ATASEVEN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ATASEVEN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2014)
Decizia nr. 41798/06 Emine ATASEVEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt reprezentate de dl Hatipoğlu, un avocat practicant în Düzce. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1972, mai multe persoane au interzis o procedură împotriva reclamanților, cerând anularea unui sondaj cadastral care a constatat că anumite parcele de teren sunt înregistrate în numele reclamanților. Apoi, a fost făcută o anotare în Registrul Terenului pentru a preveni vânzarea acestui bun. La 11 octombrie 1978, a fost înregistrată o precauție în Registru împotriva reclamanților. La 12 februarie 2005, Curtea Cadastrală Düzce a respins cauza și a ordonat înregistrarea în numele reclamanților, astfel cum a fost determinată de sondajul cadastral. La 31 mai 2005, a fost eliminată precauția după cererea reclamanților. La 13 aprilie 2006, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Müdür Turgut și alții (dec.), nr. 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013 COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în fața instanței naționale nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. Reclamanții mențin în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că dreptul lor la bucuria pașnică a proprietăților a fost încălcat prin lungimea excesivă a procedurii în sensul că nu ar putea utiliza și nu ar putea vinde proprietatea datorită anotării și a precauției din Registrul de terenuri. Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu principiul cerinței de „temps rezonabil”, prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal...” Curtea observă că, după aplicarea procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012), s-a instituit în Turgut și alții c. Turcia (n. 24240/07). Curtea reamintește că, în decizia sa, în cazul Turgut și alții c. Turcia (n. 4860/09, 26 martie 2013), aceasta a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au reușit să epuizeze căile de recurs interne ca fiind un nou remediu intern. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu era, a priori, accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de remediere a plângerilor referitoare la durata procedurii. Curtea reamintește, de asemenea, că, în hotărârea sa, în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (citată mai sus, § 77), a subliniat că ar putea continua examinarea cererilor de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. Guvernul a solicitat Curtea să declare această cerere inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, ca Legea nr. 6384 prevede un remediu capabil de a remedia plângerile Convenției ale persoanelor care se plâng de durata procedurii. Reclamanții au contestat argumentul Guvernului. Având în vedere cazul Müdür Turgut și alții, citat mai sus, nu există circumstanțe excepționale capabile să scutească actualii solicitanți de obligația de a evacua căile de recurs interne. În consecință, reclamanții ar trebui să recurgă la noul remediu oferit de Legea nr. 6384. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. II. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau în continuare că durata procedurii reclamate au încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. (1) După examinarea atentă a plângerilor reclamanților, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste părți ale cererii sunt manifeste nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Dragoljub Popović Președintele adjunct de secretar interimar Apendicele nr. Solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de Emine ATASEVEN 01/08/1969 Düzce Kudret HAT ȘIPOÑLU İsmail ATASEVEN 02/03/1968 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Cemile KILÇ 01/01/1946 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU AYșe KAHVEC ȘI 01/01/1952 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Hafize ARSLAN 10/04/1967 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Osman ATASEVEN 23/09/1931 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Meryem KOÇ 29/03/1977 Düzce Kudret HATİPOÑLU Rey AYTAN 01/06/1955 Düzce Kudret HATİPOÑLU Cemile YILMAZ 02/05/1964 DüceZ Kudret HAT İPO îi conferă lui Fatma TEZCAN 08/05/1964 Düzce Kudret HAT İPO îi convine lui Münevver AYTAN 08/08/1961 Düzce Kudret HAT İdris AYKUT 02/04/1973 Düzce Kudret HAT İPO