CtEDO 24.06.2014 Auto

TEODORU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
24.06.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TEODORU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 45329/08 Anca Marina TEODORU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 iunie 2014 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițeco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 15 septembrie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, dna Anca Marina Teodoru, este o resortisantă română născută în 1945 și rezidentă în București. C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1950, statul naționalisa o clădire situată în București, aparținând mamei reclamantei. În 1996, statul le-a vândut locatarilor clădirii două apartamente. În conformitate cu legea nr. În 2005, primarul din București a ordonat restituirea apartamentelor care rămăseseră în proprietatea statului și a propus acordarea despăgubirilor pentru apartamentele vândute. Propunerea de despăgubire a fost transmisă Comisiei Centrale de Justiție. Prin intermediul a două acțiuni introduse în 2006 împotriva terților cumpărători, reclamanta a solicitat restituirea acestor două apartamente. Tribunalul de Primă Instanță din București a respins acțiunea privind primul apartament pe motiv că bun-credința terților cumpărători în timpul cumpărării facea acțiunea în revendicare inadmisibilă. În plus, el nota că, în conformitate cu legea nr. 10/2001, reclamanta avea dreptul la despăgubiri pentru acest apartament. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului din București din 18 martie 2008. În ceea ce privește cea de-a doua acțiune în litigiu, printr-o hotărâre definitivă din 7 aprilie 2008, Curtea a Uniunii Europene a dispus restituirea celui de-al doilea apartament pe motiv că vânzarea nu era valabilă din moment ce proprietatea sa de către stat a fost ilegală și că mecanismul de despăgubire prevăzut de Legea nr. Principalele dispoziții legislative, practici administrative și jurisprudență privind restituirea și plata despăgubirii pentru bunurile imobile și terenuri naionale sau confiscate de către stat în cadrul regimului comunist au fost descrise în hotărârea pilot Maria Atanasiu și în alte cazuri, România 30767/05 și 33800/06, §§ 44-80, 12 octombrie 2010). 11. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 165/2013, care a intrat în vigoare la 20 mai 2013, privind finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile transferate în mod abuziv în patrimoniul statului sub regimul comunist, au fost descrise în Hotărârea Preda și în alte părți c. România 9584/02, 33514/02, 38052/02, 2981/03, 29652/03, 3736/03, 17550/03 și 28688/04, § 70-74, 29 aprilie 2014). GRIFS 12. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de procedura care a condus, la 18 martie 2008, la respingerea acțiunii sale în litigiu a unuia dintre apartamentele vândute. 13. 1 la Convenție, aceasta consideră victima unei încălcări a dreptului său de a respecta bunurile, din cauza refuzului instanțelor de a returna acest apartament. ÎN Potrivit recurentei, prin respingerea acțiunii sale pe motiv că cumpărătorii erau de bună-credință, instanțele interne au interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001. Aceasta adaugă că, în al doilea litigiu, care era similar cu primul, aceeași instanță de apel a primit acțiunea în revendicare a celui de al doilea apartament. 16. Guvernul afirmă că instanțele interne au respins acțiunea recurentei din motive expuse în mod corespunzător în hotărârile lor și care au ținut la interpretarea de către judecătorii legii nr. 10/2001. 17. Curtea constată că recurenta pune în discuție interpretarea legii interne de către judecători și pune sub semnul întrebării încheierea procedurii judiciare civile definitive prin hotărârea din 18 martie 2008. Or, Curtea amintește că, în principiu, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă sau să înlocuiască propria sa apreciere cu cea a instanțelor naționale ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, §§ 28-29, CEDH 1999-I). 18. În ceea ce privește argumentul întemeiat pe presupusa contradicie între cele două hotărâri ale Tribunalului de Primă Instană, Curtea constată că concluziile hotărârii din 7 aprilie 2008 nu au beneficiat de autoritatea a ceea ce este judecat în privina apartamentului care a făcut obiectul primei aciuni în revendicare. Într-adevăr, Comisia constată că cele două proceduri se refereau fiecare la un alt apartament și că Hotărârea din 7 aprilie 2008 a fost pronunțată la o dată ulterioară celei de care se plânge recurenta. 19. În consecință, este evident că acest aspect este nefondat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În al doilea rând, se referă la dreptul la respectarea bunurilor recurentei ca urmare a respingerii primei acțiuni în revendicare. 21. Guvernul subliniază că cererea de despăgubire este pendinte în fața Comisiei Centrale de Justiție. 22. Curtea amintește că, în hotărârea Preda și altele (citată anterior, § 129), Curtea a considerat că legea 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și eficient pentru redresarea obiecțiunilor referitoare la încălcarea dreptului la respectarea bunurilor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a aplicării legilor de restituire, Comisia a concluzionat, de asemenea, că reclamanții sunt obligați, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, să epuizeze căile de atac interne prevăzute de Legea nr. 165/2013, deși cererile lor au fost introduse înainte de intrarea în vigoare a acestei legi (Preda și altele, citată anterior, punctul 134). În speță, Curtea constată că reclamanta își poate exercita dreptul în conformitate cu procedurile descrise în această lege ( mutatis mutandis, Preda și altele, citată anterior, §§ 137 și 138). 24. 1 trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă