- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 septembrie 2011
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Ciobanu și alții împotriva României
Traducere în română Auto
DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 898/06, 39374/07, 1161/08 și 36461/08 de Filofteia CIOBANU și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 6 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 24 aprilie 1997, 3 septembrie și 26 decembrie 2007 și 24 iulie 2008, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Detaliile reclamanților și un rezumat al faptelor prezentate de părți sunt indicate mai jos. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe.
Guvernul francez, care a fost invitat să prezinte observații scrise în cererea nr. 1161/08, alege să nu exercite acest drept (art. 1). Circumstanțele cazurilor Cerere nr. 898/06 Reclamanții, dna Filofteia Ciobanu, dna Maria Ciobanu și dna Dna. Steliana Ciobanu, sunt cetățeni români născuți în 1958, 1919 și 1956 și locuiesc respectiv în Brașov și Predeal. La 27 iulie 2000, Curtea de Apel Brașov a permis plângerea depusă de primul reclamant împotriva angajatorului său la 6 aprilie 1994 și a ordonat reintegrarea sa în poziția pe care a avut-o anterior împreună cu plata de prejudiciu material și moral. La 6 martie 2001, Curtea Înaltă de Justiție a susținut această hotărâre prin o decizie finală.
La 7 noiembrie și 2 decembrie 2002, angajatorul a trimis primelor două scrisori care o invită la sediul său cu o copie a hotărârii executive și cu o cerere oficială de reintegrare pentru a începe formalitățile administrative necesare executării. La 1 martie 2004, prima reclamantă a solicitat instanțelor să oblige fostul său angajator să plătească daune pentru întârzierea executării celor 27 Hotărârea din Iulie 2000. La 1 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea decizând că nu ar putea fi reținută vinovăție de partea angajatorului, deoarece reclamantul a refuzat să se prezinte la sediul angajatorului și să îndeplinească formalitățile impuse de lege. La 21 iunie 2005, Curtea Înaltă de Justiție a susținut această hotărâre prin o decizie finală.
Reclamantul, dl Traian Ciulică, este un cetățen român care s-a născut în 1956 și locuiește în Săftica, România. El este reprezentat în fața Curții de către dl Cristian Igreț, un avocat practicant la București. La 12 aprilie 1990, reclamantul a semnat cu angajatorul său, o instituție de stat subordonată Consiliului județului Ilfov, un contract de chirie pentru un apartament până la terminarea ocupării sa. În 1997 apartamentul a fost transferat în administrarea unei alte instituții de stat care avea nevoie de spațiu pentru un scop diferit și a trimis astfel o notificare de evacuare reclamantului. în 2005 reclamantul a solicitat în fața instanțelor reînnoirea contractului său de închiriere. La 22 aprilie 2005, Curtea de district Buftea a obligat Consiliul județului Ilfov să reînnoiască contractul de închiriere al reclamantului.
La 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel a susținut această hotărâre prin o decizie finală. 11. Prin decizia din 19 iunie 2007, Consiliul județului Ilfov a aprobat reînnoirea contractului de închiriere al reclamantului pentru o perioadă de șase luni. Cu toate acestea, deși a fost invitat în mai multe ocazii, reclamantul nu s-a prezentat pentru semnarea contractului. Cererea nr. 1161/08 12. Reclamantul, dl René Mérite, este un național francez născut în 1948 și locuiește în Gevrey-Chambertin, Franța. El a depus cererea în ceea ce privește procedurile de judecată internă menționate mai jos, în care compania sa comercială a acționat ca reclamant. 13. La 16 noiembrie 2004, Curtea de Apel din București a permis acțiunea civilă prezentată de societatea reclamantă și a obligat Ministerul Integrației Europene să recunoască că proiectul prezentat de societatea reclamantă în cadrul programului PHARE 2001 îndeplinește criteriile de eligibilitate.
La 23 mai 2006, Înaltul Tribunal de Justiție a susținut această hotărâre prin decizia finală. 14. În ciuda eforturilor reclamantului, hotărârea din 16 noiembrie 2004 a rămas neaplicată până în prezent. Cererea nr. 36461/08 15. Reclamantul, dl Gheorghe Cristescu, a fost un cetățean român care s-a născut la 8 iulie 1931. La 20 ianuarie 2010, Curtea a fost informată că reclamantul a murit în cursul anului 2009 și că fiica sa, Mihaela Despina Raceanu, a vrut să urmărească cererea ca moștenitor legal. 16. La 28 mai 2007, Curtea județului București a permis acțiunea reclamantului și a obligat Departamentul București pentru Dialogul, Familia și Solidaritatea Socială să emită o decizie care recunoaște drepturile reclamantului în temeiul articolului 7 litera b a Ordinului Guvernului de Urgență nr. 214/1999 (care prevede anumite drepturi de securitate socială în beneficiul persoanelor persecutate de regimul comunist).
