OPREA v. ROMANIA
OPREA v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 49473/07 OPERA Constantin împotriva României depusă la 27 octombrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Constantin Oprea, este un național român care s-a născut în 1958 și locuiește în București. La 4 martie 2006, a avut loc o dispută între reclamantul și un vecin în ceea ce privește parcarea mașinilor lor. S-a întâmplat în fața clădirii unde locuiau și câțiva vecini au fost prezent la incident. Reclamantul a susținut că B.C. l-a lovit de mai multe ori cu un obiect solid pe cap și față, lăsându-l inconștient pentru câteva momente. Ajutat de fiul și soția sa, el a intrat în casă și a chemat imediat poliția. Reclamantul a susținut că sângera când a sosit poliția, dar că ofițerii de poliție, în loc de a începe o investigație cu privire la circumstanțele în care a fost lovit, a impus atât el, cât și vecinul său o amendă pentru a comite o contravenție a tulburării ordinului public. În aceeași zi, după ce a plecat poliția, reclamantul s-a dus la cel mai apropiat spital, "Spitalul de Emergență Sfântul Ioan", pentru asistență medicală. În certificatul medical emis la 14 martie 2006 de către Institutul Național Forensic “Mina Minovici”, s-a menționat că reclamantul a prezentat leziuni traumatice care ar fi putut fi cauzate de lovirea cu un obiect dur la 4 martie 2006. Potrivit aceluiași certificat, reclamantul a avut nevoie de cel puțin 7-8 zile de îngrijire medicală pentru a se recupera. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva agresorului său pentru infracțiunea prejudiciului corporal în temeiul art. 180 § 2 din Codul Penal. La rândul său, inculpatul a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru amenințare, insultă și difamare. Cele două dosare au fost unite și examinate împreună. Ambele părți ale procesului penal s-au alăturat, de asemenea, unei plângeri civile la cel criminal. Prin hotărârea din 25 ianuarie 2007, Curtea de la București a achitat ambele acuzate și a respins acțiunile civile comune. Acuzatul indicat de către reclamant în reclamația penală a fost achitat din cauza faptului că reclamantul nu a dovedit că el este autorul rănirilor. Acțiunea privind punctele de drept depuse de reclamant a fost respinsă prin decizia din 27 aprilie 2007 a Curții Județeane București ca nefondată. Unul dintre argumentele menționate în raționarea deciziei a fost faptul că simpla depunere a unui certificat medical la instanță nu dovedește vinovăția acuzatului. Unul dintre judecători a elaborat un aviz separat în conformitate cu care soluția corectă ar fi fost anularea hotărârii și mandatul dosarului la instanța de primă instanță pentru administrarea noilor dovezi. El a subliniat că pentru clarificarea faptelor, un raport medical expert, precum și audierea ochiului Martorul propus de reclamant și unul dintre ofițerii de poliție care a redactat minutul de contravenție au fost absolut necesare. COMPLAINT Considerând art. 3, reclamantul se plânge de modul în care instanța internă a abordat plângerea sa penală, care, în opinia sa, nu îndeplinește cerințele unui mecanism de drept penal eficient și protectiv împotriva maltratului. Întrebarea părților având în vedere obligațiile pozitive ale statului în temeiul articolului 3 din Convenție a fost eficace ancheta penală efectuată de autoritățile în ceea ce privește plângerea penală a reclamantului pentru tratament nepotrivit?