Comunicat la 12 februarie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 49752/07 Esra BAȘBAKKAL KARA împotriva Turciei introdusă la 22 august 2007 EXPOSAT DE FAPTELE CENTRALĂ, domnul Esra Bașbakkal Kara, este un resortisant turc, născut în 1979 și rezident în Eskișehir. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Y Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează: La 24 decembrie 2004, în jurul orei 18:00, reclamanta, avocată și membru al Comisiei pentru drepturile omului din Baroul de la Eskișehir se afla în cabinetul său situat vizavi de primărie, când o adunare spontană a utilizatorilor transportului public a început să protesteze împotriva funcționării defectuoase a noului tramvai. Ea a părăsit cabinetul însoțit de P.A., avocat stagiar, pentru a se alătura grupului de demonstranți în fața primăriei, observând că cetățenii ocupau platforma care împiedica circulația tramvaiului. Poliția a intervenit într-un mod musculos pentru a dispersa protestanții stabiliți pe șinele de tramvai. În timpul grevei, reclamanta i-a văzut pe polițiștii care-l trăgeau de păr pe P. Ç. Ea a fost dusă la conducerea securității din Eskișehir împreună cu alte 11 persoane. Ea pretinde că a informat polițiștii despre profesia sa de avocat. Conform procesului-verbal al incidentului stabilit la 19 15, în timpul verificării identităților, comisarul director pentru statutul de avocat al recurentei l-a informat prin telefon pe procuror și i-a cerut instrucțiunile, iar procurorul a ordonat să o relaxeze pe reclamantă după efectuarea controlului de identitate. Președintele Comisiei pentru drepturile omului a Baroului de la Eskișehir A.U., însoțit de alți trei avocați, s-au dus la Hotărârea pentru Securitate și l-au întâlnit pe comisarul șef și au obținut permisiunea de a discuta cu ea, însă, când au coborât să o vadă, un comisar, dl Ö., le-ar fi refuzat interviul cu reclamanta. În aceeași zi, recurenta a fost eliberată în jurul orei 21:00, după ce a fost examinată în spital de către un medic legist. Plângerea recurentei împotriva poliției pentru arest ilegal la 12 ianuarie 2005, recurenta a depus o plângere la Parchetul Eskișehir pentru arestare ilegală. În aceeași zi, a fost ascultată de procuror și a depus plângere împotriva polițiștilor responsabili pentru arestarea ei. La 11 noiembrie 2005, procurorul a emis o decizie de respingere a procedurii și a indicat că, în timpul demonstrației, forțele de aplicare a legii au somat protestatarii să se disperseze, ca urmare a refuzului de a se supune anumitor manifestanți, a căror recurentă, un grup de persoane au fost condus la conducerea securității prin forță. La 12 decembrie 2005, recurenta s-a opus deciziei la Curtea de Assesie din Eskișehir. La 21 februarie 2006, opoziția formulată de reclamantă a fost respinsă. Plângerea administrativă depusă de reclamantă la Ministerul de Interne la 6 ianuarie 2005, a solicitat Ministerului de Interne daune-interese în valoare de 5 000 de lire turcești (TRY) (2 743 EUR) (EUR) pentru că a fost reținută ilegal și pentru rele tratamente. La 10 februarie 2005, Ministerul de Interne a respins cererea sa pentru absența unei hotărâri judecătorești în acest sens. Cu toate acestea, Ministerul a solicitat inițierea unei anchete interne. Această anchetă a fost efectuată împotriva a 46 de polițiști și s-a soluționat printr-o hotărâre de neacuzare judiciară pronunțată de prefect la 14 aprilie 2005. La 21 aprilie 2005, recurenta a contestat această decizie și a solicitat Ministerului de Interne redeschiderea anchetei. La 23 iunie 2005, cererea sa a fost respinsă definitiv de prefectura Eskișehir. La 30 iunie 2005, recurenta a depus o cerere de anulare a deciziei prefectale la Tribunalul Regional Administrativ din Eskișehir. La 19 iulie 2005, Tribunalul Regional Administrativ a respins cererea recurentei. Procedura civilă în despăgubire inițiată de reclamantă împotriva Ministerului de Interne la 7 aprilie 2005, recurenta a inițiat o procedură de despăgubire pentru suma de 5 000 de TRY în fața tribunalului administrativ din Eskișehir împotriva