BALAT RUM BALINO KILISESI VAKFI v. TÜRKİYE and 2 other applications

Publicat la 23 septembrie 2024 SECȚIUNEA DE CONCLUZIUNE Cererea nr. 3984/21 BALAT RUM BALINO KILISESI VAKFI împotriva Türkiye și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 5 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții sunt fundații religioase minoritare stabilite în epoca otomană. După proclamarea Republicii, statutul fundațiilor a fost reglementat prin Legea nr. 2762 din 13 iunie 1935, prin care au primit personalitate juridică. În 1936, în conformitate cu secțiunea 44 din această lege, reclamanții au depus declarații care indică obiectivele lor și bunurile lor imobile.

Solicitațiile se referă la cererile reclamanților pentru returnarea anumitor bunuri sau la plata compensației corespunzător valorii sale, în conformitate cu art. 11 provizoriu din Legea nr. 5737. Ei au susținut că această proprietate a fost înregistrată în declarațiile lor de 1936. Solicitările reclamanților de aplicare a articolului 11 provizoriu din Legea nr. 5737 au fost respinse de către instanțele administrative din motivele că art. 11 nu era aplicabil în cazul lor. Instanțele administrative au declarat că reclamanții ar trebui să prezinte o procedură la instanțele civile. În urma hotărârilor instanțelor administrative, reclamanții au depus o cerere individuală la Curtea Constituțională Turcă.

În cererile nr. 3986/21 și 5567/21, această instanță a examinat plângerile reclamanților pe baza dreptului la un proces echitabil și a dreptului de a respecta proprietatea. Acesta a declarat prima plângere inadmisibilă din cauza faptului că a fost evident nefondată. În ceea ce privește plângerea privind dreptul la proprietate, aceasta a declarat inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, referindu-se la hotărârea sa în Boyacıköy Panayia Evangelistra Kilisesi ve Mektebi Vakfı (n. 2015/17576 din 1 februarie 2017). Cererea nr. 3984/21 a fost examinată de Curtea Constituțională pe baza dreptului la proprietate și declarată inadmisibilă pe motivul neepuisării recourslor interne. În acest sens, Curtea Constituțională a făcut trimitere hotărârii sale în Bayram Gök (n. 2012/946 din 26 februarie 2013), care se referă la o expropriare de facto.

Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul lor de acces la instanță a fost încălcat de respingerea Curții Constituționale turce pentru neepuizarea recourslor interne, chiar dacă au aplicat în prealabil instanțelor administrative. Reclamanții s-au plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că refuzul administrației de a înregistra proprietățile în cauză în numele lor a încălcat dreptul la proprietate și au susținut că proprietățile în cauză au fost declarate în declarațiile lor din 1936. Se poate considera că hotărârile menționate de Curtea Constituțională în respingerea cererilor individuale ale reclamanților se aplică în prezent?

Guvernul este invitat să furnizeze exemple de decizii judiciare capabile să demonstreze că un recurs la instanțe civile a fost capabil să remedieze plângerile reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. A existat o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza respingerii Curții Constituționale a cererilor lor de neepuizare a măsurilor interne de remediere? A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta proprietatea acestora în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin refuzul administrației de a înregistra proprietățile în cauză în numele reclamanților?

(a) Reclamanții au avut o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În circumstanțele particulare ale cauzelor, în sensul art. 11 provizoriu din Legea nr. 5737 și al cazurilor reclamanților în fața instanțelor administrative, reclamanții au declarat proprietățile în cauză în declarațiile lor din 1936 (comparați cu Midiyat Mor Gabriel Manastirea Foundation c. Türkiye, nr. 13176/13, § 41, 3 octombrie 2023)? A existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților de bunuri, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (c) Dacă da, reclamanții au fost privați de posesele lor în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? O astfel de privare impune reclamanților o sarcină excesivă?

(d) Reclamanții au avut posibilitatea de a beneficia de garanțiile procedurale necesare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special având în vedere tratamentul instanțelor administrative cu privire la cauzele lor Midjat Mor Gabriel Manastire Foundation , citat mai sus, § 56)? Apendice nr. de cerere Numărul de caz Lodged on Solicitant An of Enregistration Local of Residence Nationality Reprezentat de 3984/21 Balat Rum Balino Kilisesi Vakfı v. Türkiye 28/12/2020 BALAT RUM BALINNO KİLİSESİ VAKFI 1936 İstanbul turc Paris ASANAKIS 3986/21 Balat Rum Balino Kilisesi Vakfı v. Türkiye 29/12/2020 BALAT RUM BALİLİSESİ VAKFI 1936 İstanbul turc Paris ASANAKIS 5567/21 Belgratkapı Panayia Rum Kilisesi Vakfı v. Türkiye 19/01/2021 BELGRATKAPI PANAYİA RUM KİLİSESİ VAKFI 1936 İstanbul Turc Paris ASANAKIS

