CtEDO 01.09.2015 AI

M.K. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.K. c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 76100/13

M.K.

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a cincea), ședință pe 1 septembrie 2015 într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall, președinte,

Ganna Yudkivska,

Vincent A. De Gaetano,

André Potocki,

Helena Jäderblom,

Aleš Pejchal,

Síofra O'Leary, judecători,

și din Claudia Westerdiek, grefieriță de secție,

Ținând cont de petiția menționată mai sus introdusă pe 4 decembrie 2013,

Ținând cont de măsura provizorie indicată guvernului pârât în virtutea articolului 39 din regulamentul Curții

Ținând cont de observațiile prezentate de guvernul pârât și de răspunsurile prezentate de reclamant,

După deliberări, pronunță următoarea decizie:

«Considerând că decizia atacată nu conține nicio măsură care să fixeze țara de returnare; că, în ipoteza în care decizia de expulzare este însoțită de o măsură care fixează țara de returnare, o asemenea decizie este distinctă de decizia de expulzare și ilegalitatea acesteia n-ar avea impact asupra legalității deciziei de expulzare; că autorul unei asemenea decizii nu trebuie să precizeze țara în care interesatul trebuie să se ducă; că obiecția tirada nerespectării prevederilor articolului 3 din convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale este inoperantă în legătură cu decretul prefectoral de expulzare care nu fixează țara de returnare.»

«Audiat la birou pe 20 februarie 2013, declarațiile interesatului nu permit concluzia că faptele de care ar putea fi victimă în caz de revenire în Algeria din partea familiei persoanei pe care a asasinat-o în Franța pe 4 ianuarie 2007 să poată fi calificate ca persecuții în sensul prevederilor articolului 1A2 din Convenția de la Geneva.

Aceste fapte constituie în schimb tratamente inhumane sau degradante în sensul aliniei b a articolului L. 712-1 din codul intrării și șederii străinilor și dreptul de azil și pare verosimil, în light al elementelor dosarului, că interesatul fie expus amenințării grave de a suferi un tratament inuman sau degradant în caz de revenire în Algeria.

Cu toate acestea, conform autorităților responsabile de siguranța publică, există motive serioase de a crede că prezența interesatului pe teritoriu constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică, și prin urmare trebuie să excludem interesatul din beneficiile protecției subsidiare în aplicarea aliniiei din articolul L. 712-2 din codul intrării și șederii străinilor și dreptul de azil.

Ca urmare, situația sa nu se încadrează în prevederile articolului L. 711-1 din codul sus-citat și prevederile protectoare ale aceluiași cod nu i se aplică.»

«(...) Știu că sunt amenințări din partea familiei [victimei] împotriva [reclamantului] pentru că [acesta din urmă] a ucis fiul lor (...) în ianuarie 2007. Am fost la procesul curții de asistență unde am mărturisit. Am mers uneori în Algeria cu soțul meu în vacanță și am locuit în casa bunicii [reclamantului]. A.H. după moartea (...), frații și familia se rostogolea în jurul bunicii care și-asa este la 10 minute pe jos de casa familiei G. Familia și cousins G. insultă bunica și jurau să se răzbune. Chiar mama [reclamantului] care locuiește și ea în același cartier aveau frică să ieșă singură din casă, este un cartier unde toți se cunosc, și mereu de 2-3 ani, familia G. întreabă când [reclamantul] iese din închisoare. Spun că vor să-l omoare. Astazi se mai întâmplă asta, o știu pentru că frații soțului meu care mai locuiesc tot în Algeria în același cartier mi l-au spus. Știu și sunt sigură că familia G. vrea să se răzbune și că vor să omoare [reclamantul].»

«Considerând că nu rezultă din documentele dosarului că M. M.K. să fie expus amenințării grave de a suferi tratamente inhumane sau degradante în caz de revenire în țara sa de origine: că riscul susținut că ar fi victimă, în caz de revenire în Algeria, a represaliilor din partea familiei persoanei pe care a omorât-o în Franța se bazează numai pe declarații de membri ai familiei sau prieteni și nu se bazează pe nicio sursă oficială din țara sa de origine; că faptul că OFPRA a considerat, pentru a respinge cererea de azil a reclamantului pe 29 martie 2013, că amenințările de care ar fi victime erau «verosimile» nu este de natură să caracterizeze amenințări grave de tratamente inhumane sau degradante în sensul prevederilor articolului 3 din convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.»

«Considerând că (...) declarațiile [reclamantului], ordonanța de punere sub acuzare din 28 noiembrie 2008 și extrasele din hotărârea Curții de asistență din Bouches-du-Rhône din 17 august 2007 depuse în dosar, permit să se stabilească că reclamantul a fost găsit vinovat de omor intenționat și a fost condamnat din acest motiv la o pedeapsă de nouă ani de închisoare fermă; că în aceste condiții, este verosimil că membrii familiei victimei, în special frații care locuiesc în Algeria și se angajează în continuare în activități delincvente, vor căuta să se răzbune la moartea unuia dintre ai lor; că într-adevăr, aceste dorințe de răzbunare, dorințe care nu au fost contestate nici de decizia directorului general al OFPRA în litigiu, s-au tradus prin amenințări regulate proferite de acea familie împotriva celor apropiați [reclamantului]; că aceste amenințări au fost, de altfel, susținute de o adeverință redactată de mătușa sa pe un formular oficial al ministerului Justiției în conformitate cu articolele 200-203 din noul cod de procedură civilă și 441-7 din noul cod penal; că, în absența unui aspect civil al procesului, aspect capabil să permită o compensație și un aranjament pecuniar al conflictului, este plauzibil că familia adversă intenționează să se răzbune; că, în plus, cartierul La Glacière din Alger este cunoscut ca fiind printre cele mai afectate de criminalitate care se agregă cu condiții semnificative de precaritate; că, de asemenea, un articol publicat de ziarul algerian francofon El Watan pe 15 iunie 2009, articol depus în sprijin al prezentului recurs, raportează abandonul și mizeria socială în care au fost lăsați de autoritățile publice, habitantes din La Glacière; că, în plus, având în vedere proximitatea acea familie, care sunt vecini cu domiciliul său, [reclamantul] nu ar putea să se prevaleze de protecția autorităților algeriene în caz de revenire, la fel cum nu ar putea în mod rezonabil să se instaleze într-un alt cartier al orașului sau o altă zonă din țară în absența legăturilor.»

Articolul L. 712-1

«Sub rezerva prevederilor articolului L. 712-2, beneficiile protecției subsidiare sunt acordate oricărei persoane care nu îndeplinește condițiile pentru a obține calitatea de refugiat menționată la articolul L. 711-1 și care stabilește că este expusă în țara sa la una din următoarele amenințări grave:

(...)

b) Tortură sau pedepse sau tratamente inhumane sau degradante;»

Articolul L. 712-2

«Protecția subsidiară nu este acordată unei persoane dacă există motive serioase de a crede:

(...)

d) Că activitatea sa pe teritoriu constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică, siguranța publică sau securitatea Statului.»

Articolul L. 521-1

«Sub rezerva prevederilor articolelor L. 521-2, L. 521-3 și L. 521-4, expulzarea poate fi pronunțată dacă prezența în Franța a unui străin constituie o amenințare gravă pentru ordinea publică.»

«Niciun om nu poate fi supus torturii, nici unor pedepse sau tratamente inhumane sau degradante.»

Din aceste motive, Curtea, cu majoritate,

Declară petiția inadmisibilă.

Întocmit în limba franceză apoi comunicat în scris pe 24 septembrie 2015.

Claudia Westerdiek

Josep Casadevall

Grefieriță

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă