TEOHARIDE c. ROUMANIE

Comunicat la 14 februarie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 28811/09 Ion TEOHARIDE împotriva României introdusă la 30 aprilie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ion Teoharide, este un resortisant român născut în 1930 și rezident în București. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 1987, poliția a percheziționat casa reclamantului și a confiscat mai multe cărți, manuscrise, fotografii, broșuri, opere de artă, precum și 55 de cărți. Aceste documente istorice antice au fost depuse în arhivele naționale, în timp ce celelalte obiecte au fost predate Bibliotecii Naționale. Reclamantul a fost acuzat de încălcarea dispozițiilor Legii privind protecția patrimoniului național.

Printr-o acțiune introdusă în 2006 împotriva arhivelor naționale și a Bibliotecii naționale, reclamantul a solicitat restituirea obiectelor. El susține că confiscarea a fost abuzivă și a invocat dispozițiile noii legi n 182/2000 privind patrimoniul național care autoriza restituirea bunurilor de patrimoniu în caz de asumare ilegală de către stat în timpul regimului comunist. Părțile pârâte s-au opus cererii. Arhivele au susținut că documentele istorice au fost înscrise în fondul arhivelor naționale și că, în acest sens, se bucură de protecția specială a legii nr. 16/1996 și că nu mai puteau fi restituite. Biblioteca Națională a contestat caracterul ilegal al asumării. Prin hotărârea din 5 noiembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din București a judecat că confiscarea tuturor obiectelor fusese ilegală.

El a constatat că reclamantul nu încălcase legislația în vigoare la acea vreme și că el era proprietarul legitim al acestor obiecte. Prin urmare, instanța a ordonat restituirea obiectelor solicitate Bibliotecii Naționale. În ceea ce privește documentele istorice, Tribunalul a notat că făceau parte din fondul arhivelor naționale și că, prin urmare, în temeiul articolului 19 din Legea nr. 16/1996, acestea rămâneau în administrația eternă a arhivelor. Reclamantul a formulat un recurs care a fost respins printr-o hotărâre definitivă din 13 În februarie 2009, tribunalul județ din București care a confirmat bunul întemeiat al judecății în primă instanță. Dreptul intern relevant Legea nr. 182/2000 privind patrimoniul cultural național prevede că bunurile culturale aparținând particularilor, transferate în patrimoniul statului după 1940, pot fi revendicate de proprietarii lor legitimi.

16/1996 privind arhivele naționale prevede că fondul arhivelor naționale ( În cazul în care, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. Persoanele fizice și juridice care creează sau dețin documente care fac parte din fond sunt responsabile pentru conservarea și utilizarea lor. Persoanele care dețin documente ale fondului le pot dona sau încredința custodia arhivelor naționale. În acest din urmă caz, ei rămân proprietari și pot solicita restituirea lor. Dacă doresc să le vândă, trebuie să notifice arhivele naționale care pot exercita un drept de preempție. art. 19 din lege prevede că, odată intrate în depozitul arhivelor, documentele care aparțin fondului arhivelor naționale rămân definitiv în administrația acestei instituții.

GRIEF invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de imposibilitatea de a obține utilizarea documentelor sale aflate în administrația arhivelor naționale. Întrebările părților A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, ținând cont de imposibilitatea de a se bucura de documentele sale care au fost depuse la arhivele naționale Dacă da, această interferență a fost justificată și proporțională

Communiquée le 14 février 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 28811/09 Ion TEOHARIDE contre la Roumanie introduite le 30 avril 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ion Teoharide, est un ressortissant roumain né en 1930 et résidant à Bucarest. A. Les circonstances de l'espèce Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 1987, la police perquisitionna le domicile du requérant et confisqua plusieurs livres, manuscrits, photos, brochures, œuvres d'arts, ainsi que 55 documents historiques anciens. Ces derniers furent mis en dépôt aux Archives nationales, alors que les autres objets furent remis à la Bibliothèque nationale. Le requérant était accusé d'avoir enfreint les dispositions de la loi sur la protection du patrimoine national. Par une action introduite en 2006 contre les Archives nationales et la Bibliothèque nationale, le requérant demanda la restitution des objets.

Il soutint que la confiscation avait été abusive et invoqua les dispositions de la nouvelle loi n o 182/2000 sur le patrimoine national qui autorisait la restitution des objets de patrimoine en cas d'appropriation illégale par l'État pendant le régime communiste. Les parties défenderesses s'opposèrent à la demande. Les Archives firent valoir que les documents historiques avaient été inscrits au fonds des archives nationales et qu'à ce titre, ils jouissaient de la protection spéciale de la loi n o 16/1996 et qu'ils ne pouvaient plus être restitués. La Bibliothèque nationale contesta le caractère illégal de l'appropriation. Par un jugement du 5 novembre 2007, le tribunal de première instance de Bucarest jugea que la confiscation de l'ensemble des objets avait été illégale.

Il constata que le requérant n'avait pas enfreint la législation en vigueur à l'époque et qu'il était le propriétaire légitime de ces objets. Par conséquent, le tribunal ordonna la restitution des objets réclamés à la Bibliothèque nationale. Quant aux documents historiques, le tribunal nota qu'ils faisaient désormais parti du fonds des archives nationales et que, par conséquent, en vertu de l'article 19 de la loi n o 16/1996, ils demeuraient dans l'administration perpétuelle des Archives. Le requérant forma un pourvoi qui fut rejeté par un arrêt définitif du 13 février 2009 du tribunal départemental de Bucarest qui confirma le bien fondé du jugement en premier ressort. B. Le droit interne pertinent La loi n o 182/2000 sur le patrimoine culturel national prévoit que les biens culturels appartenant aux particuliers, transférés dans le patrimoine de l'État après 1940, peuvent être revendiqués par leurs propriétaires légitimes.

La loi n o 16/1996 sur les archives nationales prévoit que le fonds des archives nationales (« le fonds ») contient les documents de l'administration, des organisations publiques ou privées à caractère économique, social, culturel, militaire et religieux et des particuliers. Ces documents bénéficient d'une protection spéciale, les Archives nationales étant chargées de l'administration et de la surveillance du fonds. Les personnes physiques et morales qui créent ou qui détiennent des documents qui font partie du fonds sont responsables de leur conservation et de leur utilisation. Les personnes qui détiennent des documents du fonds peuvent en faire donation ou confier leur garde aux Archives nationales.

Dans ce dernier cas, ils en demeurent propriétaires et peuvent demander leur restitution. S'ils souhaitent les vendre, ils doivent notifier les Archives nationales qui peuvent exercer un droit de préemption. L'article 19 de la loi prévoit qu'une fois entrés dans le dépôt des Archives, les documents appartenant au fonds des archives nationales demeurent définitivement dans l'administration de cette institution. GRIEF Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de l'impossibilité d'obtenir la jouissance de ses documents qui se trouvent dans l'administration des Archives nationales.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, compte tenu de l'impossibilité de jouir de ses documents qui ont été mis en dépôt aux Archives nationales ? 2. Dans l'affirmative, cette ingérence était-elle justifiée et proportionnée ?