MENSHIKH AND OTHERS v. RUSSIA

Cererea nr. 10496/09 Oleg Vladimirovich MENSHIKH împotriva Rusiei și a altor 9 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt specificate în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au plâns că detenția lor pe rezidenți a fost de nerazonabil lungă sau că nu s-a bazat pe motive relevante sau suficiente. La 12 și 19 decembrie 2013, reclamațiile reclamanților au fost comunicate guvernului pentru observații. Prin scrisoarea din 9 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. În declarațiile, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost reținute „să nu se justifice pe baza hotărârilor rendue de către instanțe” care „nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca o simplă satisfacție: (a) 3.120 euro (EUR) către dl Menshikh pentru detenția sa „în detenție între 14 mai 2008 și 7 decembrie 2009”; (b) 6,320 EUR către dl Gresev pentru detenția sa „în detenție între 28 decembrie 2006 și 20 aprilie 2011”; (c) 2.000 EUR către dl Titov pentru detenție în detenție „în detenție între 14 mai 2010 și 12 mai 2011”; (d) 5,040 EUR către dl Makarov pentru detenție în detenție „în detenție între 24 august 2010 și 5 septembrie 2013”; (e) 1.900 EUR către dl Kasyanenko pentru detenția sa „în detenție între 17 iunie 2011 și 27 aprilie 2012”; (f) 1.700 EUR către dl Dulatov pentru detenția sa „în detenție între 8 septembrie 2011 și 7 iunie 2012”; (g) 2.880 EUR către dl Murtazaliyev pentru detenție în detenție „în detenție între 13 mai 2011 și 15 octombrie 2012”; (h) 1.700 EUR către dna Derevenskikh pentru reținerea sa la „entre 29 martie și 25 decembrie 2012”; (i) 1.700 EUR către dna Rogatneva pentru reținerea sa la „entre 29 martie și 25 decembrie 2012”; (j) 4.000 EUR către dl Franchuk pentru reținerea sa în reținere “entre 5 iunie 2011 și 4 iunie 2013”; și (k) 3.240 EUR către dl Abezin pentru reținerea sa în reținere “entre 29 martie 2012 și 25 decembrie 2013”. Restul declarațiilor lor prevăzute după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă observații cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc, și nu au prezentat niciun comentariu în răspuns. DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea constată, de la început, că, de la prima hotărâre privind detenția îndelungată în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 §§ 104-121 CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza unei detenții îndelungate fără justificare adecvată în mai mult de opt de cazuri împotriva Rusiei (a se vedea art. 5 § 3 din Convenție) Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08 § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 14. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor în reținere a reținutului a fost încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. 15. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în cazul întârzierii de decontare. 16. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare din Rusia (a se vedea Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , 19 iunie 2012 . 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006 și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor, ia notă în ceea ce privește termenii declarațiilor guvernamentale privind reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 5 § 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct secretar interimar Apendicele nr. Cerere Lodged on Solicitant Data nașterii Locație de reședință Reprezentat de 10496/09 21/01/2009 Oleg Vladimovich MENSHIKH 11/10/1967 Voronezh Andrey Vyacheslavovich BAKHLIN 15732/10 20/02/2010 Viktor Nikolayevich GRESEV 22/01/1961 Ufa 11600/11 18/01/2011 Aleksandr Georgiyevich TITOV 18/06/1968 Moscova 4417/12 16/03/2012 Vladimir Aleksandrovich MAKAROV 09/03/1989 Verkhniy Chov 13049/12 01/02/2012 Ilya Ivanovich KASYANENKO 27/10/1972 Kurgan Fedor Grigorievich RYBAK 17431/12 07/02/2012 Ali Kharisovich DULATOV 25/06/1969 Srednyaya Yelyuzan Nazhiya Dzhafyarovna SUBOCHEVA 74409/12 18/10/2012 Magomed Murtazaliyevich MURTAZALIYEV 30/05/1982 Lesnoy 23082/13 04/02/2013 Zhanna Yurievna DEREVENSKIKH 27/04/1962 Ustye Aleksandra Aleksandra Aleksandrovna ROGATNEVA 24/06/1990 Ustye 266885/13 23/03/2013 Vyacheslav Valerievich FRANCHUK 08/07/1986 Ufa 41892/13 20/05/2013 Yevgeniy Vladimirovich ABEZIN 14/06/1975 Verkhnyaya Pyshma

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 10496/09

Oleg Vladimirovich MENSHIKH against Russia

and 9 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7

October 2014 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Dmitry Dedov,

judges,

and Søren Prebensen,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reaction to those declarations,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicants are Russian nationals whose names and dates of birth are specified in the appendix.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

The applicants complained that their detention on remand had been unreasonably long or that it had not been based on relevant or sufficient reasons.

