PAROISSE ROUMAINE UNIE A ROME DE DEJ c. ROUMANIE

Comunicat la 14 februarie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 17193/08 PAROISE ROUSE URMANĂ ROMĂ DEJ împotriva României, introdusă la 19 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPTE, reclamanta este parohia românească unită la Roma de Dej (inclusiv reclamanta) și este reprezentată în fața Curții de către N. Popescu, avocată la București. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei Până în 1948, parohiile greco-catolice aveau mai multe clădiri, inclusiv biserici. Prin Decretul-lege nr 358/1948, cultul unit a fost dizolvat. În temeiul aceluiași decret-lege, bunurile aparținând acestui cult au fost transferate statului, cu excepția bunurilor parohiilor.

O comisie interdepartamentală a fost însărcinată cu stabilirea destinației finale a acestor bunuri, o comisie care nu-și îndeplinește niciodată funcția. 177/1948, care prevedea la art. 37 alineatul (3), că, dacă 75% dintre enoriașii unui cult ar deveni membri ai unei alte biserici, bunurile care au aparținut închinării abandonate ar fi transferate în patrimoniul închinării care i-ar fi primit. După dizolvarea bisericii greco-catolice, în 1948, arhipretul parohiei reclamante a fost obligat să părăsească cultul unicat și să se afiliaze cultului ortodox. Bunurile imobile ale reclamantei au trecut în patrimoniul bisericii ortodoxe Dej, în temeiul articolului 37 din Decretul nr. 177/1948. După căderea regimului totalitar în decembrie 1989, decretul nr. 358/1948 a fost abrogat, iar cultul unit a fost recunoscut oficial prin Decretul-lege nr 126/1990.

Decretul nr 177/1948 a fost abrogat la 11 ianuarie 2007. Demersul judiciar al reclamantei în 2002, reclamanta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Dej ( O acțiune împotriva parohiilor ortodoxe Dej II și Dej III în constatarea ilegalității transferului bunurilor sale în 1948 în patrimoniul Bisericii Ortodoxe. De asemenea, ea a solicitat instanței să restabilească situația anterioară lui 1948 și să corecteze cartea funciară pentru a-i restitui bunurile imobile, inclusiv biserica care îi aparținea. Prin hotărârea din 21 mai 2002, Tribunalul de Primă Instanță și-a acceptat acțiunea, după ce a examinat modul în care dispozițiile decretului nr. 177/1948 au fost aplicate la acea vreme. În acest sens, instanța a considerat că reconversia credincioșilor uniți la cultul ortodox a fost efectuată prin constrângere și forță.

Prin urmare, această reconversie nu era legală și nu putea justifica transferul bunurilor imobile în patrimoniul bisericii ortodoxe. La apelul parohiilor ortodoxe pârâte, printr-o hotărâre din 20 ianuarie 2003, tribunalul departamental din Cluj ( Din 28 mai 2003, care a trimis cazul în fața tribunalului departamental pentru a se pronunța asupra fondului. Prin hotărârea din 16 septembrie 2003, tribunalul departamental a confirmat hotărârea din 21 mai 2002. În mod similar, potrivit documentelor din dosar, numai arhipretorul și-a înregistrat oficial reconversia, ceea ce nu implica reconversia tuturor sau a unui procent de 75% dintre credincioșii impuse prin Decretul nr. 177/1948 10. parohiile ortodoxe au formulat un recurs în recurs, solicitând respingerea acțiunii, argumentând că ele reprezintă religia majoritară a orașului Dej și că biserica a trecut legal prin patrimoniul său.

11. Prin hotărârea definitivă din 26 martie 2007, Curtea de Apel a admis recursul parohiilor ortodoxe și a respins acțiunea recurentei. Curtea de Apel a indicat mai întâi că, deși Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat prin intrarea în vigoare la 11 ianuarie 2007 a Legii nr. 489 privind libertatea religioasă, acesta era întotdeauna aplicabil în cazul de față, dat fiind că acesta era în vigoare în momentul sesizării instanțelor din prezenta acțiune și apoi a considerat că situația juridică a locurilor de închinare era reglementată de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 și depindea de numărul de credincioși aparținând unui cult într-o anumită localitate. Prin aplicarea dispozițiilor articolului 37 alineatul (2) și ale articolului 3 din decretul menționat anterior, Curtea de Apel a arătat că, în 2002, în Deja exista deja o majoritate ortodoxă reprezentând 94,93% din populație, în timp ce greco-catolicii reprezentau 5,07%.

Deoarece numărul credincioșilor ortodocși era mai mare decât procentul de 75% stabilit de lege, biserica în litigiu trebuia să îi aparțină.

Curtea de Apel concluzionează că faptul că în prezent structura religioasă a comunității locale se menține (numărul de ortodocși este mai mare decât procentul de 75%) atestă că reconversia de la un cult la altul, efectuată în condițiile decretului nr. 177/1948 este acceptat, menținut și confirmat de membrii comunității locale în ciuda noilor condiții socio-politice care corespund unui regim democratic Dreptul și practica internă relevantă 12. Decretul nr 177/1948 privind regimul general al cultelor publicat în Jurnalul Oficial din 4 august 1948 a fost astfel redactat în partea sa relevantă art. 37 În cazul în care cel puțin 10 % dintre credincioșii afiliați unei închinări îl părăsesc pentru o altă închinare, comunitatea religioasă a cultului care a fost părăsită pierde de drept o parte a patrimoniului său proporțional cu numărul credincioșilor care au părăsit - o. Această parte este întotdeauna transferată de drept în patrimoniul comunității locale a noului cult adoptat de credincioși.

Când numărul credincioșilor care părăsesc închinarea constituie majoritatea credincioșilor acestei închinări, biserica (...) aparține de drept noului cult adoptat (...) Când credincioșii care părăsesc închinarea reprezintă cel puțin 75 % din numărul de credincioși ai cultului abandonat, întreaga moștenire a acestei închinări trece în patrimoniul noului cult adoptat, cu dreptul la despăgubire pentru cultul abandonat, proporțional cu numărul de credincioși rămași (...).

mai mult 13. Acest decret a fost abrogat la 11 ianuarie 2007 prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă publicată în Jurnalul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007. 14. Recurenta a depus la dosar două hotărâri judecătorești definitive în care instanțele interne au considerat că numărul credincioșilor prevăzut la art. 37 alineatul (3) din Decretul nr. 177/1948 trebuia apreciat în raport cu data trecerii clădirilor în patrimoniul bisericii ortodoxe și nu în raport cu condițiile demografice actuale (o decizie a Tribunalului de Primă Instanță din Dej din 19 februarie 2003 și o decizie a Tribunalului departamentului Maramureș din 3 februarie 2011). GRIEF 15. Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge că nu a beneficiat de o procedură echitabilă, având în vedere modul în care Curtea de Apel de la Cluj a aplicat dispozițiile decretului nr. 177/1948.

Citând exemple de jurisprudență, Comisia consideră că condiția referitoare la numărul de credincioși [art. 37 alineatul (3) din decretul menționat anterior] trebuia apreciată în raport cu data transferului bunurilor închinării unite la cultul ortodox, nu în raport cu condițiile demografice actuale. Acțiunea recurentei de restituire a unui loc de prelucrare a cărnii de vită a fost ascultată în mod echitabil, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, ținând cont de modul în care Curtea de apel de la Cluj a aplicat în speță dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948 și ținând cont în special de principiul securității juridice

Communiquée le 14 février 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 17193/08

PAROISSE ROUMAINE UNIE A ROME DE DEJ

contre la Roumanie introduite le 19 juillet 2007

EXPOSÉ DES FAITS

1. La requérante est la paroisse roumaine unie à Rome de Dej (« la requérante »). Elle est représentée devant la Cour par M e N. Popescu, avocate à Bucarest. A. Les circonstances de l'espèce

QUESTION AUX PARTIES

L'action de la requérante tendant à la restitution d'un lieu de culte a­t­elle été entendue équitablement, comme l'exige l'article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de la manière dont la cour d'appel de Cluj a appliqué en l'espèce les dispositions de l'article 37 du décret n o 177/1948 et eu égard notamment au principe de la sécurité juridique ?