Comunicat la 14 februarie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 17193/08 PAROISE ROUSE URMANĂ ROMĂ DEJ împotriva României, introdusă la 19 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPTE, reclamanta este parohia românească unită la Roma de Dej (inclusiv reclamanta) și este reprezentată în fața Curții de către N. Popescu, avocată la București. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei Până în 1948, parohiile greco-catolice aveau mai multe clădiri, inclusiv biserici. Prin Decretul-lege nr 358/1948, cultul unit a fost dizolvat. În temeiul aceluiași decret-lege, bunurile aparținând acestui cult au fost transferate statului, cu excepția bunurilor parohiilor. O comisie interdepartamentală a fost însărcinată cu stabilirea destinației finale a acestor bunuri, o comisie care nu-și îndeplinește niciodată funcția. 177/1948, care prevedea la art. 37 alineatul (3), că, dacă 75% dintre enoriașii unui cult ar deveni membri ai unei alte biserici, bunurile care au aparținut închinării abandonate ar fi transferate în patrimoniul închinării care i-ar fi primit. După dizolvarea bisericii greco-catolice, în 1948, arhipretul parohiei reclamante a fost obligat să părăsească cultul unicat și să se afiliaze cultului ortodox. Bunurile imobile ale reclamantei au trecut în patrimoniul bisericii ortodoxe Dej, în temeiul articolului 37 din Decretul nr. 177/1948. După căderea regimului totalitar în decembrie 1989, decretul nr. 358/1948 a fost abrogat, iar cultul unit a fost recunoscut oficial prin Decretul-lege nr 126/1990. Decretul nr 177/1948 a fost abrogat la 11 ianuarie 2007. Demersul judiciar al reclamantei în 2002, reclamanta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Dej ( O acțiune împotriva parohiilor ortodoxe Dej II și Dej III în constatarea ilegalității transferului bunurilor sale în 1948 în patrimoniul Bisericii Ortodoxe. De asemenea, ea a solicitat instanței să restabilească situația anterioară lui 1948 și să corecteze cartea funciară pentru a-i restitui bunurile imobile, inclusiv biserica care îi aparținea. Prin hotărârea din 21 mai 2002, Tribunalul de Primă Instanță și-a acceptat acțiunea, după ce a examinat modul în care dispozițiile decretului nr. 177/1948 au fost aplicate la acea vreme. În acest sens, instanța a considerat că reconversia credincioșilor uniți la cultul ortodox a fost efectuată prin constrângere și forță. Prin urmare, această reconversie nu era legală și nu putea justifica transferul bunurilor imobile în patrimoniul bisericii ortodoxe. La apelul parohiilor ortodoxe pârâte, printr-o hotărâre din 20 ianuarie 2003, tribunalul departamental din Cluj ( Din 28 mai 2003, care a trimis cazul în fața tribunalului departamental pentru a se pronunța asupra fondului. Prin hotărârea din 16 septembrie 2003, tribunalul departamental a confirmat hotărârea din 21 mai 2002. În mod similar, potrivit documentelor din dosar, numai arhipretorul și-a înregistrat oficial reconversia, ceea ce nu implica reconversia tuturor sau a unui procent de 75% dintre credincioșii impuse prin Decretul nr. 177/1948 10. parohiile ortodoxe au formulat un recurs în recurs, solicitând respingerea acțiunii, argumentând că ele reprezintă religia majoritară a orașului Dej și că biserica a trecut legal prin patrimoniul său. 11. Prin hotărârea definitivă din 26 martie 2007, Curtea de Apel a admis recursul parohiilor ortodoxe și a respins acțiunea recurentei. Curtea de Apel a indicat mai întâi că, deși Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat prin intrarea în vigoare la 11 ianuarie 2007 a Legii nr. 489 privind libertatea religioasă, acesta era întotdeauna aplicabil în cazul de față, dat fiind că acesta era în vigoare în momentul sesizării instanțelor din prezenta acțiune și apoi a considerat că situația juridică a locurilor de închinare era reglementată de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 și depindea de numărul de credincioși aparținând unui cult într-o anumită localitate. Prin aplicarea dispozițiilor articolului 37 alineatul (2) și ale articolului 3 din decretul menționat anterior, Curtea de Apel a arătat că, în 2002, în Deja exista deja o majoritate ortodoxă reprezentând 94,93% din populație, în timp ce greco-catolicii reprezentau 5,07%. Deoarece numărul credincioșilor ortodocși era mai mare decât procentul de 75% stabilit de lege, biserica în litigiu trebuia să îi aparțină. Curtea de Apel concluzionează că faptul că în prezent structura religioasă a comunității locale se menține (numărul de ortodocși este mai mare decât procentul de 75%) atestă că reconversia de la un cult la altul, efectuată în condițiile decretului nr. 177/1948 este acceptat, menținut și confirmat de membrii comunității locale în ciuda noilor condiții socio-politice care corespund unui regim democratic Dreptul și practica internă relevantă 12. Decretul nr 177/1948 privind regimul general al cultelor publicat în Jurnalul Oficial din 4 august 1948 a fost astfel redactat în partea sa relevantă art. 37 În cazul în care cel puțin 10 % dintre credincioșii afiliați unei închinări îl părăsesc pentru o altă închinare, comunitatea religioasă a cultului care a fost părăsită pierde de drept o parte a patrimoniului său proporțional cu numărul credincioșilor care au părăsit - o. Această parte este întotdeauna transferată de drept în patrimoniul comunității locale a noului cult adoptat de credincioși. Când numărul credincioșilor care părăsesc închinarea constituie majoritatea credincioșilor acestei închinări, biserica (...) aparține de drept noului cult adoptat (...) Când credincioșii care părăsesc închinarea reprezintă cel puțin 75 % din numărul de credincioși ai cultului abandonat, întreaga moștenire a acestei închinări trece în patrimoniul noului cult adoptat, cu dreptul la despăgubire pentru cultul abandonat, proporțional cu numărul de credincioși rămași (...). mai mult 13. Acest decret a fost abrogat la 11 ianuarie 2007 prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă publicată în Jurnalul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007. 14. Recurenta a depus la dosar două hotărâri judecătorești definitive în care instanțele interne au considerat că numărul credincioșilor prevăzut la art. 37 alineatul (3) din Decretul nr. 177/1948 trebuia apreciat în raport cu data trecerii clădirilor în patrimoniul bisericii ortodoxe și nu în raport cu condițiile demografice actuale (o decizie a Tribunalului de Primă Instanță din Dej din 19 februarie 2003 și o decizie a Tribunalului departamentului Maramureș din 3 februarie 2011). GRIEF 15. Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge că nu a beneficiat de o procedură echitabilă, având în vedere modul în care Curtea de Apel de la Cluj a aplicat dispozițiile decretului nr. 177/1948. Citând exemple de jurisprudență, Comisia consideră că condiția referitoare la numărul de credincioși [art. 37 alineatul (3) din decretul menționat anterior] trebuia apreciată în raport cu data transferului bunurilor închinării unite la cultul ortodox, nu în raport cu condițiile demografice actuale. Acțiunea recurentei de restituire a unui loc de prelucrare a cărnii de vită a fost ascultată în mod echitabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, ținând cont de modul în care Curtea de apel de la Cluj a aplicat în speță dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948 și ținând cont în special de principiul securității juridice
Communiquée le 14 février 2014
Requête n
o
17193/08
PAROISSE ROUMAINE UNIE A ROME DE DEJ
contre la Roumanie
introduite le 19 juillet 2007
1.
La requérante est la paroisse roumaine unie à Rome de Dej («
la requérante
»). Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l'espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
1.
Le contexte de l'affaire
3.
Jusqu'en 1948, les paroisses gréco-catholiques possédaient plusieurs immeubles, parmi lesquels des églises. Par le décret-loi n
o
358/1948, le culte uniate fut dissout. En vertu du même décret-loi, les biens appartenant à ce culte furent transférés à l'État, à l'exception des biens des paroisses. Une commission interdépartementale fut chargée de l'établissement de la destination finale de ces biens, commission qui ne remplit jamais ses fonctions. Les biens des paroisses furent transférés à l'Église orthodoxe en vertu du décret n
o
177/1948 qui prévoyait dans son article 37 § 3 que, si 75% des paroissiens d'un culte devenaient membres d'une autre Église, les biens ayant appartenu au culte abandonné seraient transférés dans le patrimoine du culte qui les avait accueillis.
4.
Après la dissolution de l'église gréco-catholique, en 1948, l'archiprêtre de la paroisse requérante fut contraint de quitter le culte uniate et à s'affilier au culte orthodoxe. Les biens immeubles de la requérante passèrent dans le patrimoine de l'église orthodoxe de Dej, en vertu de l'article 37 du décret n
o
177/1948.
5.
Après la chute du régime totalitaire en décembre 1989, le décret n
o
358/1948 fut abrogé et le culte uniate fut reconnu officiellement par le décret-loi n
o
126/1990. Le décret n
o
177/1948 fut abrogé le 11 janvier 2007.
2.
La démarche judiciaire de la requérante
6.
En 2002, le requérante saisit le tribunal de première instance de Dej («
le tribunal de première instance
») d'une action contre les paroisses orthodoxes Dej II et Dej III en constatation de l'illégalité du transfert de ses biens en 1948 dans le patrimoine de l'Église orthodoxe. Elle demanda également au tribunal de rétablir la situation antérieure à 1948 et la rectification du livre foncier afin de lui restituer les biens immeubles, y compris l'église qui lui avait appartenu.
7.
Par un jugement du 21 mai 2002, le tribunal de première instance fit droit à son action, après avoir examiné la manière dont les dispositions du décret n
o
177/1948 avaient été appliquées à l'époque. À ce sujet, le tribunal jugea que la reconversion des croyants uniates au culte orthodoxe avait été opérée par contrainte et par la force. Dès lors, cette reconversion n'était pas légale et elle ne pouvait pas justifier le transfert des biens immeubles dans le patrimoine de l'église orthodoxe.
8.