Ministerului de Interne pentru că a fost arestată ilegal. La 7 aprilie 2006, printr-o hotărâre, tribunalul a respins cererea de despăgubire a recurentei nefondate. Tribunalul a subliniat că reclamanta nu fusese reținută; aceasta nu făcuse decât obiectul unei verificări a identității în urma căreia a fost eliberată. Opoziția formulată de reclamantă a fost respinsă de tribunalul administrativ regional la 28 septembrie 2006. Cererea de rectificare a hotărârii reclamantului a fost respinsă la 18 ianuarie 2007. Hotărârea nu a fost notificată avocatului recurentei. Plângerea depusă împotriva comisarului de poliție M.Ö. pentru abuz de putere La 30 decembrie 2004, recurenta a depus o plângere la Parchetul din Eskișehir împotriva comisarului-direcționar dl Ö. pentru că i-a refuzat un interviu cu avocații săi care au venit s-o întâlnească în ziua arestării sale în cadrul Direcției de Securitate, la 24 decembrie 2004. La 11 noiembrie 2005, printr-un act de acuzare, Parchetul a inițiat o procedură judiciară împotriva comisarului M. Ö. pentru abuz de putere. Parchetul a reamintit că urmărirea acuzațiilor privind competențele judiciare ale poliției nu era supusă unei autorizații din partea Ministerului de Interne. La 22 martie 2006, tribunalul corecțional din Eskișehir a pronunțat achitarea domnului Ö. În motivele hotărârii, Tribunalul a subliniat că dl Ö. era director al biroului de terorism și nu al biroului de securitate publică care se ocupa de dosarul privind manifestarea din 24 martie 2006. În consecință, acesta nu avea nicio putere de a autoriza sau de a refuza un interviu între reclamantă și avocații săi. La 10 aprilie 2006, recurenta s-a opus acestei hotărâri în fața Curții de Casație. La 21 octombrie 2009, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de neauzare a martorilor acuzați și de motivare insuficientă. La 5 mai 2011, instanța corecțională s-a opus hotărârii de Casație, dar a pronunțat aceeași hotărâre de achitare în privința domnului Ö. La 30 aprilie 2013, Curtea de Casație a constatat termenul de prescripție de cinci ani și a decis să elimine cauza rolului. 2559 privind îndatoririle și competențele poliției, prevede în art. 4/A modificat la 2 iunie 2007 că persoana poate fi reținută și, dacă este necesar, deținută până la stabilirea identității acesteia. (...) După verificarea identității, persoanei în cauză i se eliberează persoanei în cauză o atestare privind obiectul și durata detenției, la cererea acesteia. Persoana care este reținută sau deținută pentru un control de identitate va fi eliberată imediat după verificarea identității saleAceeași lege prevede că legea nr. 5271 privind procedurile penale se va aplica procedurilor de luare în custodie publică și/sau de detenție pentru verificarea identității. Prin urmare, conform legii, procurorul trebuie să fie informat imediat și termenul de detenție pentru verificarea identității nu poate depăși 24 de ore. Invocând art. 5 alineatul (1) și art. 3 din convenție, recurenta consideră că a fost pusă ilegal și arbitrar în custodie și că a stat acolo ore întregi fără nicio justificare. Invocând art. 6 din convenție, invocă faptul că avocații săi au fost împiedicați să o vadă în custodie, ceea ce aduce atingere dreptului său garantat la alineatul (3) litera (c) din această dispoziție. ITMarkFactsComplaintsEnd RĂSPUNSURI În circumstanțele cauzei, recurenta a fost privată de libertatea sa, încălcând art. 5 alineatul (1) din Convenție?Sprijinirea de libertate suferită de aceasta intră sub incidența literelor (b) și (c) ale acestei dispoziții?În special, care a fost temeiul juridic pentru arestarea recurentei la 24 decembrie 2004 A fost recurenta privată de asistența unui avocat în cadrul Direcției de Securitate în ziua arestării sale cu încălcarea articolului 6 alineatul (c) din convenție
Communiquée le 12 février 2014
Requête n
o
49752/07
Esra BAȘBAKKAL KARA contre la Turquie
introduite le 22 août 2007
La requérante, M
me
Esra Bașbakkal Kara, est une ressortissante turque, née en 1979 et résidant à Eskișehir. Elle est représentée devant la Cour par M
e
H.
