CtEDO 18.10.2007 Auto

COSTESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COSTESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson dna Ziemele Berro-Lefèvre, judecători și judecător al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Renate-Felicitas Costescu, este un cetățen român care s-a născut în 1935 și locuiește în București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R. H. Radu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 octombrie 1995, C.C. a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru încălcarea imobilizării interne și distrugerea. Prin hotărârea din 29 ianuarie 1998 Tribunalul de Primă Instanță a ordonat întreruperea procedurii, deoarece plângerea penală a fost introdusă de o persoană fără capacitate de a lua proceduri judiciare. La 16 martie 1998, Tribunalul Dâmbovița a respins recursul C.C. din urmă. Apelul ulterior al C.C. a fost susținut la 11 iunie 1998 de Curtea de Apel Ploiesti, care a anulat hotărârea anterioară, trimițând dosarul la Tribunalul Dâmbovița pentru re judecată. La 5 ianuarie 1999, Tribunalul Dâmbovița a susținut recursul C.C. și a anulat hotărârea din 29 ianuarie 1998, de trimitere a dosarului la Tribunalul de Primă Instanță pentru redresare. Curtea a considerat că instanța de primă instanță nu a convocat partea vătămată, C.S., și a considerat în mod eronat că fiul ei, C.C., este partea vătămată, atunci când de fapt este doar reprezentantul mamei sale. După reluarea procesului, Tribunalul de Primă Instanță a decis la 8 noiembrie 1999 să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului deoarece în dosar nu a existat nici o plângere penală, nici o declarație a părții vătămate, C.S. La 15 iunie 2000 C.C. apelul a fost respins ca inadmisibil de către Tribunalul Dâmbovița, deoarece plângerea penală a fost introdusă numai de partea vătămată. La 22 septembrie 2000, Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul reclamantului ca fiind inadmisibil, dar a susținut recursul C.C., având în vedere faptul că un copil major ar putea introduce o plângere pentru părintele său. Curtea a anulat atât hotărârile și a trimis dosarul înapoi la instanța de primă instanță pentru reexaminare. La 11 mai 2001, Tribunalul Pucioasa a hotărât să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului, având în vedere că plângerea a fost introdusă în afara termenului. La 10 august 2001, Tribunalul Dâmbovița a respins recursul C.C. ca fiind nefondat, având în vedere că plângerea nu era valabilă, deoarece nu a fost făcută de persoana rănită. La 30 octombrie 2001, Curtea de Apel Ploiesti a permis recursul ulterior al C.C. și a anulat cele două hotărâri anterioare, având în vedere că cererile penale împotriva reclamantului au fost stingute prin rețetă și a trimis cauzele de reexaminare în ceea ce privește cererile civile. La 27 martie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a respins plângerile civile, întrucât nu s-a dovedit că a fost imputabilă reclamantului. Soluția a fost confirmată la 16 septembrie 2002 de Tribunalul Dâmbovița. La 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiesti, prin o decizie finală, a permis apelul C.C., a anulat cele două hotărâri anterioare și a acordat prejudiciu material. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la un proces necorespunzător și la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 6 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Răzvan Horațiu Radu, Agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul României propune să plătească o sumă globală de 1 800 de euro (o mie de opt sute de euro) către dna Renate-Felicitas Costescu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 17 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Renate-Felcitas Costescu, reține că Guvernul României sunt dispuși să-mi plătească suma de 1 800 de euro (o mie de opt sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amenda Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă