- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 ianuarie 2014
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Khaybullin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Primă secțiune DECIZIE nr. 32052/08 Marat Karimovich KHAYBULLIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Khallar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 2 octombrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Marat Karimovich Khaybullin, este un național rus, care s-a născut în 1971 și a locuit în orașul Salavat, Republica Bashkortostan, înainte de arestarea sa.
El își îndeplinește condamnarea într-o colonie de corecții din regiunea Orenburg. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Markov, un avocat care practică la Strasbourg. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl. G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, în special, cu privire la condițiile de detenție în centrul de detenție temporar IZ-56/2 din regiunea Orenburg timp de puțin mai mult de trei ani. De asemenea, în temeiul articolului 5 § 3 din convenție, el s-a plâns că detenția sa preventivă în cursul acestor trei ani a fost excesiv de lungă și că nu există motive relevante și suficiente pentru aceasta.
Prin scrisorile lor din 2 octombrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de reclamant. Ei au recunoscut că reclamantul a fost „deținut în condițiile care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție” și, de asemenea, că „în perioada 17 mai 2005 și octombrie 2008 [a fost] deținut în încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție”. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească 12,350 EUR reclamantului ca o simplă satisfacție. Plățile trebuiau să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate, precum și orice impozit care ar putea fi taxabil. Ar fi plătit într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte.
În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazurilor. La 12 decembrie 2013, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernului. HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că acordul reclamanților la termenii declarațiilor făcute de Guvern este considerat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, § 34, 6 martie 2012, Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți.
Este satisfăcut că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile în conformitate cu art. 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
DECISION Application no. 32052/08 Marat Karimovich KHAYBULLIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28 January 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 May 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 2 October 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Marat Karimovich Khaybullin, is a Russian national, who was born in 1971 and lived in the town of Salavat, Bashkortostan Republic before his arrest. He is serving his sentence in a correctional colony in the Orenburg Region. He was represented before the Court by Mr E. Markov, a lawyer practising in Strasbourg.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicant complained, in particular, about the conditions of his detention in temporary detention facility IZ-56/2 in the Orenburg Region for slightly over three years. He also complained under Article 5 § 3 of the Convention that his pre-trial detention during those three years had been excessively long and that there existed no relevant and sufficient grounds for it.
By their letters dated 2 October 2013, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the applicant. They acknowledged that the applicant had been “detained in the conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention” and also that “between 17 May 2005 and October 2008 he [had been] detained in violation of Article 5 § 3 of the Convention”. The Government stated their readiness to pay EUR 12,350 to the applicant as just satisfaction. The payment was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, together with any costs and expenses incurred, as well as any tax that may be chargeable. It would be payable within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the cases.
On 12 December 2013, the Court received a letter from the applicant informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW
The Court considers that the applicants’ agreement to the terms of the declarations made by the Government shall be considered as a friendly settlement between the parties (see Cēsnieks v. Latvia (dec.), no. 9278/06, § 34, 6 March 2012, and Bakal and Others v. Turkey (dec.), no. 8243/08, 5 June 2012).
The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications.
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 39 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President