- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iunie 2015
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Malyugin și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Primă secțiune decizia nr. 33338/07 Yevgeniy Vladimirovich MALYUGIN împotriva Rusiei și a altor 9 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 23 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să pună capăt cererilor din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice.
Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au plâns că detenția lor în rezidenție a fost nejustificabil de lungă sau că nu a fost bazată pe motive relevante sau suficiente. Solicitările au fost comunicate guvernului. Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție.
În declarațiile, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost reținute „să nu se justifice pe baza deciziilor dictate de instanțe” care „nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: (a) 1,250 euro (EUR) către dl Malyugin pentru detenția anterioară „în perioada 7 iulie 2006 și 19 iulie 2007”; b) 4,100 euro către dna Muralene pentru detenția anterioară „în perioada 28 mai 2005 și 24 octombrie 2008”; c) 4,800 EUR către dl Barakhov pentru detenția anterioară „în perioada 8 iunie 2006 și 31 mai 2010”; d) 2,250 EUR către dl Nikonov pentru detenția anterioară „în perioada 26 martie 2009 și 9 februarie 2011”; (e) 2.200 EUR către dl Piskalev pentru detenția anterioară „între 5 octombrie 2009 și 29 iulie 2011”; (f) 2.050 EUR către dl Sokolov pentru detenția anterioară „între 8 decembrie 2008 și 9 august 2010”; (g) 2.900 EUR către dl Fedorov pentru detenția anterioară „între 12 februarie 2011 și 28 iunie 2013”; (h) 1.000 EUR către dl Popov pentru detenția anterioară „între 17 Decembrie 2010 și 16 decembrie 2011”; (i) 1 550 EUR către dl Dyatlov pentru detenția anterioară „între 28 iunie 2012 și 30 septembrie 2013”; și (j) 1.700 EUR către dl Nemtsev pentru detenția anterioară „între 19 iulie 2012 și 23 decembrie 2013”.
Restul declarațiilor lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care trebuie să acopere orice pecuniar și neîntreprins prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisorile lor separate de diferite date, reclamanții au respins ofertele guvernului și au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt insuficiente. HOTĂRÂREA având în vedere similaritatea dintre principalele chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.
În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine o cauză în cazul în care: „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea remarcă, la început, că de la prima hotărâre cu privire la detenția prelungită din Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia) , nr. 47095/99, §§ 104-121 CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție, având în vedere o detenție prelungită excesiv de mult timp, fără justificare adecvată, în mai mult de o sută de cazuri împotriva Rusiei. Rezultă că plângerile formulate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 14. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor preliminară a fost încălcat art. 5 § 3 din Convenție.
15. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționarii.
16. Curtea este convinsă că sumele propuse nu sunt irezonabile în comparație cu premiile formulate de Curte în ceea ce privește prejudiciu material și moral în cazuri similare ale Rusiei (a se vedea Dolgova v. Rusia , nr. 11886/05 , §§ 54-56, 2 martie 2006; Shcheglyuk v. Rusia , nr. 7649/02 , §§ 50-53, 14 decembrie 2006; Yuriy Yakovlev v. Rusia , nr. 5453/08, § 95, 29 aprilie 2010; Valeriy Kovalenko v. Rusia , nr. 41716/08, 29 mai 2012; Kislitsa v. Rusia , nr. 29985/05, 19 iunie 2012; și, în contrast, Topčić-Rosenberg v. Croația , nr. 19391/11, § 29, 14 noiembrie 2013). 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri.
Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006, și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile.
Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor, ia notă de faptul că, în acest sens, este necesar să se înscrie la această listă. din termenii declarațiilor guvernamentale privind reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 5 § 3 din convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Adoptate în engleză și notificate în scris la 16 iulie 2015, André Wampach.
Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului Apendice Cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locația de reședință Reprezentat de 33338/07 02/07/2007 Yevgeniy Vladimirovich MALYUGIN 01/05/1979 Saratov, Regiunea Saratov 31022/09 05/05/2009 Irina Algisovna MURALENE 05/10/1961 Kemerovo, Regiunea Kemerovo 44958/09 03/08/2009 Ivan Nikolayevich BARAKHOV 18/11/1982 Ussuriysk, Regiunea Primorye Liudmila Pavlovna GLAZUNOVA 32616/10 12/04/2010 Dmitriy Vladimirovich NIKONOV 11/09/1974 Yekaterinburg, regiunea Sverdlovsk 51727/10 30/06/2010 Anton Vladimovich PISKALEV 11/12/1983 Dubna, regiunea Moscova 62744/10 09/10/2010 Yevgeniy Vladimirovich SOKOLOV 21/02/1977 Apraksino, regiune Kostroma 28926/11 08/04/2011 Vladimir Borisovich FEDOROV 03/03/1962 Krasnoyarsk, regiune Krasnoyarsk 41070/11 05/06/2011 Viktor Anatolyevich POPOV 26/03/1980 Rostov-On-Don, regiune Rostov Konstantin Nikolayevich LUGANTSEV 35772/13 18/04/2013 Aleksey Konstantinovich DYATLOV 29/08/1976 Lesnoy, Mari El Republic 46070/13 29/05/2013 Yulian Yevgenyevich NEMTSEV 11/12/1981 Syktyvkar, Komi Republic
FIRST SECTION
DECISION Application no. 33338/07 Yevgeniy Vladimirovich MALYUGIN against Russia and 9 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23 June 2015 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to those declarations, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicants complained that their detention on remand had been unreasonably long or that it had not been based on relevant or sufficient reasons.
The applications have been communicated to the Government.
By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.
In the declarations, the Government acknowledged that all the applicants had been detained “without well-founded justification on the basis of the decisions rendered by the courts” which did “not comply with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention” and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: (a) 1,250 euros (EUR) to Mr Malyugin for his pre-trial detention “between 7 July 2006 and 19 July 2007”; (b) EUR 4,100 to Ms Muralene for her pre-trial detention “between 28 May 2005 and 24 October 2008”; (c) EUR 4,800 to Mr Barakhov, for his pre-trial detention “between 8 June 2006 and 31 May 2010”; (d) EUR 2,250 to Mr Nikonov for his pre-trial detention “between 26 March 2009 and 9 February 2011”; (e) EUR 2,200 to Mr Piskalev for his pre-trial detention “between 5 October 2009 and 29 July 2011”; (f) EUR 2,050 to Mr Sokolov for his pre-trial detention “between 8 December 2008 and 9 August 2010”; (g) EUR 2,900 to Mr Fedorov for his pre-trial detention “between 12 February 2011 and 28 June 2013”; (h) EUR 1,000 to Mr Popov for his pre-trial detention “between 17 December 2010 and 16 December 2011”; (i) EUR 1,550 to Mr Dyatlov for his pre-trial detention “between 28 June 2012 and 30 September 2013”; and (j) EUR 1,700 to Mr Nemtsev for his pre-trial detention “between 19 July 2012 and 23 December 2013”.
The remainder of their declarations provided as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.”
By their separate letters of various dates, the applicants rejected the Government’s offers. They expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were insufficient. THE LAW
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “...for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law (see Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007, and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the lengthy pre-trial detention in Russia (see Kalashnikov v. Russia , no. 47095/99, §§ 104-121 ECHR 2002 VI), it has found a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of an excessively lengthy pre-trial detention on remand without proper justification in more than one hundred cases against Russia. It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that their pre-trial detention had been in breach of Article 5 § 3 of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court is satisfied that the proposed sums are not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in respect of pecuniary and non-pecuniary damage in similar Russian cases (see Dolgova v. Russia , no. 11886/05, §§ 54-56, 2 March 2006; Shcheglyuk v. Russia , no. 7649/02, §§ 50-53, 14 December 2006; Yuriy Yakovlev v. Russia , no. 5453/08, §§ 93 ‑ 95, 29 April 2010; Valeriy Kovalenko v. Russia , no. 41716/08, 29 May 2012; Kislitsa v. Russia , no. 29985/05, 19 June 2012; and, by contrast, Topčić-Rosenberg v. Croatia , no. 19391/11, § 29, 14 November 2013).
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ) does not require it to continue the examination of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006, and Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications, Takes note of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 16 July 2015. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President Appendix No Application No. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 33338/07 02/07/2007 Yevgeniy Vladimirovich MALYUGIN 01/05/1979 Saratov, Saratov Region 31022/09 05/05/2009 Irina Algisovna MURALENE 05/10/1961 Kemerovo, Kemerovo Region 44958/09 03/08/2009 Ivan Nikolayevich BARAKHOV 18/11/1982 Ussuriysk, Primorye Region Lyudmila Pavlovna GLAZUNOVA 32616/10 12/04/2010 Dmitriy Vladimirovich NIKONOV 11/09/1974 Yekaterinburg, Sverdlovsk Region 51727/10 30/06/2010 Anton Vladimirovich PISKALEV 11/12/1983 Dubna, Moscow Region 62744/10 09/10/2010 Yevgeniy Vladimirovich SOKOLOV 21/02/1977 Apraksino, Kostroma Region 28926/11 08/04/2011 Vladimir Borisovich FEDOROV 03/03/1962 Krasnoyarsk, Krasnoyarsk Region 41070/11 05/06/2011 Viktor Anatolyevich POPOV 26/03/1980 Rostov-On-Don, Rostov Region Konstantin Nikolayevich LUGANTSEV 35772/13 18/04/2013 Aleksey Konstantinovich DYATLOV 29/08/1976 Lesnoy, Mari El Republic 46070/13 29/05/2013 Yulian Yevgenyevich NEMTSEV 11/12/1981 Syktyvkar, Komi Republic