- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 februarie 2014
- Stat pârât
- ROU
Dragomir împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 43045/08 Constanta DRAGOMIR împotriva României depusă la 11 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Constanta Dragomir, este un național român, născut în 1946 și trăiește în București. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 aprilie 2002, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină. În timp ce trecea pe stradă la o încrucișare, a fost lovită de o mașină care făcea o rotație de 180 de grade pentru a inversa direcția călătoriei. Potrivit raportului redactat de ofițerul de poliție de trafic care a sosit la locul faptei, victima și șoferul mașinii, M.B., au dat declarații contradictorii în ceea ce privește locul exact în care a avut loc accidentul.
Raportul a menționat în continuare că nu au existat martori oculari la accident. Reclamantul a fost transportat la spital de către M.B. A fost diagnosticată cu leziune vertebrală și fractură a vertebra L1. Potrivit unui certificat medical forense ulterior, leziunile reclamantului au cerut patruzeci și patruzeci și cinci de zile de asistență medicală. La 19 iunie 2002, reclamantul a depus o plângere penală împotriva M.B. solicitând, de asemenea, daune civile. La 31 ianuarie 2005, procurorul responsabil cu investigația a decis că accidentul a avut loc exclusiv din cauza vinei reclamantului și a încheiat procedura. În atingerea acestei decizii procurorul a luat în considerare mărturia unui martor ocular care a declarat că locul accidentului a fost cel indicat de M.B., și anume nu la răscruce, ci mai departe pe stradă, unde trecea a fost interzisă în timp ce a fost permisă turnarea mașinii.
Mărturia martorilor oculari a fost considerată supraponderală a rapoartelor tehnice contradictorii prezentate dosarului. La 4 august 2005, Curtea județului București a permis plângerea reclamantului și a anulat decizia procurorului din 31 ianuarie 2005 ordonând continuarea anchetei și executarea unui nou raport de experți pentru a stabili locul exact al accidentului. La 23 ianuarie 2007, fără a efectua noi etape de investigație, procurorul a decis din nou să încheie procedurile din cauza vina reclamantului pentru accident. 10. Denumirea reclamantului împotriva acestei decizii a fost din nou permisă de Curtea Județeanului București care, la 26 septembrie 2007, a ordonat continuarea anchetei, deoarece faptele cauzei nu au fost stabilite corect.
11. Într-o decizie emisă la 9 iunie 2008 în absența unor noi etape de investigare, procurorul responsabil cu ancheta a observat că perioada de timp prevăzută de lege pentru a stabili responsabilitatea penală pentru infracțiunile examinate a expirat și, prin urmare, a declarat că ancheta a fost închisă. Denumirea reclamantului împotriva acestei decizii a fost în cele din urmă respinsă de hotărârea din 15 octombrie 2008 a Curții Județeanului București. Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, că lungimea excesivă și lipsa eficienței anchetei penale au dus la expirarea statutului de perioadă de limitări care a privat-o de posibilitatea de a-și analiza creanțele civile de către o instanță și, de asemenea, a privat-o de a avea acces la un remediu eficace.
13. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de lungimea excesivă a procedurii penale pe care le-a aderat în calitate de partidă civilă la 19 iunie 2002. A existat o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță, garantată de art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că afirmația sa civilă a fost formulată în contextul procedurii penale împotriva dlui M.B. nu a fost examinată ca urmare a întreruperii lor din cauza expirării perioadei de limitare (a se vedea Anagnostopoulos c. Grecia nr. 54589/00, 3 aprilie 2003)? Durata procedurii în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?
Communicated on 14 February 2014
THIRD SECTION
Application no. 43045/08 Constanta DRAGOMIR against Romania lodged on 11 July 2008
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mrs Constanta Dragomir, is a Romanian national, who was born in 1946 and lives in Bucharest.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 24 April 2002 the applicant was involved in a car accident. While she was crossing the street at a crossroads, she was hit by a car which was performing a 180 degree rotation to reverse the direction of travel.
According to the report drafted by the traffic police officer who arrived at the scene, the victim and the driver of the car, M.B., gave contradictory statements as to the exact spot where the accident took place. The report further mentioned that there were no eye witnesses to the accident.
The applicant was transported to the hospital by M.B. She was diagnosed with spinal injury and fracture of the L1 vertebra. According to a subsequent forensic medical certificate, the applicant's injuries required forty to forty-five days of medical care.
On 19 June 2002 the applicant filed a criminal complaint against M.B. requesting also civil damages.
On 31 January 2005 the prosecutor in charge with the investigation decided that the accident occurred exclusively due to the applicant's fault and closed the proceedings. In reaching this decision the prosecutor took into consideration the testimony of an eye witness who declared that the place of the accident was the one indicated by M.B., namely not at the crossroads but further down the street where crossing was forbidden while turning the car was allowed. The eye witness testimony was considered to overweight the contradictory technical expert reports submitted to the file.
On 4 August 2005 the Bucharest County Court allowed the applicant's complaint and annulled the prosecutor's decision of 31 January 2005 ordering the continuation of the investigation and the performance of a new expert report in order to establish the exact place of the accident.
On 23 January 2007, without conducting any new investigatory steps, the prosecutor decided again to close the proceedings due to the applicant's fault for the accident.
The applicant's complaint against this decision was again allowed by the Bucharest County Court which, on 26 September 2007, ordered the continuation of the investigation since the facts of the case had not been correctly established.
In a decision issued on 9 June 2008 in the absence of any new investigatory steps, the prosecutor in charge with the investigation observed that the period of time provided by law in order to establish the criminal responsibility for the crime under investigation had expired and therefore declared the investigation closed. The applicant's complaint against this decision was finally rejected by the judgment of 15 October 2008 of the Bucharest County Court. COMPLAINTS
The applicant complains under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the excessive length and lack of efficiency of the criminal investigation led to the expiry of the statute of limitations period which deprived her of the possibility to have her civil claims analysed by a court and also deprived her of having access to an effective remedy.
Under Article 6 § 1 of the Convention the applicant also complains of the excessive length of the criminal proceedings which she joined as civil party on 19 June 2002.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been a breach of the applicant's right of access to a court, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, on account of the fact that her civil claim made in the context of the criminal proceedings against Mr M.B. was not examined as a result of their discontinuation due to the expiration of the limitation period (see Anagnostopoulos v. Greece , no. 54589/00, 3 April 2003)? 2. Was the length of the proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?