Yıldız Karasu, avocat à Eskișehir.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 décembre 2004, aux alentours de 18 heures, la requérante, avocate et membre de la commission des droits de l'Homme du barreau d'Eskișehir, se trouvait dans son cabinet situé en face de la mairie quand un rassemblement spontané d'usagers des transports publics commença à protester contre le dysfonctionnement du nouveau tramway. Elle quitta son cabinet accompagnée de P.Ç., stagiaire avocate, pour rejoindre le groupe de manifestants devant la mairie. Elle observa que des citoyens occupaient la plateforme empêchant la circulation du tramway. La police intervint d'une manière musclée afin de disperser les protestants installés sur les rails de tramway. Lors de la bousculade, la requérante vit les policiers tirant les cheveux de P.Ç. Elle fut conduite dans la foulée à la direction de la sûreté d'Eskișehir avec onze autres personnes. Elle affirme avoir informé les policiers de sa profession d'avocate.
Selon le procès-verbal de l'incident établi à 19
h
15, lors de la vérification des identités, le commissaire divisionnaire constatant le statut d'avocat de la requérante informa par téléphone le procureur et lui demanda ses instructions. Le procureur ordonna de relaxer la requérante après avoir effectué le contrôle d'identité.
Le président de la commission des droits de l'homme du barreau d'Eskișehir A.U., accompagné de trois autres avocats, se rendirent à la direction de la sûreté voir la requérante. Ils rencontrèrent le commissaire en chef et obtinrent l'autorisation de s'entretenir avec elle. Toutefois, quand ils descendirent la voir, un commissaire, M.Ö., leur aurait refusé l'entretien avec la requérante.
Le même jour, la requérante fut relaxée aux alentours de 21
h, après avoir été examinée dans l'hôpital par un médecin légiste.
1.
La plainte de la requérante contre les policiers pour placement illégal en garde à vue
Le 12 janvier 2005, la requérante porta plainte auprès du parquet d'Eskișehir pour arrestation illégale.
Le même jour, elle fut entendue par le procureur. Elle porta plainte contre les policiers responsables de son arrestation.
Le 11 novembre 2005, le procureur rendit une décision de non-lieu. Il indiqua que lors de la manifestation, les forces de l'ordre avaient sommé les manifestants à se disperser, suite au refus d'obtempérer de certains manifestants dont la requérante, un groupe de personnes avaient été conduit à la direction de la sûreté par la force.
Le 12 décembre 2005, la requérante s'opposa à la décision auprès de la cour d'assises d'Eskișehir.
Le 21 février 2006, l'opposition formulée par la requérante, fut rejetée.
2.
La réclamation administrative introduite par la requérante auprès du ministère de l'Intérieur
Le 6 janvier 2005, elle demanda au ministère de l'Intérieur des dommages et intérêts d'un montant de 5
000 livres turques (TRY) (2
743
euros) (EUR) pour avoir été placée illégalement en garde à vue et pour mauvais traitements.
Le 10 février 2005, le ministère de l'Intérieur rejeta sa demande pour absence de décision judiciaire en ce sens. Néanmoins, le ministère demanda l'ouverture d'une enquête interne. Cette enquête fut conduite à l'encontre de 46 policiers et se solda par une décision de non poursuite judiciaire rendue par le préfet, le 14 avril 2005.
Le 21 avril 2005, la requérante contesta cette décision et demanda au ministère de l'Intérieur la réouverture de l'enquête.
Le 23 juin 2005, sa demande fut définitivement rejetée par la préfecture d'Eskișehir.
Le 30 juin 2005, la requérante introduisit une demande en annulation contre la décision préfectorale auprès du tribunal régional administratif d'Eskișehir.
Le 19 juillet 2005, le tribunal régional administratif rejeta la demande de la requérante.
3.
La procédure civile en indemnisation entamée par la requérante contre le ministère de l'Intérieur
Le 7 avril 2005, la requérante entama une procédure en indemnisation pour un montant de 5
000 TRY auprès du tribunal administratif d'Eskișehir à l'encontre du ministère de l'Intérieur pour avoir été placée illégalement en garde à vue.