Published on 23 September 2024

SECOND SECTION

Application no. 3984/21

BALAT RUM BALINO KILISESI VAKFI

against Türkiye and 2 other applications (see list appended) communicated on 5 September 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants are minority religious community foundations established during the Ottoman era. After the proclamation of the Republic, the foundations’ status was regulated by Law no. 2762 of 13 June 1935, by virtue of which they were given legal personality. In 1936, in accordance with section 44 of the said Law, the applicants filed declarations indicating their aims and their immovable property. The applications concern the applicants’ claims for the return of certain property or the payment of compensation corresponding to its value, in accordance with provisional section 11 of Law no. 5737. They claimed that this property had been registered in their 1936 declarations. The applicants’ requests for the application of provisional section 11 of Law no. 5737 were rejected by the administrative courts on the grounds that section 11 was not applicable in their cases.

The administrative courts stated that the applicants should lodge a case with the civil courts instead. Following the decisions of the administrative courts, the applicants lodged an individual application with the Turkish Constitutional Court. In applications nos. 3986/21 and 5567/21, that court examined the applicants’ complaints on the basis of the right to a fair trial and the right to respect for property. It declared the first complaint inadmissible on the ground that it was manifestly ill-founded. As for the complaint relating to the right to property, it declared it inadmissible for non-exhaustion of the domestic remedies, referring to its judgment in Boyacıköy Panayia Evangelistra Kilisesi ve Mektebi Vakfı (no. 2015/17576 of 1 February 2017). Application no. 3984/21 was examined by the Constitutional Court on the basis of the right to property and declared inadmissible on the ground of non-exhaustion of the domestic remedies.

In this regard, the Constitutional Court referred to its judgment in Bayram Gök (no. 2012/946 of 26 February 2013), which concerned a de facto expropriation. The applicants complained under Article 6 of the Convention that their right of access to court had been violated by the Turkish Constitutional Court’s rejection of their cases for non-exhaustion of domestic remedies, even though they had applied to the administrative courts beforehand. The applicants further complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the administration’s refusal to register the properties concerned in their names violated their right to property. They maintained that the properties concerned had been declared in their 1936 declarations.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention? Can the judgments referred to by the Constitutional Court in dismissing the applicants’ individual applications be considered applicable to the present cases? The Government are requested to provide examples of judicial decisions capable of demonstrating that an appeal to the civil courts was capable of remedying the applicants’ complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. 2. Has there been a breach of the applicants’ right of access to court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention on account of the Constitutional Court’s rejection of their applications for non-exhaustion of domestic remedies?

3. Has there been a breach of the applicants’ right to respect for their property under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention by the administration’s refusal to register the properties concerned in the applicants’ names?

(a) Did the applicants have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In the particular circumstances of the cases, for the purposes of provisional section 11 of Law no. 5737 and the applicants’ cases before the administrative courts, did the applicants declare the properties concerned in their 1936 declarations ( compare Midyat Mor Gabriel Monastery Foundation v. Türkiye , no. 13176/13, § 41, 3 October 2023)? (bà Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? (c) If so, have the applicants been deprived of their possessions in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did such a deprivation impose an excessive burden on the applicants?

(d) Were the applicants given the opportunity to enjoy the procedural safeguards required under Article 1 of Protocol No. 1, in particular given the administrative courts’ treatment of their cases ( Midyat Mor Gabriel Monastery Foundation , cited above, § 56)? APPENDIX No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Registration Place of Residence Nationality Represented by 1. 3984/21 Balat Rum Balino Kilisesi Vakfı v. Türkiye 28/12/2020

BALAT RUM BALİNO KİLİSESİ VAKFI

1936 İstanbul Turkish Paris ASANAKIS 2. 3986/21 Balat Rum Balino Kilisesi Vakfı v. Türkiye 29/12/2020

BALAT RUM BALİNO KİLİSESİ VAKFI

1936 İstanbul Turkish Paris ASANAKIS 3. 5567/21 Belgratkapı Panayia Rum Kilisesi Vakfı v. Türkiye 19/01/2021

BELGRATKAPI PANAYİA RUM KİLİSESİ VAKFI

1936 İstanbul Turkish Paris ASANAKIS