CtEDO 17.04.2014 Auto

MARINESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MARINESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 aprilie 2014 Șerban Marinescu Cerere nr. 68842/13 Șerban MARINESCU împotriva României depusă la 21 octombrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Șerban Marinescu, este un național român, născut în 1979 și locuiește în București. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. Popescu, avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 iunie 2007, după un argument verbal cu un șofer de taxi, șoferul de taxi a condus reclamantul împotriva voinței sale către o secție de poliție. Când reclamantul a intrat în secția de poliție și a informat poliția că ar dori să depună o plângere împotriva șoferului de taxi pe care se presupune că a fost insultat și bătut de trei ofițeri de poliție neidentificați. La 5 iunie 2007, reclamantul a introdus proceduri penale împotriva celor trei ofițeri de poliție pentru abuz de oficiu prin restricționarea drepturilor sale, a comportamentului abuziv și a insultului. În plus, el a solicitat autorităților de investigare să identifice cei trei ofițeri de poliție și șoferul de taxi implicat în incident. La 26 iunie 2007, Institutul Forenzic Mina Minovici a încheiat într-un raport de experți medicali, produs în urma solicitării reclamantului, că reclamantul a suferit leziuni traumatice care ar fi putut fi cauzate prin lovirea cu un corp solid, zgârieturi și comprimarea de degete la 2 iunie 2007. Rănile au necesitat șapte-opt zile de tratament medical. La 1 iulie 2009, Biroul Procurorului din București, după ce a identificat cei trei polițiști și șoferul de taxi implicat în incident, a întrerupt ancheta penală deschisă de reclamant din cauza faptului că nu s-a comis niciun act ilegal. La 1 iunie 2010, Curtea de District din București a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Procurorului din București, care nu a fost fondată. La 29 iunie 2010, Curtea județului de la București a permis recursul reclamantului în privința punctelor de drept și a remis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. La 22 septembrie 2010, tribunalul județului București a permis apelul reclamantului împotriva hotărârii Oficiului Procurorului din 1 Iulie 2009 și a ordonat procurorului să redeschidă ancheta penală, susținând că biroul procurorului a examinat doar o parte din plângerile depuse de reclamant împotriva celor trei ofițeri de poliție. Ofițerii de poliție au apelat la puncte de drept împotriva hotărârii. La 18 noiembrie 2010, Curtea județului București a respins apelul ofițerilor de poliție asupra punctelor de drept ca fiind nefondat. La 2 decembrie 2011, Procuratura a întrerupt ancheta penală împotriva celor trei polițiști din cauză că nu s-a comis niciun act ilegal. Reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața instanțelor interne. La 14 martie 2012, Curtea de District din București a permis recursul reclamantului împotriva hotărârii din 2 decembrie 2011 și a ordonat Procurorului din București să relueze investigația penală a celor trei polițiști. că procurorul care a investigat cazul nu a auzit reclamantul direct și nu a clarificat circumstanțele incidentului și ale rănilor reclamantului. Procedura este încă în așteptare în fața autorităților interne. Reclamantul atașat la scrisoarea sa inițială la Curtea mai multe fotografii care se presupune că au luat în secția de poliție cu telefonul său mobil care i-a arătat cătușe și încheiat la o cale ferată și cu o leziune sângerătoare sub ochiul drept. COMPLAINTE În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament inuman și degradant de către agenții de stat pentru că a fost bătut și încălcat în mod nedrept. În plus, ancheta penală ulterioară a fost lungă și ineficace. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la un remediu intern pentru încălcarea nedreptată a drepturilor sale, astfel cum este protejată de art. 3. PRECAUȚII PRIVIND PARTILELE A fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ca urmare a presupusului maltrat de către poliție la 2 iunie 2007? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă