CtEDO 05.07.2007 Auto

CONSTANTIN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
05.07.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CONSTANTIN v. ROMANIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 57817/00 a Consiliului Marilena Carmen CONSTANTIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 5 iulie 2007 în calitate de Cameră compusă de: dna Fura-Sandström Președintele Bîrsan dra Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele dna Berro-Lefèvre, judecători și dl judecător al secțiunii S. Quesada Având în vedere cererea depusă la 16 mai 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, Marilena Carmen Constantin, este un național român, care s-a născut în România și trăiește în Statele Unite ale Americii. Ea este reprezentată în fața Curții de Adrian Vasiliu, avocat practicant la București. Guvernul contestat este reprezentat de dna R. Pașoi, agentul Guvernului. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1987 casa și parcela adiacente de teren deținută de reclamant a fost confiscată de Consiliul Municipal Popular din București. La 23 ianuarie 1997, Consiliul Municipal General din București a încheiat un contract în temeiul căruia proprietatea a fost vândută chiriașilor casei. La 18 aprilie 1997, Curtea de district din București a decis că proprietatea în cauză a fost confiscată ilegal și a ordonat Consiliului Municipal Local al Bucureștiului și întreprinderii de stat care gestionează fondul de locuințe să predea proprietatea proprietății reclamantului. Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală. La 22 iulie 1997, primarul București, prin decizia administrativă, a ordonat ca proprietatea de mai sus să fie returnată reclamantului. Cu toate acestea, în aceeași decizie, primarul a declarat că vânzarea proprietății către chiriași, la 23 ianuarie 1997, i-a făcut imposibilă restituirea reclamantului. La 10 octombrie 1997, reclamantul a depus la Curtea de District a București o acțiune împotriva Consiliului Municipal General al București și a noilor proprietari ai proprietății (foștii chiriași) care solicită o declarație că contractul în temeiul căruia imobilul a fost vândut fostilor chiriași era nul și nu a fost vândut. Pe 16 iunie 1998, Curtea de District a respins acțiunea din cauza faptului că contractul de vânzare între Administrația Publică pentru Fondul de Locație și chiriași a fost încheiat în mod legal în temeiul Legii nr. 112/1995 și au intrat în vigoare înainte de 19 februarie 1997, data la care reclamantul și-a depus acțiunea inițială la Curtea de District din București. Curtea a constatat, de asemenea, că, în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașii din casă au avut dreptul să solicite vânzarea casei după șase luni de la data intrării în vigoare a legii de mai sus. Curtea a observat în cele din urmă că termenul a expirat în august 1996, în timp ce contractul de vânzare a fost încheiat în ianuarie 1997. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii. La 26 martie 1999, Curtea Regională de București a respins recursul din motivele furnizate de instanța de primă instanță. Reclamantul a depus la Curtea de Apel din București un recurs în casă, susținând că ambele părți ale contractului de vânzare au acționat încredere prin încheierea contractului, deoarece, la data încheierii contractului, au fost conștienți de faptul că întreaga casă era în litigiu. La 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel din București, în decizia sa finală, a respins recursul după ce a acceptat că acuzații au acționat de bună credință și că nu s-a putut găsi niciun alt motiv de nulitate a contractului atacat. Aprilie 1997 dreptul ei de a avea drepturile civile determinate de o instanță a fost încălcat. De asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ea s-a plâns că anularea acțiunii sale de anulare a contractului în temeiul căruia chiriașii au achiziționat proprietatea care i-a fost returnată în temeiul hotărârii anterioare din 18 aprilie 1997, constituie o interferență nejustificată cu dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale. La 28 aprilie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: Je soussigné, M Adrian VASILIU, reprezentant de la recherche, note que le gouvernement roumain est prêt à verser à M Marilena Carmen Constantin, à titre Gracieux, la somme de 120 000 de euro en vue d’un régime amiable de l’affaire ayant pour origine la requête suspensée pendente devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira aussi les frais et dispensas, sera payée dans les trois moi suvant la date de la notification de [la décision] de la Cour redevenue conformé à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Compter de l’expiration duditelai et jusqu’au reglement Effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par alleurs à toute prêtément à l’ensemble de la Roumanie à propositions des faits à l’origine de ladite requéte. Je clare l’affaire définitive réglée. La antente declaration s’inscrit dans le cadre du règlement amable auquel le Gouvernement et la requerante sont parvenus. [...] August 2006 Curtea a primit următoarea declarație de Guvern: Je soussignée, Beatrice RAMAȘCANU, agentă du gouvernement roumain de la Cour européenne des Droits de l’Homme, Déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M Marilena Carmen Constantin, à titre Gracieux, la somme de 120 000 de euro en vue d’un régime amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentée pendente devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme couvrira aussi les frais et différentes payere dans les trois moi suvant la date de la notification de [la décision] de la Cour redevenue conforme à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A defaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire. [...] Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă