CtEDO 07.07.2015 Auto

CONSTANTIN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.07.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CONSTANTIN v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Eugen Constantin, este un național român, născut în 1959 și locuiește în Timișoara. El a fost reprezentat în fața Curții de către Organizația Națională a Drepturile Omului (Organizarea Națională a Drepturile Omului), o asociere din Timișoara. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 februarie 2008, la ora 18:00, fiul G.C., de 24 de ani, a fost pe drum de lucru. În timp ce el a fost pe pavimentul care intenționează să traverseze strada la o trecere de zebra, el a fost agățat de partea laterală dreaptă a unui camion și târât sub roțile remorcii sale. El a murit imediat. Lorry, condus de F.M., transporta șase lucrători de la locul lor de muncă la casele lor. Imediat după accident, poliția a sosit la locul faptei și a început să redacteze raportul privind locul crimei, care includea datele de identificare a partidelor implicate în accident și a doi martori oculari, diferite măsurări, o descriere a camionului și a zonei unde s-a întâmplat accidentul, precum și fotografii. F.M. a fost trimis la spital pentru un test de alcool de sânge. În aceeași zi a început o anchetă penală împotriva F.M. pentru uciderea intenționată. Poliția a luat declarații scrise de la patru martori oculari. C.I. a explicat că ea a fost la câțiva metri în spatele G.C., care a fost pe pavimentul “la trecerea zebra”, când el a lovit pe o acoperire de gaură apoi și-a pierdut echilibrul și a căzut sub roțile unui camion mic. Ea a menționat că, atunci când accidentul s-a întâmplat, semaforul era verde pentru mașini. S.L.V., B.I. și C.V., care erau pasageri în camionul implicat în accident, a declarat că camionul în cauză se mișca lent pe calea interioară spre luminile de trafic verzi când au văzut victima se grăbește pe pavilion spre vehiculul lor. Când S.L.V. și C.V. s-au uitat în oglinda de partea dreaptă, au văzut victima trecând și căzând sub camion. șoferul camionului s-a oprit imediat pentru a vedea ce s-a întâmplat. C.V. a menționat, de asemenea, că camionul a călătorit la o viteză de nu mai mult de 30 kph pentru că la acea oră a zilei traficul a fost ocupat. La o dată ulterioară, N.M. și G.D., care au fost și în camion la momentul accidentului, au dat declarații similare. În martie 2008 declarațiile au fost luate de la R.C. și M.R., colegi de muncă a victimei, precum și fratele victimei, C.B, care au văzut toate accidentul de peste stradă. R.C. a menționat că a fost de așteptare pentru autobuz să meargă să lucreze împreună cu M.R. și alți colegi, inclusiv C.B. După ce autobuzul lor a părăsit semaforul și a sosit la stopul în care așteptase, a văzut că mașinile din calea opusă au fost toate oprite la lumina de trafic roșu și că doar camionul în cauză se mișca. Imediat după aceea, a văzut C.G. întins pe drum. Ea a explicat că camionul se mișcă la viteză mare și că ea a văzut C.G. stătea pe corbul pavimentului în fața traversării zebra și nu trecea pe stradă. Ea nu a văzut cum C.G. a căzut sub roțile camionului. M.R. și C.B. au dat conturi asemănătoare a evenimentelor. Într-o dată neespecificată, H.A., un martor propus de solicitant, a declarat poliției că, la momentul accidentului, mergea pe partea opusă a străzii când a auzit un zgomot și s-a întors să vadă ce s-a întâmplat. În acel moment, el a observat că toate mașinile s-au oprit pe ambele părți ale drumului și că semaforele erau roșii pentru mașini. Luminile de trafic pentru trecerea zebra au fost verzi, dar el nu a văzut nici un trecere pietonal în acel moment. În diferite date teste de poligrafie au fost efectuate la unii dintre martori. Rezultatele testelor de alcool de sânge a revenit negativ atât pentru victima și F.M. 10. La 3 aprilie 2008, reclamantul a aderat la procedura penală ca partid civil. 11. La 4 septembrie 2008 a fost ales un expert tehnic independent și au fost puse întrebări specifice pentru analiza sa în prezența F.M. și a reclamantului. A fost întocmit un dosar în care s-a afirmat că părțile nu au avut nicio obiecție față de expert ales sau față de întrebări. În urma, expertul, însoțit de solicitant, a mers la locul accidentului pentru verificări tehnice. A fost elaborat un dosar al constatărilor sale, precum și al versiunii de fapte ale reclamantului, și anume că C.G. trecea pe stradă la o trecere zebra în timp ce luminile de trafic au fost pe verde pentru pietoni, atunci când camionul, care se deplasează la mare viteză, l-a agățat cu partea dreaptă. 