Acuzatul a fost, de asemenea, obligat să plătească reclamantului 60.000.000 de lei români ca daune. La 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel a susținut această hotărâre prin o decizie finală. 17. Potrivit ordinului de plată prezentat de părți, la 6 Octombrie 2008 reclamantul a primit daunele, indexate în funcție de rata inflației la data plății. 18. Hotărârea din 28 mai 2007 a fost în întregime pusă în aplicare la 8 octombrie 2008 atunci când Departamentul de dialog, familie și solidaritate socială din București a emis decizia necesară.
Legea internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și Legea nr. 188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov v. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006). COMPLAINTE 20. Reclamanții se plângeau de neexecuția sau de întârzierile excesive ale executării hotărârilor finale în favoarea lor, care au încălcat drepturile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 21. Reclamanții în cererile nos. 898/06 și 1161/08 se plângeau de asemenea de nedreptățile procedurii finalizate cu hotărârile din 6 martie 2001 și 23 mai 2006 ale Curții Înalte de Justiție, precum și de a fi discriminate în cursul acestei proceduri.
Ei au invocat numai art. 6 § 1 și coroborat cu art. 14 din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. 22. Reclamanții în cerere nr. 898/06 au încălcat faptul că, datorită neexecuției hotărârii din 27 iulie 2000, acestea au fost supuse torturei și dreptul lor la viața privată și de familie a fost încălcat în încălcarea articolelor 3 și 8 din Convenție.
Plaintele de drept în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind neexecuția 23. Reclamanții au susținut că hotărârile emise în favoarea lor nu au fost executate sau au fost executate cu o întârziere excesivă, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este cazul, au citit după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânzile generale sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 24. Guvernul a respins acuzațiile și a susținut că în ceea ce privește cererile nos. 898/06 și 39374/07 au existat o imposibilitate obiectivă de aplicare a hotărârilor în favoarea reclamanților datorită comportamentului reclamanților. 1161/08 Guvernul a reamintit că Curtea de Apel din București a ordonat în 2004 să declare eligibil proiectul prezentat de societatea reclamantă, dar în cadrul unui program PHARE care a fost operațional doar în cursul anului 2001 și a fost finalizat la sfârșitul anului respectiv.
În consecință, a existat o imposibilitate obiectivă de a aplica hotărârea la trei ani de la încheierea programului respectiv. În ceea ce privește cererea nr. 36461/08, Guvernul a susținut că hotărârea a fost în mod corespunzător executată. 25. În ceea ce privește cererea nr. 898/06 Curtea remarcă în primul rând că reclamanții al doilea și al treilea nu au fost părți la procedura internă și, prin urmare, nu pot pretinde că sunt victime în conformitate cu art. 34 din Convenție. În plus, în ceea ce privește prima reclamantă, Curtea constată că a fost invitată de către angajatorul ei să îndeplinească formalitățile impuse de lege pentru executarea hotărârii în favoarea ei, dar a refuzat să facă acest lucru.
În plus, instanța internă a hotărât deja prin hotărârea finală din 21 iunie 2005 că a fost comportamentul primului reclamant care a dus la imposibilitatea de a aplica hotărârea în litigiu. Având în vedere toate elementele de dinaintea acesteia, Curtea nu vede niciun motiv să se îndepărteze de aceste concluzii ale instanței interioare în acest caz. 26. În ceea ce privește cererea nr. 39374/07, Curtea constată că reclamantul a fost invitat să semneze o reînnoire a contractului său de închiriere, astfel cum a fost ordonat prin hotărârea din 22 aprilie 2005, dar a refuzat să facă acest lucru.
Prin urmare, Curtea este de acord cu afirmația guvernului și constată că comportamentul reclamantului a condus la o imposibilitate obiectivă de aplicare a hotărârii în favoarea sa (a se vedea Kosmidis și Kosmidou v. Grecia , nr. 32141/04, § 27, 8 noiembrie 2007, și Bartoș v. România , nr. 16287/03, § 30, 26 ianuarie 2010). 27. În ceea ce privește cererea nr. 1161/08, Curtea este de acord cu depunerea Guvernului și observă existența unei imposibilități obiective de aplicare a hotărârii din 16 noiembrie 2004. 28. În ceea ce privește cererea nr. 36461/08, Curtea constată că nu este necesar să se decidă dacă moștenitorul juridic al reclamantului are locus standi pentru a urmări cererea deoarece, în orice caz, hotărârea în favoarea reclamantului a fost executată într-o întârziere rezonabilă de unsprezece luni.
29. Având în vedere cele de mai sus, rezultă că plângerile reclamanților sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu articolul §§ 3 și 4 din Convenție. Alte plângeri formulate de solicitanți în cererile nos 898/06 și 1161/08 30. Referindu-se numai la articolele 6 § 1 și coroborat cu art. 14 din Convenție, precum și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și, de asemenea, la articolele 3 și 8 din Convenție, reclamanții se plângeau în continuare de alte aspecte legate de procedura finalizată cu hotărârile din 6 martie 2001 și, respectiv, 23 mai 2006 ale Curții Înalte de Justiție. 31. Cu toate acestea, având în vedere observațiile reclamanților cu atenție în funcție de toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.
32. Prin urmare, aceste părți din cererile nr. 898/06 și 1161/08 sunt, de asemenea, manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate că cererile sunt inadmisibile. Marialena Tsirli Jan Šikuta Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION
AS TO THE ADMISSIBILITY OF
Applications nos. 898/06, 39374/07, 1161/08 and 36461/08 by Filofteia CIOBANU and Others against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 September 2011 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 24 April 1997, 3 September and 26 December 2007 and 24 July 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The details of the applicants and a summary of the facts of the cases as submitted by the parties are indicated below.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs. The French Government, who were invited to submit written observations in application no. 1161/08, chose not to exercise that right (Article 36 § 1). A. The circumstances of the cases 1. Application no. 898/06
The applicants, Ms Filofteia Ciobanu, Ms Maria Ciobanu and Ms Steliana Ciobanu, are Romanian nationals who were born in 1958, 1919 and 1956 and reside in Brașov and Predeal respectively.
On 27 July 2000 the Brașov Court of Appeal allowed the complaint submitted by the first applicant against her employer on 6 April 1994 and ordered her reinstatement in the position she previously held together with the payment of pecuniary and non-pecuniary damages. On 6 March 2001 the High Court of Justice upheld this judgment by a final decision.
On 7 November and 2 December 2002 the employer sent to the first applicant two letters inviting her to its headquarters with a copy of the enforceable judgment and a formal request for reinstatement in order to start the administrative formalities required for the enforcement. The applicant refused to comply without offering any particular reason.
On 1 March 2004 the first applicant requested the courts to oblige her former employer to pay damages for the delay in the enforcement of the 27 July 2000 judgment. On 1 June 2004 the Brașov Court of Appeal rejected the action deciding that no guilt could be held on the employer’s side since the applicant refused to present herself to her employer’s headquarters and fulfil the formalities required by law. On 21 June 2005 the High Court of Justice upheld this judgment by a final decision. 2. Application no. 39374/07
The applicant, Mr Traian Ciulică, is a Romanian national who was born in 1956 and lives in Săftica, Romania. He is represented before the Court by Mr Cristian Igreț, a lawyer practising in Bucharest.
On 12 April 1990 the applicant signed with his employer, a state institution subordinated to the Ilfov County Council, a rent contract for an apartment until the termination of his employment.
In 1997 the apartment was transferred in the administration of another state institution which needed the space for a different purpose and thus sent an eviction notification to the applicant.
Refusing to vacate the premises, in 2005 the applicant requested before the courts the renewal of his rent contract. On 22 April 2005 the Buftea District Court obliged the Ilfov County Council to renew the applicant’s rent contract. On 23 November 2006 the Bucharest Court of Appeal upheld this judgment by a final decision.
By a decision of 19 June 2007 the Ilfov County Council approved the renewal of the applicant’s rent contract for a period of six months. However, although he had been invited on several occasions, the applicant did not present himself for signing the contract. 3. Application no. 1161/08
The applicant, Mr René Mérite, is a French national who was born in 1948 and lives in Gevrey-Chambertin, France. He lodged the application in respect to the domestic court proceedings mentioned below in which his commercial company acted as a plaintiff.
On 16 November 2004 the Bucharest Court of Appeal allowed the civil action submitted by the applicant’s company and obliged the Ministry of European Integration to admit that the project submitted by the applicant’s company within the framework of the PHARE 2001 programme met the eligibility criteria. On 23 May 2006 the High Court of Justice upheld this judgment by a final decision.
Despite the applicant’s efforts, the judgment of 16 November 2004 remained non-enforced to date. 4. Application no. 36461/08
The applicant, Mr Gheorghe Cristescu, was a Romanian national who was born on 8 July 1931. On 20 January 2010 the Court was informed that the applicant had died in the course of 2009 and that his daughter, Mihaela Despina Raceanu wanted to pursue the application as his legal heir.
On 28 May 2007 the Bucharest County Court allowed the applicant’s action and obliged the Bucharest Department for Dialogue, Family and Social Solidarity to issue a decision recognising the applicant’s rights under Article 7 letter b of the Government Emergency Ordinance no. 214/1999 (which provides for certain social security rights in the benefit of persons who were persecuted by the communist regime). The defendant was also obliged to pay the applicant 60,000,000 Romanian lei as damages. On 12 November 2007 the Bucharest Court of Appeal upheld this judgment by a final decision.
According to the payment order submitted by the parties, on 6 October 2008 the applicant received the damages, indexed according to the inflation rate at the date of the payment.
The judgment of 28 May 2007 was entirely enforced on 8 October 2008 when the Bucharest Department for Dialogue, Family and Social Solidarity issued the required decision. B. Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law concerning the execution of final judgments, namely excerpts of the Civil Procedure Code and Law no. 188/2000 on the powers and functions of bailiffs, is summed up in the Court’s judgment in the case of Topciov v. Romania ((dec.), no. 17369/02, 15 June 2006). COMPLAINTS
The applicants complained of the non-enforcement or the excessive delays in the enforcement of the final judgments given in their favour, which infringed their rights under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The applicants in applications nos. 898/06 and 1161/08 also complained of the unfairness of the proceedings finalised with the judgments of 6 March 2001 and 23 May 2006 of the High Court of Justice as well as of being discriminated against in the course of these proceedings. They invoked Article 6 § 1 alone and in conjunction with Article 14 of the Convention as well as Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention.
The applicants in application no. 898/06 further complained that, due to the non-enforcement of the judgment of 27 July 2000, they were subjected to torture and their right to private and family life was violated in breach of Articles 3 and 8 of the Convention. THE LAW A. Complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning non-enforcement
The applicants alleged that the judgments issued in their favour have not been enforced or have been enforced with an excessive delay. They relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government rejected the allegations and submitted that as regards applications nos. 898/06 and 39374/07 there was an objective impossibility to enforce the judgments in the applicants’ favour due to the applicants’ conduct. Concerning application no. 1161/08 the Government recalled that the Bucharest Court of Appeal ordered in 2004 to declare eligible the project submitted by the applicant’s company but within a PHARE programme which was only operational in the course of 2001 and was completed at the end of that year. Accordingly, there was an objective impossibility to enforce the judgment three years after the termination of the said programme. As regards application no. 36461/08 the Government submitted that the judgment had been duly enforced.
With respect to application no. 898/06 the Court firstly notes that the second and third applicants were not parties to the domestic proceedings and therefore cannot claim to be victims in accordance with Article 34 of the Convention. Further on, with respect to the first applicant the Court notes that she was invited by her employer to fulfil the formalities required by law for the enforcement of the judgment in her favour but refused to do so. Moreover, the domestic courts have already decided by the final judgment of 21 June 2005 that it was the first applicant’s conduct which led to the impossibility to enforce the judgment under dispute. In the light of all the material before it, the Court sees no reason to depart from these findings of the domestic court in the present case.
As regards application no. 39374/07, the Court notes that the applicant was invited to sign a renewal of his rent contract as ordered by the judgment of 22 April 2005 but refused to do so. Therefore, the Court agrees with the Government’s submission and notes that it was the applicant’s conduct which led to an objective impossibility of enforcing the judgment in his favour (see Kosmidis and Kosmidou v. Greece , no. 32141/04, § 27, 8 November 2007, and Bartoș v. Romania , no. 16287/03, § 30, 26 January 2010).
As regards application no. 1161/08, the Court agrees with the Government’s submission and notes the existence of an objective impossibility of enforcing the judgment of 16 November 2004.
As regards application no. 36461/08 the Court notes that it is not necessary to decide whether the applicant’s legal heir has locus standi to pursue the application since in any case the judgment in the applicant’s favour had been enforced within a reasonable delay of eleven months.
In view of the above, it follows that the applicants’ complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. B. Other complaints raised by the applicants in applications nos. 898/06 and 1161/08
Referring to Articles 6 § 1 alone and in conjunction with Article 14 of the Convention as well as to Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention and also to Articles 3 and 8 of the Convention, the applicants further complained of other aspects related to the proceedings finalised with the judgments of 6 March 2001 and 23 May 2006 of the High Court of Justice, respectively.
However, having carefully considered the applicants’ submissions in the light of all material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
Therefore, it follows that these parts of the applications nos. 898/06 and 1161/08 are also manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the applications inadmissible. Marialena Tsirli Jan Šikuta Deputy Registrar President