CONSTANTINESCU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
CONSTANTINESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
Secțiunea a patra Cerere nr. 25740/04 Mihai CONSTANTINESCU și altele împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 23 iunie 2020 într-un comitet compus din Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, graffice adjunct de secțiune, formulată la 7 aprilie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINIT Lista părților solicitante figurează în anexă. Guvernul român (atl) a fost reprezentat de agentul său, M Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanților li s-a permis să asigure ei înșiși apărarea intereselor lor în fața Curții [art. 36 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții]. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1997, Tribunalul de Primă Instanță din Buzău a primit o acțiune în revendicare, ale cărei instanțe au sesizat primăria din Buzău și i-a ordonat acesteia din urmă restituirea celor interesați de o clădire compusă din mai multe apartamente și de pe teritoriul acesteia, care fuseseră naționalizate în timpul regimului comunist. Instanța a considerat că naționalizarea fusese ilegală. Reclamanții au solicitat, de asemenea, primăriei restituirea proprietății în temeiul legilor privind restituirea și plata despăgubirii pentru bunurile imobile și terenurile naționale. Primăria a executat parțial hotărârea din 8 Decembrie 1997 și a restituit întreprinderilor imobiliare și terenuri, cu excepția unui apartament cu două camere și a terenului în cauză, care fuseseră vândute de către stat foștilor chiriași în 1986. În ceea ce privește cererea formulată pe baza legilor de restituire, primăria a indicat că răspunsul depindea de rezultatul procedurilor judiciare referitoare la apartmentul. După respingerea unei acțiuni în anulare a contractului de vânzare introdus de reclamanți împotriva B.C., lacue de la l avît, reclamanții au introdus o acțiune în revendicare împotriva acestuia din urmă. Prin hotărârea definitivă din 24 iulie 1997 În iunie 2005, instanța de apel din Plyguesti a primit acțiunea și a dispus pârâtei să își încredințe apartamentul și terenul în litigiu cu reclamanții. După ce a comparat titlurile de proprietate ale căror părți la litigiu se prevalau și a constatat că naționalizarea fusese declarată ilegală, aceasta a considerat că titlul reclamanților era preferabil celui al B.C. Ea a respins apărarea acestuia și a considerat că nici buna sa credință în momentul în care a achiziționat apartmentul, nici respingerea acțiunii în anulare a contractului nu constituiau un motiv întemeiat pentru a se opune restituirii sale. Septembrie 2006, B.C. și soția sa vindea apartamentul unor terți. În actul autentic de vânzare, ei au precizat că bunurile vândute nu făceau obiectul niciunui litigiu și că garantau cumpărătorii împotriva evaziunii. Mai 2007, reclamanții au apelat la un aprod al justiției pentru a executa hotărârea din 24 iunie 2005. Laurier a constatat că apartamentul a fost vândut și a concluzionat că executarea a devenit imposibilă. Reclamanții au depus o plângere penală împotriva B.C. al șefului de înșelătorie cu ocazia vânzării apartamentului. Parchetul a clasat plângerea pe motivul că vânzarea a fost încheiată în 2006 pe baza unui extras din cartea de proprietate în care B.C. figura încă ca proprietar și că reclamanții au omis să înscriere în carte Iunie 2005 care le-a recunoscut titlul de proprietate și a ordonat B.C. să le re-achiziționeze apartamentul. Dreptul și practica internă relevante 12. Principalele dispoziții legislative, practica administrativă și jurisprudența privind restituirea și despăgubirea pentru bunurile imobile și terenuri naționale sau confiscate de către stat sub regimul comunist și vândute unor terți au fost descrise în Hotărârile Brumãrescu România ([GC], 28342/95, § 35 CEDH 1999 VII), Strâin altele c. România 57001/00, §§ România 30767/05 și 33800/06, § 44 și următoarele: 12 octombrie 2010), Preda și alții, § 8584/02 și 7 alții, § 74, 29 aprilie 2014) și Dickmann și Gion c. România 10346/03 și 10893/04, § 58, 24 octombrie 2017). GRIEF 13. ÎN PORTOFOLIUL 