Ataseven și alții împotriva Turciei

Decizia nr. 41798/06 Emine ATASEVEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt reprezentate de dl Hatipoğlu, un avocat practicant în Düzce. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1972, mai multe persoane au interzis o procedură împotriva reclamanților, cerând anularea unui sondaj cadastral care a constatat că anumite parcele de teren sunt înregistrate în numele reclamanților. Apoi, a fost făcută o anotare în Registrul Terenului pentru a preveni vânzarea acestui bun. La 11 octombrie 1978, a fost înregistrată o precauție în Registru împotriva reclamanților. La 12 februarie 2005, Curtea Cadastrală Düzce a respins cauza și a ordonat înregistrarea în numele reclamanților, astfel cum a fost determinată de sondajul cadastral. La 31 mai 2005, a fost eliminată precauția după cererea reclamanților. La 13 aprilie 2006, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Müdür Turgut și alții (dec.), nr. 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013 COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în fața instanței naționale nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. Reclamanții mențin în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că dreptul lor la bucuria pașnică a proprietăților a fost încălcat prin lungimea excesivă a procedurii în sensul că nu ar putea utiliza și nu ar putea vinde proprietatea datorită anotării și a precauției din Registrul de terenuri.

Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu principiul cerinței de „temps rezonabil”, prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal...” Curtea observă că, după aplicarea procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012), s-a instituit în Turgut și alții c. Turcia (n. 24240/07). Curtea reamintește că, în decizia sa, în cazul Turgut și alții c. Turcia (n. 4860/09, 26 martie 2013), aceasta a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au reușit să epuizeze căile de recurs interne ca fiind un nou remediu intern.

În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu era, a priori, accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de remediere a plângerilor referitoare la durata procedurii. Curtea reamintește, de asemenea, că, în hotărârea sa, în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (citată mai sus, § 77), a subliniat că ar putea continua examinarea cererilor de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. Guvernul a solicitat Curtea să declare această cerere inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, ca Legea nr. 6384 prevede un remediu capabil de a remedia plângerile Convenției ale persoanelor care se plâng de durata procedurii. Reclamanții au contestat argumentul Guvernului.

Având în vedere cazul Müdür Turgut și alții, citat mai sus, nu există circumstanțe excepționale capabile să scutească actualii solicitanți de obligația de a evacua căile de recurs interne. În consecință, reclamanții ar trebui să recurgă la noul remediu oferit de Legea nr. 6384. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. II. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau în continuare că durata procedurii reclamate au încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. (1) După examinarea atentă a plângerilor reclamanților, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale.

Rezultă că aceste părți ale cererii sunt manifeste nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Dragoljub Popović Președintele adjunct de secretar interimar Apendicele nr. Solicitant Data nașterii Locul de reședință reprezentat de Emine ATASEVEN 01/08/1969 Düzce Kudret HAT ȘIPOÑLU İsmail ATASEVEN 02/03/1968 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Cemile KILÇ 01/01/1946 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU AYșe KAHVEC ȘI 01/01/1952 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Hafize ARSLAN 10/04/1967 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Osman ATASEVEN 23/09/1931 Düzce Kudret HAT ȘPOÑLU Meryem KOÇ 29/03/1977 Düzce Kudret HATİPOÑLU Rey AYTAN 01/06/1955 Düzce Kudret HATİPOÑLU Cemile YILMAZ 02/05/1964 DüceZ Kudret HAT İPO îi conferă lui Fatma TEZCAN 08/05/1964 Düzce Kudret HAT İPO îi convine lui Münevver AYTAN 08/08/1961 Düzce Kudret HAT İdris AYKUT 02/04/1973 Düzce Kudret HAT İPO

SECOND SECTION

DECISION Application no. 41798/06 Emine ATASEVEN and others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 January 2014 as a Committee composed of: Dragoljub Popović, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judges, and Stephen Phillips, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 October 2006, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS A list of the applicants is set out in the appendix. They are represented by Mr K. Hatipoğlu, a lawyer practising in Düzce. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1972 several persons brought proceedings against the applicants, requesting the annulment of a cadastral survey which found that certain plots of land be registered in the name of the applicants. Subsequently, an annotation was made in the Land Registry in order to prevent the sale of this property. On 11 October 1978 a caution was registered in the Registry against the applicants. On 12 February 2005 the Düzce Cadastral Court dismissed the case and ordered that the impugned plots be registered in the applicants’ name, as determined by the cadastral survey. On 31 May 2005 the caution was removed following the applicants’ request. On 13 April 2006 the Court of Cassation upheld the judgment of the first-instance court.

B. Relevant domestic law A description of the relevant domestic law may be found in Müdür Turgut and Others ((dec.), no. 4860/09, §§ 19-26, 26 March 2013 ). COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings before the national court were not concluded within a reasonable time. The applicants maintain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that their right to peaceful enjoyment of property was violated by the excessive length of the proceedings in that they could neither use nor sell the property due to the annotation and the caution in the Land Register. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF THE LENGTH OF THE PROCEEDINGS

The applicants complained that the length of the proceedings had been incompatible with the principle of the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal...” The Court observes that a new domestic remedy has been established in Turkey after the application of the pilot judgment procedure in the case of Ümmühan Kaplan v. Turkey (no. 24240/07, 20 March 2012). The Court recalls that in its decision in the case of Turgut and others v. Turkey (no. 4860/09, 26 March 2013), it declared a new application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust the domestic remedies as a new domestic remedy had been envisaged.

In so doing, the Court in particular considered that this new remedy was, a priori , accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the length of proceedings. The Court further recalls that in its judgment in the case of Ümmühan Kaplan v. Turkey (cited above, § 77) it stressed that it could pursue the examination of applications of this type which were already communicated to the Government. The Government requested the Court to declare this application inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies, as Law no. 6384 provides for a remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who complain about the length of proceedings.

The applicants contested the Government’s argument. In the light of the case of Müdür Turgut and Others, cited above, there are no exceptional circumstances capable of exempting the present applicants from the obligation to exhaust domestic remedies. Accordingly, the applicants should avail themselves of the new remedy offered by Law no. 6384. It follows that this complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL NO.

1 OF THE CONVENTION

The applicants further complained that the length of the proceedings complained of had infringed their right to the peaceful enjoyment of their possessions, as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1. Having carefully examined the applicants’ complaints in the light of all the material in its possession, and in so far as the matter complained of is within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that these parts of the applications are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible.

Stephen Phillips Dragoljub Popović Acting Deputy Registrar President Appendix No. Applicant Date of birth Place of residence Represented by Emine ATASEVEN 01/08/1969 Düzce Kudret HATİPOĞLU İsmail ATASEVEN 02/03/1968 Düzce Kudret HATİPOĞLU Cemile KILIÇ 01/01/1946 Düzce Kudret HATİPOĞLU Ayșe KAHVECİ 01/01/1952 Düzce Kudret HATİPOĞLU Hafize ARSLAN 10/04/1967 Düzce Kudret HATİPOĞLU Osman ATASEVEN 23/09/1931 Düzce Kudret HATİPOĞLU Meryem KOÇ 29/03/1977 Düzce Kudret HATİPOĞLU Reyhan AYTAN 01/06/1955 Düzce Kudret HATİPOĞLU Cemile YILMAZ 02/05/1964 Düzce Kudret HATİPOĞLU Fatma TEZCAN 08/05/1964 Düzce Kudret HATİPOĞLU Münevver AYTAN 08/08/1961 Düzce Kudret HATİPOĞLU İdris AYKUT 02/04/1973 Düzce Kudret HATİPOĞLU