- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 septembrie 2015
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Rogozhnikov și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Prima secțiune decizia nr. 54303/07 Igor Nikolayevich ROGOZHNIKOV împotriva Rusiei și a altor 5 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 8 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 8 octombrie 2007, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt specificate în apendice.
Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângeau că detenția lor preliminară a fost de lungă durată în mod rațional sau că nu s-a bazat pe motive relevante sau suficiente. Solicitațiile au fost comunicate guvernului. Prin scrisorile prezentate în date diferite, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție.
În declarațiile, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost reținute „să nu se justifice pe baza hotărârilor rendue de către instanțe” care „nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din Convenție” și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca o simplă satisfacție: (a) 1.200 euro (EUR) către dl Rogozhnikov pentru detenția anterioară „între 3 noiembrie 2006 și 27 octombrie 2007”; (b) 2.450 EUR către dl Tishkov pentru detenția anterioară „între 24 august 2007 și 26 august 2009”; (c) 1.550 EUR către dl Mudrov pentru detenția anterioară „între 11 aprilie 2008 și 14 iulie 2009”; (d) 1.350 EUR către dl Gora pentru detenția anterioară „între 16 ani” Februarie 2009 și 23 martie 2010”; (e) 1.450 EUR către dna Kuznetsova pentru detenția sa preliminară „între 10 februarie 2009 și 16 aprilie 2010”; și (f) 1.200 EUR către dna Shakhieva pentru detenția sa preliminară „între 24 martie 2010 și 10 martie 2011”.
Restul declarațiilor lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă observații cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc, și nu au prezentat niciun comentariu în răspuns. DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol.
În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine o cauză în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat. 12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea constată, de la început, că, de la prima hotărâre privind durata excesivă a detenției preliminare în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 §§ 104-121 CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza unei detenții prealabile excesiv de lungi fără justificare adecvată în mai mult de o sută de cazuri împotriva Rusiei (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08 § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 14. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor preliminară a fost încălcat art. 5 § 3 din Convenție.
15. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în cazul întârzierii de decontare. 16. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare din Rusia (a se vedea Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , 19 iunie 2012 . 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri.
Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006 și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazurilor. 19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor, ia notă de faptul că aceasta nu are niciun motiv să se înscrie în această listă. în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 1 octombrie 2015, André Wampach. Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al Registrului APENDIX Cerere Nu Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat de 54303/07 08/10/2007 Igor Nikolayevich ROGOZHNIKOV 20/12/1968 Saratov 32267/09 12/05/2009 Sergey Alekseyevich TishKOV 24/09/1978 St Petersburg Aleksey Mikhaylovich KUZMIN 48771/09 16/08/2009 Denis Vladimirovich MUDROV 15/06/1977 Ulyanovsk 66045/09 30/11/2009 Oleg Boriovich GORA 23/08/1962 Omsk 58648/10 13/09/2010 Galina Nikolayevna KUZNETSOVA 06/06/1960 Bogoroditsk 62879/10 14/10/2010 Zuleta Beslanovna SHAKHIYEVA 26/09/1986 Zelenokuvsk Kurman-Ali Khyzyrovich BOLATCHIYEV
FIRST SECTION
DECISION Application no. 54303/07 Igor Nikolayevich ROGOZHNIKOV against Russia and 5 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 September 2015 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 8 October 2007, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reaction to those declarations, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicants are Russian nationals whose names and dates of birth are specified in the appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicants complained that their pre-trial detention had been unreasonably long or that it had not been based on relevant or sufficient reasons.
The applications have been communicated to the Government.
By letters submitted on different dates, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.
In the declarations, the Government acknowledged that all the applicants had been detained “without well-founded justification on the basis of the decisions rendered by the courts” which “did not comply with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention” and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: (a) 1,200 euros (EUR) to Mr Rogozhnikov for his pre-trial detention “between 3 November 2006 and 27 October 2007”; (b) 2,450 EUR to Mr Tishkov for his pre-trial detention “between 24 August 2007 and 26 August 2009”; (c) 1,550 EUR to Mr Mudrov for his pre-trial detention “between 11 April 2008 and 14 July 2009”; (d) 1,350 EUR to Mr Gora for his pre-trial detention “between 16 February 2009 and 23 March 2010”; (e) 1,450 EUR to Ms Kuznetsova for her pre-trial detention “between 10 February 2009 and 16 April 2010”; and (f) 1,200 EUR to Ms Shakhiyeva for her pre-trial detention “between 24 March 2010 and 10 March 2011”.
The remainder of their declarations provided as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicants were invited to comment on the Government’s unilateral declarations, if they so wished. They submitted no comments in reply. THE LAW
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment (see Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007, and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the excessive length of pre-trial detention in Russia (see Kalashnikov v. Russia , no. 47095/99, §§ 104-121 ECHR 2002 VI), it has found a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of an excessively lengthy pre-trial detention without proper justification in more than a hundred cases against Russia (see Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, § 200, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that their pre-trial detention had been in breach of Article 5 § 3 of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court is satisfied that the amounts of compensation proposed are consistent with the amounts awarded in similar Russian cases (see Valeriy Kovalenko v. Russia , no. 41716/08, 29 May 2012; and Kislitsa v. Russia , no. 29985/05, 19 June 2012).
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ) does not require it to continue the examination of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006 and Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the cases.
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications, Takes note of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 1 October 2015. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President APPENDIX No Application No Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 54303/07 08/10/2007 Igor Nikolayevich ROGOZHNIKOV 20/12/1968 Saratov 32267/09 12/05/2009 Sergey Alekseyevich TISHKOV 24/09/1978 St Petersburg Aleksey Mikhaylovich KUZMIN 48771/09 16/08/2009 Denis Vladimirovich MUDROV 15/06/1977 Ulyanovsk 66045/09 30/11/2009 Oleg Borisovich GORA 23/08/1962 Omsk 58648/10 13/09/2010 Galina Nikolayevna KUZNETSOVA 06/06/1960 Bogoroditsk 62879/10 14/10/2010 Zuleta Beslanovna SHAKHIYEVA 26/09/1986 Zelenokuvsk Kurman-Ali Khyzyrovich BOLATCHIYEV