14. Reclamanții se plâng de la ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 15. Guvernul consideră că executarea hotărârii din 24 iunie 2005 și modalitățile de punere în posesie a reclamanților intră sub incidența unui litigiu între particulari. În această privință, Tribunalul susține că autoritățile interne nu pot fi considerate responsabile pentru neexecutarea hotărârii și precizează că, dacă Ön Õ ar fi omis să includă în registrul funciar dreptul de proprietate care le-a fost recunoscut prin hotărârea Õ Õ, vânzarea apartamentului nu ar fi putut avea loc. 16. În ceea ce le privește, reclamanții susțin că sunt victime ale încălcării dreptului lor de a-și respecta bunurile. Ei reproșează autorităților locale că sunt complici la acțiuni, ilegale în ochii lor, de la B.C. și: că, în consecință, nu pot beneficia pe deplin de dreptul lor de proprietate. 17. Curtea constată că, prin hotărârea definitivă din 24 octombrie 1995, Curtea ia act de faptul că: În iunie 2005, instanța de apel din Plyusesti a acceptat acțiunea în revendicare a apartamentului ć introdusă de reclamanți împotriva B.C. și l-a obligat pe acesta din urmă să-l restituie reclamanților care erau proprietarii legitimi ai acesteia (punctul 8 de mai sus. Cu toate acestea, B.C. nu este conform cu această hotărâre, ci a vândut apartmentul unor terți la 8 septembrie 2006 (punctul 9 de mai sus). 18. Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7, 26 februarie 2019), precum și situația reclamanților M. și M. Rodan în hotărârea Preda și alții c. România 9584/02 și 7 alții, § 41, 29 aprilie 2014), în care proprietarii bunurilor naționalizate au fost împiedicați să își reia proprietatea din cauza vânzării lor de către stat și a respingerii acțiunilor introduse subsecvent împotriva cumpărătorilor. 19. Curtea constată că, din procesul-verbal întocmit de procurorul judiciar, Curtea constată că executarea hotărârii din 24 iunie 2005 a devenit imposibilă din cauza vânzării apartamentului către terți (punctul 10 de mai sus). 20. Curtea consideră că această situație nu este imputabilă autorităților, ci lipsei de diligență a reclamanților. În această privință, Comisia subliniază că reclamanții au omis să se înscrie în registru în revendicare și soluția dată litigiului de către tribunalul de apel din Ploiesti. Cu toate acestea, o astfel de înregistrare ar fi împiedicat vânzarea apartamentului după 24 iunie 2005, B.C. n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că mai mult de un an și mai mult a trecut între hotărârea instanței judecătorești și vânzarea apartamentului de către B.C. către terți și că nu au furnizat nicio explicație pentru această omisiune. De asemenea, Curtea constată că, în continuare fără a furniza decădere pentru întârziere, reclamanții au așteptat aproape doi ani înainte de a solicita unui aprod al justiției executarea hotărârii din 24 iulie 2004 În iunie 2005 (punctul 10 de mai sus). 22. Prin urmare, Curtea consideră că plângerea penală care urmărește condamnarea B.C. a șefului escrocheriei nu poate compensa această lipsă de diligență a reclamanților (punctul 11 de mai sus). 23. Pe de altă parte, Curtea constată că, în dreptul intern, dreptul de proprietate este de nedescris. Prin urmare, este întotdeauna posibil ca instanele să introducă împotriva terilor achizitori o aciune în anulare a contractului de vânzare din 8 septembrie 2006 pe motiv că vânzarea a avut ca obiect proprietatea asupra bunurilor, în sarcina achizitorilor să numească B.C. și soția sa drept garanie decădere (punctul 24 Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că faptele cauzei nu dezvăluie nicio aparență de nerespectare de către autoritățile interne a obligațiilor care decurg pentru ele din art. 1 din Protocolul nr. 25. În consecință, rezultă că cererea este în mod vădit greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 16 iulie 2020. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Grefier adjunct Președinte Anexă Nume Nume Data nașterii Cetățenia Locul de reședință Mihai CONSTANTINESCU 29/05/1952 România Cluj-Napoca Gabriel CONSTANTINESCU 21/08/1946 România București Irina CONSTANTINESCU 27/08/1925 România București