octombrie 2008, reclamantul a fost transferat la o instituție de asistență socială Gai δezers. Proceduri de incapacitate și numire a unui tutor La 2 decembrie 2005, instituția de asistență socială Mežciems a prezentat Curtea de districtul Riga City Northern Court (Rīgas pilsētas Zieme 10. La 30 martie 2006, Curtea de District a cedat reclamantului de capacitate juridică. S-a referit la rapoartele medicale referitoare la sănătatea sa și la raportul expertului din 16 ianuarie 2006 după examinarea psihiatrică ambulatoare ( ambulatorulā labsu psihiatriskā ekspertīze ). „Se rezultă din raportul expertului ... că [reclamantul] nu suferă de o boală mentală, dar el este [diagnozat cu] o etiologie intelectuală mixtă cu o simptomatologie mixtă ( jauktas etiolo ) și dependența alcoolului. Datorită unor astfel de deficiențe [de reclamantul] a pierdut majoritatea [a] capacitatea mentală care îl împiedică să înțeleagă și să-și dirijeze comportamentul (saprast un vadīt savu rīcību ... Curtea constată că din cauza handicapului intelectual [reclamantului] nu are cea mai mare parte din capacitatea [sa] mintală și [el] nu este în măsură să direcționeze sau să înțeleagă ... comportamentul său, prin urmare, în conformitate cu art. 358 din Legea Civilă, instanța are motive să declare [reclamatorul] incapacitatea legală ( rīcībnespējīgs ) și să-l numească tutore.” 11. La 23 octombrie 2006, Curtea Regională Riga ( Rīgas apgabaltiesa ) a susținut, la apel, decizia de mai sus. Raționarea sa includea următoarele: „[Reclamantul] a fost ordonat un examen psihiatric ambulatoriu... ... În cursul examinării, [reclamantul] a fost [diagnozat cu] memorie distinctă, gândire, percepție [și] deficiențe emoționale; dificultăți de a generaliza [și] rezuma. Acest lucru împiedică [sa] înțelegere a ... corelații de lucruri și fenomene înconjurătoare [și] acționând intenționat pentru a satisface [sus] nevoile sociale. Ele corespund diagnosticului: un tip mixt de incapacitate intelectuală cu o simptomatologie mixtă ( jaukta tipa plānpratība ar jauktu simptomātiku ) (disforia, impulsivitatea, iritabilitate crescută, impulsivitate, agresivitate). ... ... raportul expertului menționează că [reclamantul] nu suferă de o boală mentală, dar el este [diagnozat cu] o etiologie intelectuală mixtă cu o simptomatologie mixtă ( jauktas etiologi) ias plānpratība ar jauktu simptomātiku ) și dependența alcoolului. Datorită acestor deficiențe [reclamantul] a pierdut majoritatea [abilitatea] mentală care îl împiedică să înțeleagă și să-și dirijeze comportamentul (saprast un vadīt savu rīcību ) ... el poate participa la o audiere a instanței, de a da explicații în audierea instanței. [H]hew, fiind într-un mediu neobișnuit ... poate intensifica manifestarea deficiențelor mentale ...” 12. La 11 decembrie 2006, Curtea Regională a refuzat să accepte recursul reclamantului cu privire la punctele de drept împotriva deciziei menționate anterior, având în vedere că decizia a devenit eficace în ziua pronunțării sale și că reclamantul nu a avut capacitatea de a se reprezenta. La 26 noiembrie 2008, Curtea de custodie a numit V.B. ca gardian al reclamantului. Evenimentele succesive 15. La 1 aprilie 2009 V.B. au susținut în fața Camerei Cazurilor Civile a Curții Supreme ( Augstākās cravateas Civillietu palata ) diverse încălcări ale procedurii în care reclamantul a fost abandonat de capacitatea juridică. 16. La 15 iunie 2009, Camera Cauzelor Civile a Curții Supreme a refuzat afirmația lui V.B. din cauza faptului că informațiile prezentate nu au constituit o circumstanță nou descoperită. La 29 iunie 2009 V.B. a depus o plângere auxiliară împotriva deciziei respective. Nu există informații cu privire la rezultatul acestor proceduri. Legea și practicile interne relevante și alte texte au fost citate în Mihailovs c. Letonia (nr. 35939/10, §§ 60-79, 22 ianuarie 2013) și L.M. c. Letonia (nr. 26000/02, § 25-37, 19 iulie 2011). Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 din Convenție, că a fost transferat ilegal și plasat la 24 martie 2006 în cadrul Centrului de Spitalul psihiatric, în condiții comparabile cu cele ale unui centru de detenție de tip închis. Libertatea sa de circulație a fost restricționată. El plânge în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că eliberarea sa din Centrul de detenție de tip închis nu a fost asigurată. Întrebări PENTRU PARTE A fost reclamantul privat de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție în timpul plasării în Centrul de Jos între 24 martie 2006 și 29 octombrie 2008? A fost plasarea reclamantului în Centrul de Jos compatibil cu art. 5 § 1 din Convenție (a se vedea Mihailovs c. Letonia , nr. 35939/10, 22 ianuarie 2013)? 3. A avut reclamantul la dispoziția sa o procedură prin care licența plasării sale inițiale și ulterioare în Centrul de Reclamație ar putea fi examinată, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție (a se vedea Mihailovs c. Letonia, nr. 35939/10, 22 ianuarie 2013)? 4. Având în vedere faptele și plângerile din acest caz, Guvernul este solicitat să își prezinte opinia cu privire la absența semnării reclamantului pe formularul de cerere (art. 45 din Regulamentul Curții)?
Communicated on 16 January 2014
Application no. 14912/07
Vladimirs ARACKIS
against Latvia
lodged on 26 March 2007
1.
The applicant, Mr Vladimirs Arackis, is a “permanently resident non
‑
citizen” of Latvia, who was born in 1947 and currently lives in a social care institution Gaiļezers in Riga.
2.
Since 2001 the applicant has been recognised as Category 2 disabled.
A.
The circumstances of the case
3.
The relevant facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The applicant’s placement in a social care institution
4.
In 2003 the applicant was placed in a social care institution Mežciems.
5.
On 24 March 2006 the applicant was transferred, in his submission, by deception, to the Īle State Social and Psychological Rehabilitation Centre, located 20 km from Dobele in Īle parish (the “Īle Centre”). The Īle Centre was used as a psychiatric hospital.
6.
According to the applicant, he was placed and kept there unlawfully in a regime comparable to that of a closed type detention facility. A decision of a panel, composed of at least three doctors, was required for his confinement. Further, the applicant was not brought before a judge to examine the lawfulness of his deprivation of liberty.
7.
On 25 April 2007 the applicant was not allowed to leave the Īle Centre premises to go to a post office.
8.
On 29 October 2008 the applicant was transferred to a social care institution Gaiļezers.
2.
Incapacitation proceedings and appointment of a guardian
9.
On 2 December 2005 the social care institution Mežciems submitted to the Riga City Northern District Court (
Rīgas pilsētas Ziemeļu rajona tiesa
) a claim that the applicant be divested of legal capacity.
10.
On 30 March 2006 the District Court divested the applicant of legal capacity. It referred to the medical reports on his health and the expert’s report of 16 January 2006 following his outpatient forensic psychiatric examination (
ambulatorā tiesu psihiatriskā ekspertīze
). It noted:
“it follows from the expert’s report ... that [the applicant] does not suffer from a mental illness but he is [diagnosed with] a mixed aetiology intellectual disability with a mixed symptomatology (
jauktas etioloģijas plānprātība ar jauktu simptomātiku
) and alcohol dependency. Due to the said impairments [the applicant] has lost most of [his] mental ability which prevents him from understanding and directing his conduct (
saprast un vadīt savu rīcību
).
...the court finds that due to the intellectual disability [the applicant] lacks most of [his] mental ability and [he] is unable to direct or to understand ... his conduct, therefore, in accordance with section 358 of the Civil Law the court has grounds to declare [the applicant] legally incapable (
rīcībnespējīgs
) and appoint him a guardian.”
11.
On 23 October 2006 the Riga Regional Court (
Rīgas apgabaltiesa
) upheld, upon appeal, the foregoing decision. Its reasoning included the following:
“[The applicant] was ordered an outpatient forensic psychiatric examination...
...
In the course of the examination, [the applicant] was [diagnosed with] distinct memory, thinking, perception [and] emotional impairments; difficulties to generalise [and] sum up. This impedes [his] understanding of ... correlations of surrounding things and phenomena [and] acting purposefully in order to satisfy [his] social needs. They correspond to the diagnosis: a mixed type intellectual disability with a mixed symptomatology (
jaukta tipa plānprātība ar jauktu simptomātiku
) (dysphoria, impulsiveness, increased irritability, impulsiveness, aggressiveness).
...
...the expert’s report states that [the applicant] does not suffer from a mental illness, but he is [diagnosed with] a mixed aetiology intellectual disability with a mixed symptomatology (
jauktas etioloģijas plānprātība ar jauktu simptomātiku
) and alcohol dependency. Due to the said impairments [the applicant] has lost most of [his] mental ability which prevents him from understanding and directing his conduct (
saprast un vadīt savu rīcību
) ... he may participate in a court hearing, give explanations in the court hearing. [H]owever, being in an unusual environment ... may intensify the manifestation of his mental impairments...”
12.
On 11 December 2006 the Regional Court refused to accept the applicant’s appeal on points of law against the aforementioned decision on the grounds that the decision had become effective on the day of its pronouncement and the applicant did not have capacity to represent himself. This decision was subject to appeal. The applicant did not appeal.
13.
On 26 January 2007 the custodial court (
Bāriņtiesa
) appointed A.S. to serve as the applicant’s guardian (
aizgādnis
).
14.
On 26 November 2008 the custodial court appointed V.B. as the applicant’s guardian.
3.
Subsequent events
15.
On 1 April 2009 V.B. claimed before the Civil Cases Chamber of the Supreme Court (
Augstākās tiesas Civillietu tiesu palāta
) various violations in the proceedings in which the applicant had been divested of legal capacity.
16.
On 15 June 2009 the Civil Cases Chamber of the Supreme Court refused V.B.’s claim on the grounds that the information submitted did not amount to newly discovered circumstances. On 29 June 2009 V.B. lodged an ancillary complaint against that decision. There is no information about the outcome of these proceedings.
B.
Relevant domestic law, practice and other texts
17.
The relevant domestic law and practice and other texts have been quoted in
Mihailovs v. Latvia
(no. 35939/10, §§ 60-79, 22 January 2013) and
L.M. v. Latvia
(no. 26000/02, §§ 25-37, 19 July 2011).
1.
The applicant complains under Article 5 of the Convention that he was unlawfully transferred and placed as of 24 March 2006 in the Īle Centre, a psychiatric hospital, in conditions comparable to those of a closed type detention facility. His freedom of movement was constrained.
2.
He complains under Article 5 § 4 of the Convention that his release from the Īle Centre was not ensured.
1.
Was the applicant deprived of his liberty within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention during his placement in the Īle Centre between 24 March 2006 and 29 October 2008?
2.
Was the applicant’s placement in the Īle Centre compatible with Article 5 § 1 of the Convention (see
Mihailovs v. Latvia
, no. 35939/10, 22
January 2013)?
3.Did the applicant have at his disposal a procedure by which the lawfulness of his initial and subsequent placement in the Īle Centre could be examined, as required by Article 5 § 4 of the Convention (see
Mihailovs v.
Latvia
, no. 35939/10, 22 January 2013)?
4.In view of the facts and complaints in the case, the Government are requested to present their views on the absence of the signature of the applicant on the application form (Rule 45 of the Rules of Court)?