CtEDO 18.12.2012 AI

PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE LUPENI ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE LUPENI ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cerere nr. 76943/11

și altele

împotriva României

introdusă la 14 decembrie 2011

a) Ședințele comisiei mixte

b) Ședința părților interesate sub egida ministerului Culturii și Cultelor

„Atunci când este vorba de o cerere de restituire a unui loc de cult care a aparținut Bisericii Române Unită cu Roma (greco-catolice), instanța de apel a stabilit corect cadrul juridic special pentru tranșarea acestor pretenții (...)

Faptul de a completa art. 3 [al decretului-lege nr. 126/1990] cu un alineat conform căruia „Dacă comisia nu se întrunește la termenul stabilit pentru convocarea acesteia, sau dacă în cadrul comisiei nu se ajunge la un rezultat sau dacă decizia luată de comisie nemulțumește una din părți, partea interesată poate introduce o acțiune în justiție conform dreptului comun" nu înseamnă că cererile de restituire reglementate de normele speciale sunt transformate în cereri de revendicare conform dreptului comun.

Sesizat cu o asemenea cerere, tribunalul nu poate ignora reglementarea specială în materia căreia pune criteriul care trebuie luat în considerare în rezolvarea acestor pretenții, și anume voința credincioșilor comunității care deține bunul.

Cu alte cuvinte, în virtutea deplinei sale jurisdicții, tribunalul este chemat să analizeze o cerere pe fond atât timp cât procedura preliminară nu a fost încheiat cu o decizie a comisiei mixte clericale, pentru a nu împiedica accesul la justiție, dar în același timp, fără a putea depăși limitele impuse de cadrul normativ special.

Preferința criteriului de voință a credincioșilor este un aspect al alegerii legislatorului care a vrut să reglementeze în acest mod o materie care privește imobilele cu o anumită destinație (locuri de cult), tribunalul nefiind autorizat să cenzureze legea.

Mai mult, pronunțând-se asupra neconstituționalității invocate a articolului 3 al Decretului nr. 126/1990 și a criteriului de voință a credincioșilor, Curtea Constituțională a afirmat că textul nu încalcă principiul democrației statului român și nici al libertății cultelor religioase (decizia C.C nr. 23/1993, decizia C.C nr. 49/1995) (...)

De asemenea, s-a stabilit că „libertatea cultelor religioase implică nu numai autonomia lor față de Stat, ci și libertatea convingerilor religioase"; atunci când „în aceeași comună există credincioși ortodocși și greco-catolici, criteriul social al majorității parohienilor pentru determinarea destinației locurilor de cult și caselor parohiale corespunde principiului democratic de determinare a utilizării religioase a bunului respectiv, în funcție de voința majorității celor care sunt beneficiarii acestei utilizări" deoarece „altfel, aceasta ar însemna că, în mod nejustificat, credincioșii ortodocși majoritari ar fi împiedicați să-și practice religia, dacă nu se convertesc la cultul greco-catolic".

Mai mult, modalitatea de reglementare a relațiilor sociale, de reconstituire a patrimoniului (averii în limba română) al comunităților religioase reprezentă un aspect al politicii legislative (și nu o activitate judiciară, care încearcă să reglementeze prin cale pretorian asemenea chestiuni, excludând legea specială); nu poate fi susținut că o asemenea lege a ratat conținutul ei reparator prin instituirea criteriului de voință a credincioșilor.

Curtea de apel a reținut că desposuirile abuzive ale locurilor de cult greco-catolice efectuate de Stat în 1948 nu pot fi reparate într-un stat de drept printr-un abuz în sens invers, care nu va ține seama de alegerea majorității credincioșilor la data adoptării acestei măsuri (...).

Contrariu a ceea ce susțin reclamanții, soluția adoptată nu atentează libertatea de a-și practica religia, deoarece așa cum este susținut în propriile lor observații „practica unei religii este o chestiune intimă" care constă în principal într-un „investiment spiritual puternic și personal". În același timp, legiuitorul a prevăzut ipoteza în care locurile de cult nu pot fi restituie în natură; astfel, art. 4 al decretului-lege nr. 126/1990 prevede că „în comunele unde numărul de locuri de cult este insuficient în raport cu numărul de credincioși, Statul va oferi sprijinul său pentru construirea de noi biserici; în acest scop, va pune la dispoziția acestor culte terenul necesar dacă cultul nu dispune și va contribui la strângerea fondurilor necesare".

În această manieră, Statul ca autoritate competentă pentru a controla viața socială va asigura condițiile pentru manifestarea convingerilor religioase fără a aduce (...) o limitare determinată de numărul credincioșilor (o limitare de ordin material) la exercitarea acestui drept. Aici este vorba pentru Stat de a-și îndeplini o obligație pozitivă pentru a contribui la realizarea exercitării efective a dreptului la libertate de conștiință și religie (...). "

Articol 1

„1) Ca urmare a abrogării decretului nr. 358/1948 prin decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, Biserica Română Unită cu Roma este recunoscută oficial (...)"

