Çalik împotriva Turciei

HOTĂRÂREA DE DECIZIE nr. 30690/08 Adem ÇALIK împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii interioare având în vedere cererea depusă la 13 iunie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Adem Çalık, este un național turc, născut în 1963 și locuiește în Samsun. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Șenocak, avocat practicant în Samsun. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la o dată neespecificată, reclamantul a semnat un contract cu o cooperativă numită Öz-Tim Toplu Konut Yapı Kooperatifi („cooperativa”) pentru o locuință aparținând acestuia din urmă.

Între 1995 și 1996, după ce a plătit o sumă de bani, se aștepta să primească un apartament de la cooperativă într-un bloc nou construit. La 29 ianuarie 1999, reclamantul a inițiat o procedură civilă în fața Curții Civile de Jurisdicție Generală împotriva cooperativei. Procedura a durat aproximativ opt ani și patru luni înaintea instanței naționale. Legea internă relevantă O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Müdür Turgut și alții Turcia (dec), nr. 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013 COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile în fața instanței naționale nu au fost încheiate într-un timp rezonabil. Reclamantul susține o încălcare a articolului 13 din Convenție și că nu a existat niciun remediu eficace în temeiul legislației turce.

Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu principiul cerinței de „temps rezonabil”, prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de către un ... tribunal...” Curtea observă că, după aplicarea procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012), s-a instituit în Turgut și alții c. Turcia (n. 24240/07). Curtea reamintește că, în decizia sa, în cazul Turgut și alții c. Turcia (n. 4860/09, 26 martie 2013), aceasta a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au reușit să epuizeze căile de recurs interne ca fiind un nou remediu intern.

În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu era, a priori, accesibil și capabil de a oferi o perspectiva rezonabilă de remediere a plângerilor referitoare la durata procedurii. Curtea reamintește, de asemenea, că, în hotărârea sa, în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (citată mai sus, § 77), a subliniat că ar putea continua examinarea cererilor de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. Guvernul a solicitat Curtea să declare această cerere inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, având în vedere Legea nr. 6384 care prevede un remediu capabil de a remedia plângerile Convenției ale persoanelor care se plâng de durata procedurii. Reclamantul a contestat argumentul Guvernului.

Având în vedere cazul Müdür Turgut și alții, citat mai sus, nu există circumstanțe excepționale capabile să scutească actualul reclamant de obligația de a epuiza căile de recurs interne. În consecință, reclamantul ar trebui să se aplice de noul remediu oferit de Legea nr. 6384. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 A CONVENȚIEI Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu există niciun remediu eficace în temeiul legislației turce.

El se bazează în acest sens pe art. 13 din Convenție, care prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta convenție are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reamintește că, de asemenea, a susținut că Comisia de Compensare instituită prin Legea nr. 6384 prevede reclamantului un remediu în sensul articolului 13 din Convenție pentru a se plânge de durata procedurii în sensul articolului 6 § 1 privind toate cererile pe care le solicită Curtea (Müdür Turgut și alții, citate mai sus, § 59). Rezultă că această parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

Stephen Phillips Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION Application no. 30690/08 Adem ÇALIK against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 January 2014 as a Committee composed of: Dragoljub Popović, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judges, and Stephen Phillips, Acting Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 June 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Adem Çalık, is a Turkish national, who was born in 1963 and lives in Samsun. He was represented before the Court by Mr F. Șenocak, a lawyer practising in Samsun. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On an unspecified date, the applicant signed a contract with a cooperative called Öz-Tim Toplu Konut Yapı Kooperatifi (“the cooperative”) for a dwelling belonging to the latter. Between 1995 and 1996, having paid a sum of money, he expected to receive a flat from the cooperative in a newly built block. On 29 January 1999 the applicant initiated civil proceedings before the Civil Court of General Jurisdiction against the cooperative. The procedure lasted about eight years and four months before the national court. B. Relevant domestic law A description of the relevant domestic law may be found in Müdür Turgut and Others v. Turkey (dec), no. 4860/09, §§ 19-26, 26 March 2013 . COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings before the national court were not concluded within a reasonable time.

The applicant alleges a violation of Article 13 of the Convention and that there was no effective remedy under Turkish law. THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF THE LENGTH OF THE PROCEEDINGS

The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the principle of the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal...” The Court observes that a new domestic remedy has been established in Turkey after the application of the pilot judgment procedure in the case of Ümmühan Kaplan v. Turkey (no. 24240/07, 20 March 2012). The Court recalls that in its decision in the case of Turgut and others v. Turkey (no. 4860/09, 26 March 2013), it declared a new application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust the domestic remedies as a new domestic remedy had been envisaged.

In so doing, the Court in particular considered that this new remedy was, a priori , accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the length of proceedings. The Court further recalls that in its judgment in the case of Ümmühan Kaplan v. Turkey (cited above, § 77) it stressed that it could pursue the examination of applications of this type which were already communicated to the Government. The Government requested the Court to declare this application inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies, considering Law no. 6384 which provides for a remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who complain about the length of proceedings.

The applicant contested the Government’s argument. In the light of the case of Müdür Turgut and Others, cited above, there are no exceptional circumstances capable of exempting the present applicant from the obligation to exhaust domestic remedies. Accordingly, the applicant should avail himself of the new remedy offered by Law no. 6384. It follows that this complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

The applicant also complains that there was no effective remedy under Turkish law.

He relies in this regard on Article 13 of the Convention, which provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” The Court recalls that it has also held that the Compensation Commission established by Law no. 6384 provides the applicant with a remedy within the meaning of Article 13 of the Convention to complain about the length of proceedings for the purposes of Article 6 § 1 relating to all applications pending before the Court ( Müdür Turgut and Others, cited above, § 59). It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible.

Stephen Phillips Dragoljub Popović Acting Deputy Registrar President