Sur appel des paroisses orthodoxes défenderesses, par un arrêt du 20
janvier 2003, le tribunal départemental de Cluj («
le tribunal départemental
») rejeta l'action de la requérante, au motif que les tribunaux n'étaient pas compétents pour juger les actions portant sur les lieux de culte. Cet arrêt fut infirmé sur recours de la requérante, par un arrêt de la cour d'appel de Cluj («
la cour d'appel
») du 28 mai 2003 qui renvoya l'affaire devant le tribunal départemental pour trancher le fond.
9.
Par un arrêt du 16 septembre 2003, le tribunal départemental confirma le jugement du 21 mai 2002. Il releva que la reconversion des croyants uniates avait été faite par contrainte. De même, d'après les documents du dossier, seul l'archiprêtre avait enregistré officiellement son reconversion ce qui n'impliquait pas la reconversion de tous ou d'un pourcentage de 75% des croyants imposé par le décret n
o
177/1948.
10.
Les paroisses orthodoxes formèrent un pourvoi en recours, en demandant le rejet de l'action. Elles faisaient valoir qu'elles représentaient la religion majoritaire de la ville de Dej et que l'église était passée légalement dans son patrimoine.
11.
Par un arrêt définitif du 26 mars 2007, la cour d'appel fit droit au recours des paroisses orthodoxes et rejeta l'action de la requérante. La cour d'appel indiqua d'abord que, bien que le décret n
o
177/1948 ait été abrogé par l'entrée en vigueur le 11 janvier 2007 de la loi n
o
489 sur la liberté religieuse, il était toujours applicable en l'espèce, étant donné qu'il était en vigueur lors de la saisine des tribunaux de la présente action. Elle jugea ensuite que la situation juridique des lieux de culte était régie impérativement par l'article 37 du décret n
o
177/1948 et dépendait du nombre des croyants appartenant à un culte dans une certaine localité. En appliquant les dispositions de l'article 37 §§ 2 et 3 du décret susmentionné, la cour d'appel releva qu'en 2002, il y avait à Dej une majorité orthodoxe représentant 94,93% de la population, alors que les gréco-catholiques représentaient 5,07%. Étant donné que le nombre des croyants orthodoxes était supérieur au pourcentage de 75% établi par la loi, l'église en litige devait lui appartenir. La cour d'appel conclut que
:
«
Le fait qu'à présent la structure religieuse de la communauté locale se maintient (le nombre d'orthodoxes est supérieur au pourcentage de 75%) atteste que la reconversion d'un culte vers l'autre opérée dans les conditions du décret n
o
177/1948 est acceptée, maintenue et confirmée par les membres de la communauté locale malgré les nouvelles conditions socio-politiques correspondant à un régime démocratique
».
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
12.
Le décret n
o
177/1948 sur le régime général des cultes publié au Journal officiel du 4 août 1948 était ainsi rédigé dans sa partie pertinente
:
Article 37
«
Lorsque au moins 10
% des croyants affiliés à un culte le quittent pour un autre culte, la communauté religieuse du culte qui a été quitté perd de plein droit une partie de son patrimoine proportionnellement au nombre des croyants qui l'a quittée. Cette partie est transférée, toujours de plein droit, dans le patrimoine de la communauté locale du nouveau culte adopté par les croyants.
Lorsque le nombre des croyants qui quittent le culte constitue la majorité des croyants de ce culte, l'église (...) appartient de plein droit au nouveau culte adopté (...)
Lorsque les croyants qui quittent le culte représentent au moins 75
% du nombre des croyants du culte abandonné, le patrimoine entier de ce culte passe dans le patrimoine du nouveau culte adopté, avec un droit au dédommagement pour le culte abandonné, proportionnellement au nombre des croyants restant (...). »
13.
Ce décret a été abrogé le 11 janvier 2007 par la loi n
o
489/2006 sur la liberté religieuse publiée au Journal officiel n
o
11 du 8 janvier 2007.
14.
La requérante a versé au dossier deux décisions de justice définitives dans lesquelles les juridictions internes ont considéré que le nombre des croyants prévu par l'article 37 § 3 du décret n
o
177/1948 devait être apprécié par rapport à la date du passage des immeubles dans le patrimoine de l'église orthodoxe et non pas par rapport aux conditions démographiques actuelles (une décision du tribunal de première instance de Dej du 19
février
2003 et une décision du tribunal départemental de Maramureș du 3 février 2011).
GRIEF
15.
Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante se plaint de ne pas avoir bénéficié d'une procédure équitable, en raison de la manière dont la cour d'appel de Cluj a appliqué les dispositions du décret n
o
177/1948. En citant des exemples de jurisprudence, elle considère que la condition concernant le nombre des croyants (article 37 § 3 du décret précité) devait être appréciée par rapport à la date du transfert des biens du culte uniate au culte orthodoxe, et non pas par rapport aux conditions démographiques actuelles.
L'action de la requérante tendant à la restitution d'un lieu de culte atelle été entendue équitablement, comme l'exige l'article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de la manière dont la cour d'appel de Cluj a appliqué en l'espèce les dispositions de l'article 37 du décret n
o
177/1948 et
eu égard notamment au principe de la sécurité juridique
?