CtEDO 02.09.2014 Auto

MARIN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MARIN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Valentina Marin, este o națională română, născut în 1971 și locuiește în Giurgiu. A fost reprezentată în fața Curții de către dl B.O.S. Ujeniuc, un avocat practicant în Giurgiu. La 20 martie 2010, fiul reclamantului a fost lovit de o mașină în timp ce trecea drumul și a murit. În aceeași dată, autoritățile naționale au identificat șoferul și au deschis o anchetă penală împotriva ei pentru uciderea nevoluntară. În plus, au colectat dovezi, inclusiv martori, printre altele, mărturii și fotografii ale scenei accidentului. În aceeași dată, Serviciul Forensic Medical Giurgiu a elaborat un raport de necropsie care a concluzionat că leziunile letale ale victimei au fost cauzate de accidentul auto. De asemenea, a remarcat că victima a avut o cantitate mare de alcool în sânge. La 20 iulie 2010, reclamantul s-a alăturat procedurii penale ca partid civil și a reclamat prejudiciu material și moral. La 6 septembrie 2010 a fost elaborat un raport de experți tehnici în acest caz. Acesta a concluzionat că fiul reclamantului a fost responsabil pentru accidentul deoarece a traversat drumul printr-o zonă care nu a permis trecerea pe pieton și fără a lua măsurile necesare. Mașina conducea în limitele de viteză permise legal și șoferul nu ar fi putut preveni accidentul. Prin decizia din 26 octombrie 2010 procurorul Giurgiu a întrerupt procedura penală împotriva șoferului din cauza faptului că nu au fost îndeplinite toate elementele unei infracțiuni. Reclamantul a contestat decizia în fața procurorului ierarhic. Prin decizia finală din 6 decembrie 2010, procurorul ierarhic atașat Oficiului Procurorului Giurgiu a respins provocarea reclamantului ca fiind nefondat. Reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața instanțelor interne. Ea a susținut că, potrivit unor declarații martorilor, există motive să creadă că pasagerul din mașină a contribuit și la accident. În consecință, ea solicită instanței să permită un nou raport de experți tehnici pentru a clarifica circumstanțele accidentului, ca martorii să fie confruntați unul cu altul și să facă un test de poligrafie. 10. La 16 martie 2011, Curtea de District Giurgiu a permis acțiunea reclamantului, a anulat ordinele procurorului și a ordonat deschiderea anchetei penale. În plus, acesta a instruit biroul procurorului să reexamineze și să confrunte cu toți martorii din acest caz și să ordone un nou raport de experți tehnici care ar putea clarifica nivelul implicarii pasagerilor în accident. În plus, reclamantul a lăsat cererea de testare a poligrafului la marja de apreciere a procurorului, având în vedere că cei implicați în evenimentele au trebuit să consimtă la testul. 11. La 20 aprilie 2011, Procurorul Giurgiu a redeschis ancheta penală și a administrat dovezile suplimentare solicitate de instanța internă. 12. La 20 octombrie 2011, raportul de experți tehnici elaborat de laboratorul forense de la București a concluzionat că șoferul conducea în limita de viteză legală. Atât șoferul, cât și victima ar fi putut preveni accidentul dacă victima nu a continuat să treacă pe drum și șoferul a aplicat frânele. Cu toate acestea, a fost imposibil să se determine dacă și modul în care pasagerul a influențat rezultatul accidentului. 13. Prin decizia din 24 noiembrie 2011 Biroul Procurorului Giurgiu, se bazează pe dovezile disponibile, a inculpat șoferul și a trimis cazul la judecată în fața Curții de District Giurgiu. 14. Între 24 noiembrie 2011 și 31 octombrie 2012 Curtea de District Giurgiu a suspendat procedura de mai multe ori pentru a permite părților, printre altele, să își pregătească apărarea, să prezinte dovezi, precum și observații orale și scrise. 15. La 8 octombrie 2012, Institutul Național Forensic de la București a elaborat un al treilea raport de experți tehnici privind cazul în urma solicitării instanței de primă instanță. Concluziile sale au confirmat concluziile raportului de expert tehnic elaborat la 20 octombrie 2011. 16. Prin hotărârea din 31 octombrie 2012 Curtea de District Giurgiu a condamnat șoferul pentru uciderea intenționată și a condamnat-o la doi ani de închisoare, suspendată. În plus, a ordonat în comun șoferul și compania de asigurări care acoperă mașina să plătească 400.000 EUR pentru prejudiciu moral. Acesta a susținut că șoferul a văzut fiul reclamantului și grupul său de prieteni și ea a realizat că acestea au constituit un potențial pericol pentru că au fost agitate și tare. Ea a suflat cornul mașinii, a redus viteza mașinii și a încercat să se mute departe de grup prin schimbarea de runde. Dar odată ce tinerii au început să alerge peste stradă, șoferul nu a avut nici o reacție de a se rupe până după ce a lovit fiul reclamantului. În consecință, ea a eșuat să acționeze într-un mod care ar fi putut fi rezonabil așteptat de ea. În timp ce aplicarea frânelor nu ar fi putut schimba rezultatul accidentului, șoferul ar fi fost achitat, deoarece ea ar fi făcut tot posibil pentru a evita accidentul. În ceea ce privește răspunderea civilă a șoferului, instanța a remarcat că victima a fost mai responsabilă pentru cauza accidentului decât șoferul a fost. Prin urmare, a respins cererea reclamantului pentru prejudiciu material. Prin hotărârea finală din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel a permis apelurile la punctele de drept, a anulat hotărârea instanței de prima instanță, a achitat șoferul și a respins cererile civile ale reclamantului. Acesta a susținut că șoferul nu a încălcat nici o reglementare de conducere la momentul accidentului. În plus, a considerat că, pentru a determina dacă șoferul ar fi putut evita accidentul și ar fi putut acționa chiar mai diligent decat a avut, o întreagă serie de factori trebuie luate în considerare inclusiv circumstanțele personale ale șoferului, și anume vârsta și experiența de conducere. Răspunsul penal ar fi fost angajat chiar dacă șoferul ar fi ascultat toate regulile, dar s-ar fi dovedit a fi concentrat insuficient pe conducere și dacă ar fi putut fi demonstrat că, acordând mai multă atenție, ar fi putut evita accidentul. Potrivit dovezilor disponibile, inclusiv raportul de experți comandat de instanța de primă instanță, șoferul a avut două secunde pentru a reacționa la comportamentul grupului și al victimei. În timp ce fiul reclamantului rula peste drum, vorbind la telefon, intoxicat și nu acorda atenție traficului de intrare, el a avut un moment neexplicat de ezitare. În consecință, șoferul a fost prins prin surpriză și nu a avut timp să reacționeze prin rupere. În plus, faptul că șoferul a fost tânăr și un șofer neexperimentat care a obținut permisul de conducere în 2009 a trebuit, de asemenea, să fie luat în considerare. În aceste circumstanțe, șoferul nu a putut fi învinovățit pentru faptul că nu a aplicat frânele la momentul impactului. Prin urmare, ea nu a putut fi responsabilă pentru accident. Curtea a justificat, de asemenea, concedierea acțiunii civile aderate la procedurile penale pentru lipsa de vinovăție din partea șoferului autovehiculului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă