UYTUN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 14447/09 Sedat UYTUN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 20 februarie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Sedat Uytun, este un resortisant turc născut în 1969 și rezident în Erzurum. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Yüce, avocat la Erzurum. Guvernul turc ( Reclamantul s-a plâns în special că sancțiunile impuse cu rigurozitate i-au fost impuse de către superiorul său militar și nu de către o instanță competentă în sensul art. 5 alin. (1) din Convenție. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din data de 25 octombrie 2013, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. La 7 noiembrie 2013, scrisoarea a ajuns la adresa avocatului reclamantului care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith, Dragoljub Popović Prezidențial

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

14447/09

Sedat UYTUN

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 28 janvier 2014 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 20 février 2009,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Sedat Uytun, est un ressortissant turc né en 1969 et résidant à Erzurum. Il a été représenté devant la Cour par M

e

C.

Yüce, avocat à Erzurum.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Le requérant se plaignait en particulier que les sanctions d’arrêts de rigueur lui aient été infligées par son supérieur militaire et non par un tribunal compétent au sens de l’article 5 § 1 de la Convention.

Les griefs du requérant ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 25

octobre 2013, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 7 novembre 2013, la lettre est bien parvenue à l’adresse de l’avocat du requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stanley Naismith,

Dragoljub Popović

Greffier

Président