4.

On 12 and 19 December 2013 the applicants’ complaints were communicated to the Government for observations.

5.

By letter of 9 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

6.

In the declarations, the Government acknowledged that all the applicants had been detained “without well-founded justification on the basis of the decisions rendered by the courts” which “did not comply with the requirements of Article 5 §

3 of the Convention” and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction:

(a)

3,120 euros (EUR) to Mr

Menshikh

for his detention on remand “between 14 May 2008 and 7 December 2009”;

(b)

EUR

6,320 to Mr

Gresev for his detention on remand “between 28

December 2006 and 20

April 2011”;

(c)

EUR 2,000 to Mr Titov for his detention on remand “between 14

May 2010 and 12 May 2011”;

(d)

EUR 5,040 to Mr

Makarov for his detention on remand “between 24

August 2010 and 5 September 2013”;

(e)

EUR 1,900 to Mr Kasyanenko for his detention on remand “between 17 June 2011 and 27 April 2012”;

(f)

EUR 1,700 to Mr Dulatov for his detention on remand “between 8

September 2011 and 7 June 2012”;

(g)

EUR 2,880 to Mr Murtazaliyev for his detention on remand “between 13 May 2011 and 15

October 2012”;

(h)

EUR 1,700 to Ms Derevenskikh

for her detention on remand “between 29 March and 25 December 2012”;

(i)

EUR 1,700 to Ms Rogatneva for her detention on remand “between 29

March and 25 December 2012”;

(j)

EUR 4,000 to Mr Franchuk for his detention on remand “between 5

June 2011 and 4 June 2013”; and

(k)

EUR 3,440 to Mr Abezin for his detention on remand “between 29

March 2012 and 25 December 2013”.

7.

The remainder of their declarations provided as follows:

“The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

8.

The applicants were invited to comment on the Government’s unilateral declarations, if they so wished. They submitted no comments in reply.

THE LAW

9.

Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.

10.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article

37

§

1

(c) enables the Court to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

11.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government.

12.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v.

Turkey

[GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007, and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).

13.

The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the lengthy detention on remand in Russia (see

Kalashnikov v. Russia

, no.

47095/99, §§ 104-121 ECHR 2002

‑

VI), it has found a violation of Article

5 § 3 of the Convention on account of an excessively lengthy detention on remand without proper justification in more than eighty cases against Russia (see

Ananyev and Others v. Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, §

200, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.

14.

Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that their detention on remand had been in breach of Article

5 §

3 of the Convention.

15.

As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.

16.

The Court is satisfied that the amounts of compensation proposed are consistent with the amounts awarded in similar Russian cases (see

Valeriy Kovalenko v. Russia

, no.

41716/08, 29 May 2012; and

Kislitsa v. Russia

, no.

29985/05, 19 June 2012).

17.

The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1

in fine

) does not require it to continue the examination of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article

37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see

Aleksentseva and 28 Others v. Russia

(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006

and

Josipović v. Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

18.

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications,

Takes note

of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Søren Prebensen

Khanlar Hajiyev

Acting Deputy Registrar

President

Appendix

No

Application No

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Represented by

10496/09

21/01/2009

Oleg Vladimirovich MENSHIKH

11/10/1967

Voronezh

Andrey Vyacheslavovich BAKHLIN

15732/10

20/02/2010

Viktor Nikolayevich GRESEV

22/01/1961

Ufa

11600/11

18/01/2011

Aleksandr Georgiyevich TITOV

18/06/1968

Moscow

4417/12

16/03/2012

Vladimir Aleksandrovich MAKAROV

09/03/1989

Verkhniy Chov

13049/12

01/02/2012

Ilya Ivanovich KASYANENKO

27/10/1972

Kurgan

Fedor Grigoryevich RYBAK

17431/12

07/02/2012

Ali Kharisovich DULATOV

25/06/1969

Srednyaya Yelyuzan

Nazhiya Dzhafyarovna SUBOCHEVA

74409/12

18/10/2012

Magomed Murtazaliyevich MURTAZALIYEV

30/05/1982

Lesnoy

23082/13

04/02/2013

Zhanna Yuryevna DEREVENSKIKH

27/04/1962

Ustye

Aleksandra Aleksandrovna ROGATNEVA

24/06/1990

Ustye

26885/13

23/03/2013

Vyacheslav Valeryevich FRANCHUK

08/07/1986

Ufa

41892/13

20/05/2013

Yevgeniy Vladimirovich ABEZIN

14/06/1975

Verkhnyaya Pyshma