SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 67895/11 Özgür ÖZCAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 5 septembrie 2011, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament Özgür Özcan este un resortisant turc născut în 1983 și rezident în Ankara. Reclamantul s-a plâns în principal că sancțiunea de rigoare privată de libertate pe care o primise fusese aplicată de superiorii săi militari, nu de o instanță independentă și imparțială. La 5 iulie 2013 și 21 noiembrie 2013, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații se angajează să plătească reclamantului suma de 7 000 EUR (șapte mii de euro) și reclamantul a renunțat la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii sale. Suma respectivă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție. Stanley Naismith Dragoljub Popović Premier
Requête n
o
67895/11
Özgür ÖZCAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 28 janvier 2014 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 septembre 2011,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Özgür Özcan, est un ressortissant turc né en 1983 et résidant à Ankara.
Le requérant se plaignait essentiellement que la sanction d’arrêt de rigueur privative de liberté dont il avait fait l’objet lui avaient été infligée par ses supérieurs militaires et non par un tribunal indépendant et impartial.
Les 5 juillet 2013 et 21 novembre 2013, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser au requérant la somme de 7
000 EUR (sept mille euros) et le requérant a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de sa requête. Ladite somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral, sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
39 de la Convention.
Stanley Naismith
Dragoljub Popović
Greffier
Président