IANCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
IANCU v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 4 mai 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 60858/15 Alexandru Marian IANCU împotriva României depusă la 4 decembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Alexandru Marian Iancu, este un național român, care s-a născut în 1965 și este în prezent reținut în închisoarea Rahova. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 decembrie 2014, județul București a condamnat reclamantul pentru spălare de bani, complicitate la fraudă, incitarea la abuzuri de birou și crearea unui grup criminal organizat și condamnat la treisprezece ani și opt luni de închisoare. La 11 mai 2015, procedura de recurs a început în fața unui comitet de doi judecători ai Curții de Apel din București, C.B. și D.D. La 20 mai 2015, a fost permisă de Curtea de Apel o cerere de la un co-apărător care a contestat prejudecățile menționate mai sus. În ceea ce privește C.B., instanța a considerat că există suspiciuni rezonabile în ceea ce privește imparțialitatea sa în cazul în care ea a fost membru al comitetului care a condamnat cu efect final aceleași acuzate într-un caz anterior la 14 octombrie 2014. Cele două judecători au fost excluse de la tratarea cazului care a fost apoi distribuit aleatoriu la un alt grup de doi judecători, M.M.A. și G.T. La 2 iunie 2015 M.M.A. a depus președintelui Curții de Apel o cerere de abținere de la examinarea cazului pentru că a fost, de asemenea, membru al comitetului care a condamnat cu efect final același acuzat la 14 octombrie 2014. Cererea a fost examinată de un comitet de doi judecători, G.T. și O.B., care au hotărât să-l respingă ca nefondat. În ședința din 3 iunie 2015 în procedura de recurs, reprezentantul reclamantului a depus în fața comitetului format de judecători M.M.A. și G.T. o cerere de contestare a judecătorului M.M.A. pentru prejudecăți. Reprezentantul reclamantului a afirmat că același raționament care a condus instanța la excluderea judecătorului C.B. de la abordarea cazului, de asemenea, aplicat judecătorului M.M.A. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă de către judecătorul format de judecători M.M.A. și G.T. din moment ce problema era deja hotărâtă. În următoarea ședință, la 4 iunie 2015, reclamantul a insistat în contestarea judecătorului M.M.A și nu a ascultat ordinul instanței de a rămâne tăcut. Curtea a hotărât să condamne reclamantul pentru disprecierea instanței și a ordonat îndepărtarea sa din sala de audiență. 10. Reclamantul a afirmat că, după ce a fost înlăturat din audiere, el a fost ținut timp de zece ore în subsolul Curții de Apel din București într-o cameră fără mobilă, fără posibilitatea de a sta jos și fără a fi dat apă sau alimente. 11. Pe 8 iunie 2015, comitetul format de judecători M.M.A. și G.T. a respins apelul reclamantului. Condamnarea sa a devenit astfel finală. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală din România, în vigoare la momentul respectiv, se citesc după cum urmează: art. 64 Judecătorii incompatibili „(1) judecătorii sunt incompatibili: ... f). dacă există o suspiciune rezonabilă de prejudecăți în numele lor”. art. 66 § 1 Abținere „(1) Persoanele interesate de un motiv de incompatibilitate sunt obligate să informeze președintele instanței că intenționează să se abțină de la examinarea unei cauze și să expună motivele abstenției lor.” art. 68 § 2 Examinarea abstenției sau a recusării „(2) Abstenția sau recul unui judecător care face parte dintr-un comitet este examinată de un alt comitet.” COMPLAINTS 13. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inumane în care a avut loc la 4 iunie 2015 timp de zece ore la Curtea de Apel din București. 14. Reclamantul consideră că judecătorul care și-a auzit recursul nu a fost un „cort impartial” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. nu a putut fi considerat imparțial deoarece el a participat la comitetul care l-a condamnat pentru infracțiuni similare în procedurile anterioare. În plus, judecătorul însuși a recunoscut lipsa de neutralitate, după ce a căutat propria sa retragere din caz; totuși, această cerere a fost respinsă. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, la 4 iunie 2015 în timpul în care a fost exclus din audierea de la Curtea de Apel din București? Având în vedere faptul că cererea de abținere depusă de judecătorul M.M.A. a fost respinsă, a fost judecătorul care a auzit apelul reclamantului împotriva condamnării sale, un „judecător impartial” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?