CtEDO 11.03.2014 Auto

CIOBAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
11.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CIOBAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Marinel Cioban, este un cetățen român care s-a născut în 1953 și trăiește în Cluj-Napoca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Giurgea, un avocat practicant în Cluj-Napoca. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna I. Cambrea și dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. La 24 decembrie 2005, fiul reclamantului a fost implicat într-un accident de mașină. Mașina sa a fost prăbușită de un alt vehicul care călătorește în direcția opusă și a fost ucis instantaneu. În aceeași dată Biroul de Poliție Prahova a deschis o anchetă penală pentru a determina circumstanțele accidentului. Reclamantul a solicitat compensarea pentru prejudiciu material și moral în legătură cu pierderea sa. În ianuarie 2006, Procurorul Ploiești a introdus proceduri penale pentru uciderea nevoluntară împotriva B.F., presupus că șoferul vehiculului care a cauzat accidentul. Între ianuarie 2006 și mai 2007, Procurorul Ploiești a auzit părțile și martorii, a colectat declarații și a efectuat un test de poligrafie pe B.F. După declarații contradictorii ale celor două persoane care au fost în mașină care au cauzat accidentul, au fost comis mai multe rapoarte tehnice și forense de experți pentru a stabili cine a fost șoferul. La 31 mai 2007, ca urmare a declarațiilor contradictorii referitoare la cine conducea vehiculul la momentul accidentului, Procuratura Ploiești a decis să extindă acuzația penală de ucidere involuntară către B.S., al doilea ocupant al vehiculului care a prăbușit în mașina fiului reclamantului. În aceeași dată, Procurorul a prelungit acuzațiile împotriva B.F., acuzându-l în plus cu ajutorul unui infractor. În septembrie 2007, reclamantul a trimis scrisori Biroului Procurorului Ploiești și Ministerul Justiției din România care se plângeau de lipsa de promptitudine în cadrul anchetei penale, în special având în vedere că cazul, în opinia sa, nu era complex și a cerut autorităților interne să agite procedurile. Scrisorile sale rămân fără răspuns. În septembrie 2007, Procurorul Ploiești a trimis dosarul penal înapoi la Biroul de Poliție Prahova, solicitându-i să efectueze un test de poligrafie la B.S. De asemenea, a ordonat să se pregătească un nou raport tehnic de experți și să se desfășoare o confruntare între cei doi ocupanți ai vehiculului pentru a identifica șoferul mașinii. 10. La 25 aprilie 2008, reclamantul a solicitat Biroului de Poliție Prahova și Procurorul Ploiești să-i furnizeze copii ale documentelor relevante din dosarul de anchetă penală pentru a putea să le prezinte în sprijinul cererii sale la Curte. El solicită, de asemenea, să fie informat cu privire la starea procedurii și să fie notificat cu privire la orice act de procedură avocaților săi și ar putea participa. La 28 mai 2008, biroul Procurorului Ploiești a informat reclamantul că ar putea participa la o anchetă tehnică suplimentară care urmează să fie efectuată la 6 iunie 2008. 11. La 28 august 2008, Procurorul Ploiești a emis o acuzație acuzată B.S. cu ucidere intenționată și B.F. cu ajutorul unui infractor. 12. Prin hotărârea din 2 decembrie 2009 Curtea de District Ploiești a condamnat B.S. și B.F. ca acuzat și a condamnat-o la patru și trei ani de închisoare, respectiv. să plătească reclamantul 5.600 lei în ceea ce privește prejudiciu material, 10.000 lei în ceea ce privește prejudiciile morale și 5.900 lei în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Prin hotărârea din 19 mai 2010, Curtea județului Prahova a crescut suma care urmează să fie atribuită reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale la 30.000 lei și a susținut restul hotărârii Curții de district Ploiești. părțile au depus apeluri la punctele de drept (recurs) împotriva acestei hotărâri. 14. La 2 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile și a susținut hotărârea din 19 mai 2010. 15. Dispozițiile relevante ale Codului Penal privind crimele care pun în pericol vieții sunt descrise în Pantea c. România (nr. 33343/96, § 154, CEDO 2003-VI).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă