TOUALBIA c. FRANCE

Comunicat la 4 februarie 2014 CINQUCEA SECȚIUNE Cerere nr. 31331/10 Adel TOUALBIA împotriva Franței, introdusă la 19 mai 2010 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, Adel Toualbia, este un resortisant al Algeriei născut în 1976 și rezident în Montargis. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Collard, avocat în Marsilia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o hotărâre de punere sub acuzare din 20 octombrie 2005, reclamantul a fost trimis înapoi în fața Curții de Asezări a Loiretului pentru omucidere voluntară, precum și pentru fapte de violență voluntară în cadrul unei reuniuni și cu utilizarea unei arme, în urma uciderii unui turist elvețian în cursul unei lupte generale care a avut loc în noaptea 9-10 august 1997. La 30 martie 2007, Curtea de Assesie din Loiret l-a condamnat pentru crimă și l-a condamnat la doi ani de închisoare, dintre care șase luni cu suspendare simplă, pentru fapte de violență în cadrul întâlnirii și cu utilizarea unei arme. Prin hotărârea din 11 octombrie 2008, prin hotărârea din 11 octombrie 2008, după mai multe zile de ședință, șapte întrebări principale și două subsidiare Întrucât a fost adus în fața juriului, Curtea de Assesie din Indre și Loire l-a declarat pe reclamant vinovat de crimă și de violență voluntară în ședință și cu utilizarea unei arme și l-a condamnat la 20 de ani de detenție penală. Reclamantul a formulat un recurs în casație pentru a se plânge în special de lipsa motivării hotărârii. La 20 ianuarie 2010, Curtea de Casație și-a respins recursul. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de lipsa motivării hotărârii de condamnare a Curții de Apel. Întrebări adresate părților În lumina principiilor stabilite în jurisprudența Curții (Taxquet c. Belgia ([GC], n 926/05, CEDH 2010-..., precum și Agnelet, Fraumens Oulahcene c. Franța, respectiv 61198/08, 30010/10 și 44446/10, 10 ianuarie 2013), a fost examinată în mod echitabil justificarea acuzației împotriva reclamantului, astfel cum se prevede la art. 6 1 din convenție? În special, reclamantul a fost în măsură să înțeleagă motivele condamnării sale de către Curtea de Apel, în special în ceea ce privește actul de punere în acuzare și întrebările adresate Curții și juriului

Communiquée le 4 février 2014

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

31331/10

Adel TOUALBIA

contre la France

introduite le 19 mai 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Adel Toualbia, est un ressortissant algérien né en 1976 et résidant à Montargis. Il est représenté devant la Cour par M

e

G. Collard, avocat à Marseille.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Par un arrêt de mise en accusation du 20 octobre 2005, le requérant fut renvoyé devant la cour d'assises du Loiret pour homicide volontaire, ainsi que pour des faits de violences volontaires en réunion et avec usage d'une arme, à la suite du meurtre d'un touriste suisse commis au cours d'une bagarre générale survenue dans la nuit du 9 au 10 août 1997.

Le 30 mars 2007, la cour d'assises du Loiret l'acquitta pour le meurtre et le condamna à deux ans d'emprisonnement, dont six mois assortis du sursis simple, pour les faits de violences en réunion et avec l'usage d'une arme. Le ministère public interjeta appel.

Par un arrêt du 11 octobre 2008, après plusieurs jours d'audience, sept

questions principales et deux subsidiaires

ayant été posées au jury, la cour d'assises d'Indre-et-Loire déclara le requérant coupable de meurtre et de violences volontaires en réunion et avec usage d'une arme. Elle le condamna à vingt années de réclusion criminelle.

Le requérant forma un pourvoi en cassation pour se plaindre notamment de l'absence de motivation de l'arrêt.

Le 20 janvier 2010, la Cour de cassation rejeta son pourvoi.

GRIEF

Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l'absence de motivation de l'arrêt de condamnation de la cour d'assises d'appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

A la lumière des principes dégagés dans la jurisprudence de la Cour (

Taxquet c.

Belgique

([GC], n

o

926/05, CEDH 2010-..., ainsi que

Agnelet, Fraumens

et

Oulahcene

c. France

,

respectivement n

os

61198/08, 30010/10 et 44446/10, 10 janvier 2013), le bien-fondé de l'accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l'exige l'article 6

§

1 de la Convention ?

En particulier, le requérant a-t-il été en mesure de comprendre les raisons de sa condamnation par la cour d'assises d'appel, notamment au regard de l'acte de mise en accusation et des questions posées à la cour et au jury

?