12. La 26 septembrie 2008, raportul expertului tehnic a fost prezentat autorităților investigatoare. După o analiză aprofundată a declarațiilor contradictorii prezentate de colegii de lucru al celor două părți, confirmată de declarația dată de C.I. și cu date tehnice cum ar fi secvența luminilor de trafic obținute de autoritățile de control al traficului, raportul a stabilit că la 26 februarie 2008 la ora 18:00 F.M. Conducea un camion mic cu o remorcă pe rula interioră a drumului de lângă paviment. Când camionul a ajuns la trecerea zebra în cauză luminile de trafic erau verzi pentru mașini și victima, care fugea spre stradă, a încercat să se oprească înainte de a intra pe drum, dar a lovit și a lovit pe partea dreaptă a camionului și a fost târât sub ea. Expertul a menționat că viteza camionului nu a putut fi calculată matematic, deoarece mărcile de frânare nu au fost măsurate după accident. Cu toate acestea, de la distanța la care a fost aruncată victima – 2,60 m – și locul în care camionul s-a oprit după impact, ar putea fi analitic inferit că viteza a fost scăzută. Raportul a concluzionat că șoferul nu a încălcat nici o reglementare a traficului și nu a putut evita accidentul. 13. La 14 noiembrie 2008, reclamantul, reprezentat de un avocat, a prezentat obiecții la raportul expertului tehnic. El a solicitat ca expertul să fie obligat să determine exact ce viteză a camionului a fost, cum a fost aranjată sarcina în remorcă deschisă, ce a fost secvența luminilor de trafic, dacă victima a fost plimbată sau lovită de camion și dacă șoferul a fost vinovat de cauza accidentului. La 27 noiembrie 2008, aceste cereri au fost respinse de procuror într-o decizie motivată, deoarece aceste aspecte au fost deja clarificate în raport. 14. Ancheta a fost încheiată la 27 noiembrie 2008 cu decizia procurorului de a nu urmări acuzații penale împotriva F.M. pentru infracțiunile de ucidere intenționată, deoarece nu a putut fi stabilită nicio vinovăție. Procurorul a examinat declarațiile contradictorii ale celor două seturi de martori – colegii de muncă al victimei și colegii de muncă al F.M. – și le-a echilibrat împotriva declarației martorilor independenți C.I., precum și a constatărilor raportului expertului tehnic și a concluzionat că F.M. nu a încălcat nici o reglementare a traficului și nu a putut evita accidentul. 15. Reclamantul a contestat această decizie, însă plângerea sa a fost respinsă ca nefondată de procurorul șef al Procurorului din Tribunalul Județean Timiș la 29 decembrie 2008. 16. Reclamantul a contestat hotărârile procurorilor în fața Curții de District Timișoara. El a constatat că, având în vedere severitatea infracțiunii, a fost necesar să acuze cel puțin F.M. cu o infracțiune și astfel să permită efectuarea unor teste tehnice mai aprofundate, să examineze în continuare diferențele dintre declarațiile martorilor și să-l permită să participe la procedura ca parte rănită. 17. La 22 aprilie 2009, reclamația sa a fost permisă de Curtea de District Timișoara, care a hotărât să trimită cazul înapoi în biroul procurorului pentru redeschiderea procedurii penale pentru a răspunde pe deplin la acuzațiile reclamantului. 18. Un recurs de procuror asupra punctelor de drept (recurs) împotriva hotărârii de mai sus a fost permis de Curtea de județ Timiș la 23 noiembrie 2009. Curtea județului a examinat în detaliu plângerile reclamantului și dovezile disponibile și a considerat că au fost răspunse în mod complet și clar de către anchetă și că nu sunt necesare rapoarte de experți suplimentare sau alte măsuri de investigare în acest caz. În ceea ce privește acuzațiile reclamantului de a nu putea participa la procedura, instanța a susținut că nu s-a dovedit că drepturile procedurale ale reclamantului au fost încălcate; de exemplu, el a putut propune martori. 19. La 9 aprilie 2010, reclamantul a autorizat Organizația Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului să solicite redeschiderea cazului în fața Oficiului Procurorului al Curții Înalte de Casare și Justiție. Această cerere a fost transmisă instanțelor pentru examinare. 20. La 10 noiembrie 2010, Curtea de district Timișoara a susținut că o redeschidere a procedurii penale într-un caz care era deja supus controlului unei instanțe nu a fost posibilă decât atunci când au fost descoperite noi fapte care nu au fost cunoscute de autoritățile investigatoare la momentul respectiv. Întrucât aceasta nu era situația în cazul actual, instanța a declarat cererea inadmisibilă. La 5 ianuarie 2011, Curtea județului Timiș a autorizat un recurs al reclamantului cu privire la punctele de drept împotriva acestei hotărâri. Curtea a susținut că o cerere de redeschidere a procedurii trebuie examinată și soluționată în primul rând prin intermediul unei decizii motivate de procuror și numai după aceea a putut fi prezentată în judecată. 21. Ancheta a fost deschisă în scurt timp după hotărârea menționată mai sus. După ce au fost luate noi declarații de la reclamant, F.M. și un nou martor propus de reclamant, procurorul a decis din nou să nu urmărească acuzații penale în acest caz din cauza lipsei neglijenței din partea F.M. Noul martor a recunoscut că nu a văzut de fapt accidentul, dar că reclamantul i-a cerut să vină și să depună mărturie împotriva F.M. 22. La 11 iunie 2012, reclamația reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă cu efect final de Curtea de District Timișoara. Curtea a examinat toate măsurile de investigare luate de procurori în acest caz și a hotărât că plângerea reclamantului a fost nefondată. 23. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat al propriului său alegere în timpul procedurii în fața instanțelor interne.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă