Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 66421/09 Alexandru Ciprian Rusu împotriva României introdusă la 19 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Alexandru Ciprian Rusu, este un resortisant român născut în 1978 și rezident în Vaslui. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 19 decembrie 2007, tribunalul departamental din București l-a condamnat pe reclamant, avocat angajat de o societate comercială, la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare. El a fost condamnat pentru trafic de influență. Parchetul a făcut apel și a solicitat ridicarea suspendării, precum și aplicarea pedepselor auxiliare care constau în interzicerea anumitor drepturi în timpul executării pedepsei principale. Prin Hotărârea din 30 octombrie 2008, instanța de apel a Bucureștiului a primit apelul: că gravitatea infracțiunii justifica executarea pedepsei. Astfel, reclamantul a fost condamnat la trei ani de închisoare. În ceea ce privește pedepsele auxiliare, Curtea de apel a considerat că aplicarea acestora era obligatorie și, prin urmare, interzisă reclamantului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute la art. 64 litera (a), (b) și (c) din Codul penal, și anume dreptul de a vota și de a fi ales, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercitarea autorității statului . Reclamantul a formulat un recurs și a explicat, în special, că aplicarea obligatorie și automată a pedepselor auxiliare era contrară jurisprudenței Curții Europene și unei hotărâri din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care impunea restrângerea drepturilor o motivare specifică, bazată pe circumstanțele fiecărei specii. Prin hotărârea definitivă din 28 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Aceasta a confirmat aplicarea obligatorie a pedepsei auxiliare, precum și durata și modul de executare a pedepsei principale. Dreptul și practica internă relevante Dispozițiile relevante din Codul penal sunt formulate după cum urmează: art. 64 Legea privind dreptul de vot și dreptul de a fi ales în organele autorității publice sau funcțiilor electorale publice poate fi impusă ca pedeapsă suplimentară dreptul de a vota sau de a fi ales în organele autorității publice dreptul de a ocupa o funcție care implică exercitarea autorității statului dreptul de a ocupa o funcție și de a exercita o profesie sau o activitate de natură a celor ale căror detenții sunt acordate pentru a comite o infracțiune (...) art. 71 Pedeapsa auxiliară constă în interzicerea drepturilor menționate la art. 64. Detenția pe viață sau orice altă pedeapsă privativă de libertate antrenează automat interdicția drepturilor prevăzute la art. 64 lit. (a), (b) și (c) pentru perioada cuprinsă între condamnarea definitivă și sfârșitul deținerii sau intervenția unui decret de grație care scutește executarea pedepsei (...) Prin hotărârea pronunțată la 5 noiembrie 2007, Adunarea Plenară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a examinat domeniul de aplicare al articolelor 64 și 71 din Codul penal și a hotărât că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 literele (a), (b) și (c) din acest cod, în timpul executării pedepsei, trebuia să fie motivată în mod obligatoriu ținând seama de circumstanțele fiecărei specii. În temeiul articolului 414-2 din Codul de procedură penală, interpretarea dată de Adunarea Plenară este obligatorie pentru toate instanțele. GRIFS Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de condamnarea sa automată la o pedeapsă auxiliară constând în interzicerea dreptului de vot. El spune că a fost privat de dreptul de vot pentru alegerile europene și prezidențiale. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat lipsă de cunoștință a dreptului reclamantului de a vota la alegeri libere care să asigure exprimarea liberă a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, în sensul articolului 3 din Protocolul nr la Convenție?
Communiquée le 14 février 2014
Requête n
o
66421/09
Alexandru Ciprian RUSU
contre la Roumanie
introduite le 19 octobre 2009
Le requérant, M. Alexandru Ciprian Rusu, est un ressortissant roumain né en 1978 et résidant à Vaslui.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par un jugement du 19 décembre 2007, le tribunal départemental de Bucarest condamna le requérant, juriste employé par une société commerciale, à une peine de prison avec sursis. Il fut reconnu coupable de trafic d’influence.
Le parquet interjeta appel et demanda la levée du sursis, ainsi que l’application des peines accessoires consistant dans l’interdiction de certains droits pendant l’exécution de la peine principale.
Par un arrêt du 30 octobre 2008, la cour d’appel de Bucarest accueillit l’appel estimant que la gravité de l’infraction justifiait l’exécution de la peine. Le requérant fut ainsi condamné à une peine de trois ans de prison. Quant aux peines accessoires, la cour d’appel jugea que leur application était obligatoire et, par conséquent, interdit au requérant, pendant la durée de l’exécution de la peine, les droits prévus par l’article 64 a), b) et c) du code pénal, à savoir, le droit de voter et d’être élu, le droit d’occuper une fonction impliquant l’exercice de l’autorité de l’État et le droit d’exercer la profession dont il s’était servi pour commettre l’infraction.
Le requérant forma un pourvoi. Il exposa notamment que l’application obligatoire et automatique des peines accessoires était contraire à la jurisprudence de la Cour européenne et à un arrêt du 5 novembre 2007 de la Haute Cour de cassation et de Justice qui exigeait pour la restriction des droits une motivation spécifique, fondée sur les circonstances de chaque espèce.
Par un arrêt définitif du 28 avril 2009, la Haute Cour de cassation et de Justice rejeta le pourvoi. Elle confirma l’application obligatoire de la peine accessoire, ainsi que la durée et la modalité d’exécution de la peine principale.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions pertinentes du code pénal sont libellées comme suit
:
Article 64
«
L’interdiction de l’un ou de plusieurs des droits mentionnés ci-dessous peut être imposée comme peine complémentaire
:
a)
le droit de voter et d’être élu dans les organes de l’autorité publique ou à des fonctions électives publiques
;
b)
le droit d’occuper une fonction impliquant l’exercice de l’autorité de l’État
;
c)
le
droit d’occuper une fonction et d’exercer une profession ou une activité de la nature de celles dont le condamné s’est servi pour commettre l’infraction (...)
»
Article 71
«
La peine accessoire consiste dans l’interdiction des droits mentionnés à l’article 64. La détention à perpétuité ou toute autre peine privative de liberté entraîne automatiquement l’interdiction des droits prévus par l’article 64 a), b) et c) pour la période comprise entre la condamnation définitive et la fin de la détention ou l’intervention d’un décret de grâce qui dispense de l’exécution de la peine (...)
».
Par un arrêt rendu le 5 novembre 2007, l’Assemblée plénière de la Haute Cour de Cassation et de Justice examina la portée des articles 64 et 71 du code pénal et jugea que l’interdiction des droits prévus par l’article 64 a), b) et c) de ce code, pendant l’exécution de la peine, devait obligatoirement être motivée en tenant compte des circonstances de chaque espèce. En vertu de l’article 414-2 du code de procédure pénale, l’interprétation donnée par l’Assemblée plénière est obligatoire pour l’ensemble des juridictions.
Invoquant l’article 3 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant se plaint de sa condamnation automatique à une peine accessoire consistant dans l’interdiction du droit de vote. Il expose qu’il a été privé du droit de vote pour les élections européennes et présidentielles.
Y a-t-il eu méconnaissance du droit du requérant de voter à des élections libres assurant la libre expression de l’opinion du peuple sur le choix du corps législatif, au sens de l’article 3 du Protocole n
o
1
à la Convention?