Articol 3

„Situația juridică a edificiilor religioase și caselor parohiale care au aparținut Bisericii unite și pe care Biserica Ortodoxă Română le-a preluate va fi determinată de o comisie mixtă, formată din reprezentanți ai clerului fiecăruia din cele două culturi religioase, care va lua în considerare voința credincioșilor comunităților care dețin aceste bunuri."

„În cazul în care reprezentanții clerului celor două culturi religioase nu găsesc un acord în cadrul comisiei mixte prevăzute la art. 1, partea interesată poate introduce o acțiune în justiție conform dreptului comun."

„Partea interesată va convoca cealaltă parte, comunicând-i în scris pretențiile sale și furnizând dovezile pe care-și bazează pretențiile. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin remiterea scrisorilor în mână. Data convocării comisiei mixte nu va fi fixată decât după treizeci de zile de la data primirii documentelor. Comisia va fi constituită din trei reprezentanți din fiecare cult. Dacă în ziua convocării, comisia nu se întrunește sau dacă nu ajunge la nici un rezultat sau dacă decizia nemulțumește una din părți, partea interesată poate introduce o acțiune în justiție bazată pe dreptul comun.

Acțiunea va fi examinată de tribunale.

Acțiunea va fi scutită de taxa judiciară."

„Diferendele patrimoniale între culte recunoscute se reglau pe cale amiabilă, și, după caz, conform dreptului comun."

„Atunci când în cadrul unui articol, un termen sau o expresie este folosit cu un înțeles diferit de cel pe care-l are în mod obișnuit, înțelesul specific al acestui termen trebuie să fie definit într-un alineat următor (...)."

- lipsa de acces la tribunal, ținând seama de aplicarea de către instanțele naționale a criteriului de voință a majorității populației în cadrul acțiunii de revendicare, ceea ce ar fi echivalent, în opinia lor, cu un refuz de a examina fondul cauzei;

- durata procedurii întreprinse în fața instanțelor interne pe care o consideră nerezonabilă;

- lipsa independenței și imparțialității tribunalelor, în măsura în care, prin aplicarea criteriului de voință a majorității, au favorizat partea ortodo care reprezenta religia majoritară a țării;

- lipsa corectitudinii procedurii din cauza faptului că anumiți judecători au fost înlocuiți în cursul procedurii în formațiile în care au participat și că anumite mențiuni privind desfășurarea orală a procedurii nu au fost consemnate cu rigurozitate;

- a subi o discriminare în dreptul garantat de art. 6 § 1 din Convenție pentru toți aspectele indicate mai sus, din cauza apartenenței la o religie care este minoritară în țară.

Mai mult, aplicarea de către instanțele naționale în cadrul acțiunii de revendicare a unui criteriu stabilit de legea specială care face referire la voința majorității populației, garantează un drept de acces la un tribunal concret și efectiv? O asemenea interpretare a normelor legale interne era previzibilă și accesibilă părților?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-09-13
0,95
PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE REMEȚI PE SOMEȘ c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 13073/03 Paroisse gréco-catholique Remeţi pe Someş contre la Roumanie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) EXPOSÉ DES FAITS Les requérantes sont des paroisses, certaines de l’Église catholique de rite or
CtEDO 2012-05-21
0,95
PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE PRUNIS c. ROUMANIE et 2 autres affaires
TROISIÈME SECTION Requêtes n os 38134/02, 35795/03 et 32419/04 présentées par les Paroisses gréco-catholiques de Pruniş, de Comana de Jos et de Şişeşti contre la Roumanie introduites les 23 octobre 2002, 12 novembre 2003 et 11 août 2004 EXP
CtEDO 2014-02-14
0,95
PAROISSE ROUMAINE UNIE A ROME DE DEJ c. ROUMANIE
Communiquée le 14 février 2014 TROISIÈME SECTION Requête n o 17193/08 PAROISSE ROUMAINE UNIE A ROME DE DEJ contre la Roumanie introduite le 19 juillet 2007 EXPOSÉ DES FAITS 1. La requérante est la paroisse roumaine unie à Rome de Dej (« la
CtEDO 2017-04-04
0,95
PAROISSE DE DEJ DE L’ÉGLISE ROUMAINE UNIE À ROME (GRÉCO-CATHOLIQUE) c. ROUMANIE
de l’Église gréco-catholique à l’Église orthodoxe avait été abusive. Il notait qu’il n’y avait aucune preuve que les conditions requises par l’article 37 du décret n o 177/1948 (paragraphe 17 ci-dessous) avaient été respectées en l’espèce l
CtEDO 2014-04-08
0,95
PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE LUPENI ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 76943/11 PAROISSE GRECO-CATHOLIQUE LUPENI et autres contre la Roumanie introduite le 14 décembre 2011 QUESTIONS AUX PARTIES 1. Y a-t-il eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du fait que
Sursă