- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 iunie 2014
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Tarkhanov și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 28011/06 Guram Borisovich TARKHANOV împotriva Rusiei și a altor trei cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 17 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la datele enumerate în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și reacția reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți ruși ai căror nume și date de naștere sunt specificate în apendice.
Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au plâns că detenția lor pe rezidenți a fost de nerazonabil lungă și că nu s-a bazat pe motive relevante sau suficiente. La 21 octombrie 2013, reclamațiile reclamanților au fost comunicate guvernului pentru observații. Prin scrisoarea din 18 decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererile.
În această declarație, Guvernul a recunoscut că toate reclamantele au fost deținute fără motive „relevante și suficiente” pe baza deciziilor dictate de instanțe ruse care nu au respectat cerințele articolului 5 § 3 din convenție și au declarat că sunt dispuse să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: (a) 2.400 euro (EUR) pentru dl Tarkhanov pentru deținerea sa în reținere „după 1 an, 2 luni și 9 zile începând cu 24 decembrie 2007”; (b) 2.560 EUR către dl Parfenov pentru deținerea sa în reținere în reținere „după 1 an, 3 luni și 6 zile începând cu 24 iulie 2006”; (c) 3.680 EUR către dl Davydov pentru deținerea sa în reținere în reținere în reținere în reținere „de 1 an, 10 luni și 4 zile începând cu 6 octombrie 2005”; și (d) 3.360 EUR către dl Zolnikov pentru deținerea sa în reținere în reținere în reținere în reținere în reținere „de 1 an, 10 luni și 4 zile începând cu 6 octombrie 2005”; și (d) 3,360 EUR către dl Zolnikov pentru deținerea sa în reținere în reținere în reținere Restul declarațiilor lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.
Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă observații cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc, și nu au prezentat niciun comentariu în răspuns.
DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat.
12. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea remarcă, la început, că, de la prima hotărâre privind detenția îndelungată în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99, §§ 104-121, CEDH 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza detenției îndelungate fără justificare adecvată în mai mult de opt cazuri împotriva Rusiei (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia c. , nr. 42525/07 și 60800/08, § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții.
14. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor în reținere a reținutului a fost încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. 15. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în cazul întârzierii de decontare.
16. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare din Rusia (a se vedea Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , 19 iunie 2012 . 17. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri.
Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006 și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor, ia notă a termenilor declarațiilor guvernamentale privind reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 5 § 3 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului Hajiyev apendicele Cererea nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Loc de reședință Reprezentat de 28011/06/2006 Guram Boriovich TARKHANOV 05/04/1966 Vladikavkaz 21525/07 20/03/2007 Aleksandr Sergeyevich PARFENOV 21/07/1980 Tyumen 21155/08 04/03/2008 Vitaliy Boriovich DAVYDOV 07/12/1962 Belgorod 36234/08 15/06/2008 Yuriy Grigorievich ZOLNIKOV 16/08/1950 Samara
FIRST SECTION
DECISION Application no. 28011/06 Guram Borisovich TARKHANOV against Russia and 3 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17 June 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates listed in the appendix, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reaction to those declarations, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicants are Russian nationals whose names and dates of birth are specified in the appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The applicants complained that their detention on remand had been unreasonably long and that it had not been based on relevant or sufficient reasons.
On 21 October 2013 the applicants’ complaints were communicated to the Government for observations.
By letter of 18 December 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.
In that declaration, the Government acknowledged that all the applicants had been detained without “relevant and sufficient” grounds on the basis of decisions rendered by Russian courts which had not complied with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention and stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: (a) 2,400 euros (EUR) to Mr Tarkhanov for his detention on remand “during 1 year, 2 months and 9 days from 24 December 2007”; (b) EUR 2,560 to Mr Parfenov for his detention on remand “during 1 year, 3 months and 6 days from 24 July 2006”; (c) EUR 3,680 to Mr Davydov for his detention on remand “during 1 year, 10 months and 4 days from 6 October 2005”; and (d) EUR 3,360 to Mr Zolnikov for his detention on remand “during 1 year, 8 months and 10 days from 21 November 2007”.
The remainder of their declarations provided as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicants were invited to comment on the Government’s unilateral declarations, if they so wished. They submitted no comments in reply. THE LAW
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment (see Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007, and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the lengthy detention on remand in Russia (see Kalashnikov v. Russia , no. 47095/99, §§ 104-121, ECHR 2002 ‑ VI), it has found a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of excessively lengthy detention on remand without proper justification in more than eighty cases against Russia (see Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, § 200, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that their detention on remand had been in breach of Article 5 § 3 of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court is satisfied that the amounts of compensation proposed are consistent with the amounts awarded in similar Russian cases (see Valeriy Kovalenko v. Russia , no. 41716/08, 29 May 2012; and Kislitsa v. Russia , no. 29985/05, 19 June 2012).
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ) does not require it to continue the examination of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see Aleksentseva and 28 Others v. Russia (dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006 and Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications, Takes note of the terms of the Government’s declarations concerning the applicants’ complaints under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President Appendix No Application No Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 28011/06 13/06/2006 Guram Borisovich TARKHANOV 05/04/1966 Vladikavkaz 21525/07 20/03/2007 Aleksandr Sergeyevich PARFENOV 21/07/1980 Tyumen 21155/08 04/03/2008 Vitaliy Borisovich DAVYDOV 07/12/1962 Belgorod 36234/08 15/06/2008 Yuriy Grigoryevich ZOLNIKOV 16/08/1950 Samara