Ionescu împotriva României

Comunicat la 18 noiembrie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 55312/13 Ionuț-Marius IONESCU împotriva României depusă la 26 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ionuț-Marius Ionescu, este un cetățen român, care s-a născut în 1985. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat la 30 aprilie 2010. A fost prins în roșu în timp ce transporta 1,422 kg de heroină de la Istanbul la București. Prin hotărârea din 17 decembrie 2010, județul București a condamnat reclamantul și alți trei co-apărători de posesie ilegală și transportul de droguri cu risc ridicat. Acesta l-a condamnat la douăzeci de ani. un an de închisoare cu pedeapsa suplimentară de a fi interzisă să își exercite drepturile civile menționate la art. 64 literele (a), (b), (d) și (e) din Codul Penal pentru o perioadă de zece ani.

Curtea a remarcat că nu a fost prima dată când reclamantul a transportat droguri cu risc ridicat. Acesta a concluzionat că prin traficul repetat de cantități semnificative de heroină, reclamantul a arătat o lipsă evidentă de respect pentru lege și pentru valorile sociale protejate de dreptul penal. Curtea de primă instanță a impus pedeapsa suplimentară a discalificației reclamantului de a exercita drepturile sale civile fără a furniza motive specifice pentru a justifica o astfel de măsură. Prin decizia din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel din București a respins recursul. Procesul reclamantului cu privire la punctele de drept a fost în parte permis prin decizia din 25 mai 2012 Curtea de Casație și Justiție.

Curtea de apel a susținut substanțial condamnarea, dar a redus condamnarea la 14 ani de închisoare. De asemenea, a menținut pedeapsa suplimentară impusă de instanța de primă instanță.

Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului Penal, în vigoare la momentul respectiv, au fost formulate după cum urmează: art. 64 – Sancțiuni suplimentare „Discalificarea exercitării unuia sau mai multe dintre drepturile menționate mai jos poate fi impusă ca pedeapsă suplimentară: (a) dreptul de a vota și de a fi aleasă la organismele unei autorități publice sau la oficiul public electiv; (b) dreptul de a ocupa o poziție care implică exercitarea autorității de stat; (c) dreptul de a exercita o datorie sau de a practica o profesie sau activitate prin intermediul cărora persoana condamnată a efectuat infracțiunile; (d) drepturile părintelor; (e) dreptul de a acționa ca tutore sau reprezentant legal al copilului.” Înainte de amendamentele aduse prin Legea 278/2006 la Codul Penal, măsura de privare a drepturilor parentale a fost automată pentru constatarea vinovăției instanțelor penale (a se vedea Sabou și Pircalab c. România , nr. 46572/99 § 46, 28 septembrie 2004 . Conform amendamentelor aduse la art. 71 din Codul Penal, aplicabil în momentul respectiv, măsura de privare a drepturilor parentale nu a fost impusă automat persoanei condamnate la închisoare.

Curtea care impune această măsură a avut obligația de a lua în considerare natura și gravitatea infracțiunii, circumstanțele cazului și ale persoanei în cauză și interesele copilului implicat. COMPLAINTA Reclamantul se plânge că privarea drepturilor părintelor sale doar din cauza condamnării sale penale și-a încălcat dreptul de a respecta viața sa de familie în temeiul articolului 8 din Convenție. El susține că această măsură este ilegală și nejustificată. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, privarea autorității parentale a fost o pedeapsă auxiliară pentru constatarea de vinovăție necesară în ceea ce privește articolul

Communicated on 18 November 2014

THIRD SECTION

Application no. 55312/13 Ionuț-Marius IONESCU against Romania lodged on 26 August 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ionuț-Marius Ionescu, is a Romanian national, who was born in 1985. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case The applicant was arrested on 30 April 2010. He was caught red handed while transporting 1.422 kg of heroin from Istanbul to Bucharest. By a judgment of 17 December 2010 the Bucharest County Court convicted the applicant and three other co-defendants of illegal possession and transport of high-risk drugs. It sentenced him to twenty ‑ one years’ imprisonment with the additional penalty of being barred from exercising his civil rights referred to in Article 64 letters (a), (b), (d) and (e) of the Criminal Code for a period of ten years.

The court noted that it was not the first time that the applicant had transported high risk drugs. It concluded that by repetitively trafficking significant amounts of heroine the applicant showed an obvious disrespect for the law and the social values protected by criminal law. The first-instance court imposed the additional penalty of the applicant’s disqualification from exercising his civil rights without providing any specific reasons to justify such a measure. The applicant and his co-defendants lodged an appeal against the county court’s judgment. By a decision of 7 April 2011 the Bucharest Court of Appeal dismissed the appeal. The applicant’s appeal on points of law was partly allowed by a decision of 25 May 2012 of the High Court of Cassation and Justice.

The appellate court upheld in substance the conviction but reduced the sentence to fourteen years’ imprisonment. It also maintained the additional penalty as imposed by the first-instance court.

B. Relevant domestic law The relevant provisions of the Criminal Code, as in force at the relevant time, were worded as follows: Article 64 – Additional penalties “Disqualification from exercising one or more of the rights mentioned below may be imposed as an additional penalty: (a) the right to vote and to be elected to bodies of a public authority or to public elective office; (b) the right to occupy a position entailing the exercise of State authority; (c) the right to perform a duty or practise a profession or activity by means of which the convicted person carried out the offence; (d) parental rights; (e) the right to act as a child’s guardian or statutory representative.” Before the amendments brought by Law 278/2006 to the Criminal Code the measure of deprivation of parental rights was automatic upon the criminal courts’ finding of guilt (see Sabou and Pircalab v. Romania , no. 46572/99, § 46, 28 September 2004). According to the amendments brought to Article 71 of the Criminal Code, applicable at the relevant time, the measure of deprivation of parental rights was not automatically imposed on the person sentenced to imprisonment.

The court imposing such measure had the obligation to take into account the nature and the severity of the offence, the circumstances of the case and of the individual concerned and the interests of the child involved. COMPLAINT The applicant complains that the deprivation of his parental rights only on the ground of his criminal conviction violated his right to respect for his family life under Article 8 of the Convention. He claims that such measure was unlawful and unjustified.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention? In particular, was the deprivation of parental authority as an ancillary punishment to the domestic courts’ finding of guilt necessary in terms of Article 8 § 2?