Le 7 avril 2006, par un jugement, le tribunal rejeta la demande d'indemnisation de la requérante dénuée de fondement. Le tribunal souligna que la requérante n'avait pas été placée en garde à vue. Elle n'avait fait que l'objet d'une vérification d'identité à la suite de laquelle elle fut relaxée.
L'opposition formulée par la requérante, fut rejetée par tribunal administratif régional, le 28 septembre 2006.
La demande en rectification du jugement formulée par la requérante fut rejetée le 18 janvier 2007. Le jugement ne fut pas notifié à l'avocat de la requérante.
4.
La plainte déposée contre le commissaire de police M.Ö. pour abus de pouvoir
Le 30 décembre 2004, la requérante porta plainte auprès du parquet d'Eskișehir contre le commissaire divisionnaire M.Ö. pour lui avoir refusé un entretien avec ses avocats qui étaient venus pour la rencontrer le jour de son arrestation à la direction de la sûreté, le 24 décembre 2004.
Le 11 novembre 2005, par un acte d'accusation, le parquet ouvrit une procédure judiciaire à l'encontre du commissaire M.Ö. pour abus de pouvoir. Le parquet rappela que la poursuite des allégations relatives aux pouvoirs judiciaires de la police n'était pas soumise à une autorisation du ministère de l'Intérieur.
La requérante devint la partie intervenante dans cette procédure.
Le 22 mars 2006, le tribunal correctionnel d'Eskișehir prononça l'acquittement de M.Ö. Dans les motifs de l'arrêt, le tribunal souligna que M.Ö. était directeur du bureau de terrorisme et non pas du bureau de sécurité publique qui était en charge du dossier relatif à la manifestation du 24
décembre 2004. Par conséquent celui-ci n'avait aucun pouvoir ni pour autoriser ni pour refuser un entretien entre la requérante et ses avocats.
Le 10 avril 2006, la requérante s'opposa à ce jugement auprès de la Cour de cassation.
Le 21 octobre 2009, la cour de cassation infirma le jugement pour défaut d'audition des témoins à charge et de motivation insuffisante.
Le 5 mai 2011, le tribunal correctionnel se plia devant l'arrêt de cassation, mais rendit le même jugement d'acquittement à l'égard de M.Ö.
Le 30 avril 2013, la Cour de cassation constata le délai de prescription de cinq ans et décida de rayer l'affaire du rôle.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
La loi n
o
2559 relative aux devoirs et compétences de la Police, prévoit dans son article 4/A modifié le 2 juin 2007 que
:
«
(..) la personne peut être placée en garde à vue et si nécessaire détenue jusqu'à ce que son identité soit établie. (...) Après la vérification d'identité, une attestation concernant l'objet et la durée de la détention est délivrée à la personne concernée à sa demande. La personne mise en garde à vue ou détenue pour un contrôle d'identité, sera immédiatement relaxée après vérification de son identité
»
La même loi prévoit que la loi n
o
5271 relative aux procédures pénales sera appliquée aux modalités de placement en garde à vue et/ou de détention pour une vérification d'identité. Par conséquent, selon la loi, le procureur doit être immédiatement informé et le délai de détention pour vérification d'identité ne saurait dépasser vingt-quatre heures.
Invoquant l'article 5 §§ 1 et 3 de la Convention, la requérante estime avoir été placée illégalement et arbitrairement en garde à vue et y être restée des heures durant sans aucune justification.
Invoquant l'article 6 de la Convention, elle allègue que ses avocats ont été empêchés de la voir en garde à vue, ce qui porte atteinte à son droit garanti au paragraphe 3 c) de cette disposition.
ITMarkFactsComplaintsEnd
1.
Dans les circonstances de l'affaire, la requérante a-t-elle été privée de sa liberté, en violation de l'article 5 § 1 de la Convention
? La privation de liberté subie par elle tombe-t-elle sous le coup des alinéas b) et c) de cette disposition
? En particulier, quelle était la base légale de l'arrestation de la requérante le 24 décembre 2004
?
2.
La requérante a-t-elle été privée de l'assistance d'un avocat à la direction de la sûreté le jour de son arrestation
en violation de l'article 6 § c) de la Convention
?