A.S. împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 61850/13 A.S. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 1 octombrie 2013, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții. Având în vedere decizia de a trata în mod prioritar cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizieFIT ȘI PROCEDURA Președintele secțiunii, dl A.S., este un cetățean sudanez născut în 1985 și rezident în Lesquin.

Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] și a fost reprezentat în fața Curții de către dl Baronet, avocat la Paris. E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a susținut că o trimitere la Sudan avea să fie supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții. Printr-o scrisoare datată 17 octombrie 2013, avocatul reclamantului a declarat că nu mai are nicio veste de la acesta și a solicitat un termen suplimentar pentru a reinstaura contactul cu clientul său. Cu sprijinul cererii sale, a arătat că, în urma aplicării articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, a fost adoptat un decret prefectorial prin care a fost numit reclamantul cu reședința la domiciliu mai târziu.

A doua zi, reclamantul s-ar fi prezentat la secția de poliție, dar, în lipsa unui act de identitate, polițiștii ar fi refuzat să-l lase să plece. Reclamantul ar fi solicitat apoi prefectura pentru a obține restituirea pașaportului său, iar personalul prefecturii ar fi ținut apoi o declarație jignitoare împotriva sa și ar fi amenințat că va trimite poliția acasă. Reclamantul, a cărui fragilitate mentală este atestată prin certificate medicale, s-ar fi speriat atunci, a decis să nu se întoarcă acasă și să se întoarcă la Creteil și, eventual, în Țările de Jos pentru a se alătura prietenilor. În ultimele sale contacte cu membrii CIMADE (asociația de apărare a străinilor), reclamantul ar fi evocat idei suicidare.

Având în vedere motivele expuse, termenul acordat pentru ca reclamantul să prezinte formularul de cerere a fost prelungit la 19 noiembrie 2013 la 26 noiembrie 2013, avocatul reclamantului a informat Curtea că nu are nicio veste de la clientul său. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Stephen Phillips Angelika Nußberger Ministru Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 61850/13 A.S. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 29 janvier 2014 en un comité composé de : Angelika Nußberger, présidente, Ganna Yudkivska, André Potocki, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er octobre 2013, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour. Vu la décision de traiter en priorité la requête en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. A.S., est un ressortissant soudanais né en 1985 et résidant à Lesquin. Le président de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M e M. Baronet, avocat à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant alléguait qu’un renvoi vers le Soudan l’exposerait à être soumis à des traitements contraires à cette disposition. Par une lettre datée du 17 octobre 2013, l’avocat du requérant signala être sans nouvelle de ce dernier et sollicita un délai supplémentaire afin de renouer le contact avec son client.

Au soutien de sa demande, il expliqua que, à la suite de l’application de l’article 39 du règlement de la Cour, un arrêté préfectoral avait été adopté assignant le requérant à résidence au foyer « Avenir » d’Amiens et obligeant celui-ci à se rendre une fois par semaine au commissariat local. Il ajouta que lorsque le requérant s’était rendu dans ce foyer, aucune place n’était disponible. Le lendemain, le requérant se serait présenté au commissariat, mais, en l’absence de pièce d’identité, les policiers auraient refusé de le laisser émarger. Le requérant aurait ensuite sollicité la préfecture afin d’obtenir la restitution de son passeport. Des personnels de la préfecture auraient alors tenu des propos insultants à son encontre et auraient menacé d’envoyer la police à son foyer.

Le requérant, dont la fragilité mentale est attestée par des certificats médicaux, aurait alors pris peur, décidé de ne pas retourner au foyer et de se rendre dans un premier temps à Créteil puis éventuellement aux Pays-Bas pour y rejoindre des amis. Lors de ses derniers contacts avec des membres de la CIMADE (association de défense des étrangers), le requérant aurait évoqué des idées suicidaires. Eu égard aux motifs exposés, le délai octroyé afin que le requérant fournisse le formulaire de requête fut prorogé au 19 novembre 2013. Le 26 novembre 2013, l’avocat du requérant informa la Cour être toujours sans nouvelle de son client. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Angelika Nußberger Greffier adjoint Présidente