MAMEDOV AND OTHERS v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

27.05.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

MAMEDOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 48790/07 Khabil Gasraddin Ogly MAMEDOV împotriva Rusiei și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este consemnată în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângea că detenția lor în rezidenție a fost nejustificabil de lungă și că nu a fost bazată pe motive relevante sau suficiente. La 30 august 2013, reclamațiile reclamantei au fost comunicate guvernului pentru observații. Prin scrisorile din 1 noiembrie 2013, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile. În această declarație, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost deținute fără motive „relevante și suficiente” pe baza hotărârilor dictate de instanțe ruse care nu au respectat cerințele articolului 5 § 3 din convenție și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: (a) 2,880 euro (EUR) pentru dl MAMEDOV pentru deținerea sa „înainte de 1 an, 5 luni și 8 zile începând cu 22 iunie 2006”; (b) 2,640 EUR către dl ANIKYCHIK pentru deținerea sa „înainte de 1 an, 3 luni și 15 zile începând cu 11 septembrie 2006”; (c) 5,200 EUR către dl KOZADAYEV pentru deținerea sa „înainte de 3 ani, 2 luni și 14 zile începând cu 15 septembrie 2006”; (d) 1800 EUR către dl LATONIN pentru deținerea sa înainte de 10 ani luni și 4 zile începând cu 27 aprilie 2011”; și (e) 6000 EUR către dl MALYSHIKHIN pentru detenția sa pe termen de patru ani. Restul declarațiilor lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă observații cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc, și nu au prezentat niciun comentariu în răspuns. DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea remarcă, la început, că, de la prima hotărâre privind detenția îndelungată în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99, §§ 104-121 CEDH 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza detenției îndelungate fără justificare adecvată în mai mult de opt cazuri împotriva Rusiei (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia c. , nr. 42525/07 și 60800/08, § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 14. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor în reținere a reținutului a fost încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. 15. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în cazul întârzierii de decontare. 16. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare din Rusia (a se vedea Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , 19 iunie 2012 . 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006 și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor, ia notă a termenilor declarațiilor guvernamentale privind reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 5 § 3 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului Hajiyev apendicele Cererea nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locația de reședință Nationalitate reprezentată de 48790/07 20/09/2007 Khabil Gasraddin Ogly MAMEDOV 05/09/1975 Nadvoitsy Azerbaiyan Oleg Vitalievich NESKOROMNYY 6034/08 04/12/2007 Andrey Igorievich ANAKEYCHIK 04/08/1987 Norilsk Russian 36826/09 28/05/2009 Aleksey Aleksandrovich KOZADAYEV 24/10/1980 Omsk Rusă 3499/12 17/12/2011 Yevgeniy Vsevolodovich LATONIN 27/04/1959 Yaroslavl Rusă Sergey Yuryevich UVAROV 5031/12 08/12/2011 Dmitriy Stanislavovich MALYSHIKHIN 24/03/1983 Ufa Rusă