CtEDO 30.09.2014 Auto

NICOLAE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NICOLAE v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Gheorghe Nicolae, este un național român, născut în 1951 și locuiește în Drăganu. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Ionescu, un avocat care practică în Pitești. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În primele ore din 18 august 2008 la aproximativ 1 a.m. reclamantul, care tocmai s-a întors acasă dintr-o petrecere, a început să se certe cu soția lui și cu fiul său de douăzeci de ani. Teamă că reclamantul ar putea deveni fizic violent, soția sa, I.N., a chemat poliția. Ofițerul C.V. de la poliția locală, însoțită de C.A.C., gardianul de noapte la biroul primarului local, a sosit la domiciliul reclamantului și a intrat în curte după ce a fost invitat de către I.N., care s-a plâns că reclamantul, care era beat, a jurat și a aruncat pietre. Ei au găsit reclamantul afară, în lenjerie, într-un stat agitat. C.V. A încercat să vorbească cu el pentru a rezolva disputa. După ce reclamantul s-a calmat, I.N. a cerut polițistului să nu plece, astfel încât ea să poată colecta unele lucruri personale pentru a părăsi casa cu fiul ei. Potrivit C.V., în acel moment reclamantul a devenit agitat din nou și a încercat să lovească fiul său. Când C.V. Trecut între ei, reclamantul a început să jure pe el, l-a lovit în față și apoi a parut să se apere pentru a ridica ceva de pe pământ. La acel moment C.V., cu ajutorul C.A.C., l-a împins la pământ și l-a încătușat. Ochelarii reclamantului au fost rupt în incident. Reclamantul a fost apoi dus în masina de poliție la secția de poliție Drăganu, unde a fost ținut timp de treizeci de minute, până când soția și fiul său a sosit. Apoi a fost spus că a fost liber să plece, și a mers călătoria de două kilometri înapoi acasă în lenjerie. Între timp, ofițerul C.V. a redactat un raport de eveniment descris incidentul (vezi punctul 4 mai sus). Soția și fiul reclamantului au semnat raportul ca martori, declarând în scrisul lor propriu că „faptele menționate în prezentul raport sunt adevărate”. În plus, C.V. a redactat un raport privind infracțiunea, prin care a finanțat reclamantul 1000 lei pentru perturbarea ordinii publice. Raportul a declarat că reclamantul a strigat cuvinte vulgare și insulte adresate atât soției sale, cât și ofițerului de poliție, atât la casa sa, cât și o dată la secția de poliție. Mai târziu, în acea dimineață, reclamantul s-a dus la un medic și a obținut un certificat medical forense care declară că a avut o excorație de 2 x 2 cm pe genunchiul stâng cu umflare și imobilitate funcțională, trei excorații de 0,2 x 0,2 cm pe genunchiul drept, și un 2 x 2 cm și două echimoze mai mici (bruze), cu umflare, pe mâna stângă. De asemenea, medicul a menționat că reclamantul s-a plâns de durere în zona lombară, deci i-a recomandat o examinare ortopedică, pe care a refuzat-o. Rănile sale au fost considerate necesită o asistență medicală de cinci până la șase zile. Reclamantul a contestat raportul infracțional redactat de C.V. la momentul incidentului. El a afirmat că există motive personale legate de soția și fiul său care i-au provocat comportamentul în acea noapte; C.V. și-a abuzat autoritatea prin nu-i lua în considerare și prin încătșurarea și ducând-l la secția de poliție. 10. La 12 ianuarie 2009, Curtea de District Pitești a susținut că raportul infracțiunii redactat de C.V. a fost confirmat de raportul evenimentului semnat de soția și fiul reclamantului. Prin urmare, a fost în conformitate cu legea și a prezentat faptele corect. Curtea a luat în considerare, de asemenea, faptul că, atunci când a cerut semnarea raportului infracțiunii, reclamantul, care a refuzat să facă acest lucru, nu a formulat nicio obiecție cu privire la faptele prezentate de C.V.; totuși, având în vedere circumstanțele personale menționate de el, instanța a hotărât să înlocuiască amendă cu un avertisment. 11. Această hotărâre a devenit finală, deoarece părțile nu au apelat. 12. La 20 august 2008, reclamantul a depus o plângere cu privire la incidentul cu biroul procurorului din Tribunalul județului Argeș. El a susținut că, la 18 august 2008, el nu a fost deloc violent. El tocmai a fost supărat deoarece soția și fiul său au fost în mod constant profit de el și cheltuiesc banii. Reclamantul a considerat că ofițerul de poliție a intervenit doar în acea noapte pentru a ajuta I.N. să ia lucruri de la casa de familie. El se plângea mai mult că a fost împins la sol de către ofițer și gardian de noapte, în ciuda faptului că el a fost bătrân și suferind de diabet. El a susținut, de asemenea, că ochelarii lui au fost rupt în incident. În sfârșit, el solicită să fie descoperit adevărul. 13. La 17 septembrie 2008, declarațiile tuturor părților implicate în incident, inclusiv reclamantul, au fost luate de autoritățile investigatoare. I.N. a declarat că a fost în interiorul casei pentru a colecta unele lucruri personale și nu a văzut ceea ce s-a întâmplat în momentele înainte ca reclamantul să fie împins la sol și bătut. Fiul reclamantului a declarat, de asemenea, că el nu a putut vedea incidentul ca el a fost ocupat să ducă lucrurile la mașina sa. El a declarat, de asemenea, că a oferit să ia reclamantul acasă în mașina sa, la întoarcerea lor de la secția de poliție în acea noapte, dar el a refuzat. De asemenea, o declarație de martor a fost luată de la un gardian de noapte care patrulează câmpul de peste casa reclamantului. El a declarat că a auzit un argument în acea noapte între reclamantul și familia sa. Când a sosit poliția, el a auzit reclamantul jurând la ofițerul de poliție și l-a văzut apoi respingând intrarea în masina de poliție. 14. La 3 martie 2009, biroul procurorului a decis să nu acuze C.V. La început, procurorul a clasificat plângerea reclamantului ca o plângere de comportament abuziv împotriva C.V. ulterior, procurorul a susținut că C.V. a fost invitat în curtea reclamantului de către soția sa, care a solicitat protecție, și că ofițerul a acționat în conformitate cu Legea nr. 218/2002, care permite ca oricine să deranjeze ordinea publică să fie dus la o secție de poliție și să permită, de asemenea, utilizarea forței în caz de rezistență. În plus, ofițerul de poliție a acționat în conformitate cu aceeași Lege și când a solicitat sprijin de la C.A.C., care, prin urmare, avea dreptul de a participa la operațiune. 15. Reclamarea reclamantului cu privire la această decizie a fost respinsă ca nefondată la 26 martie 2009 de procurorul adjunct al aceluiași birou procuror. 16. Reclamantul a contestat hotărârile procurorilor în fața Curții de județ Argeș. Reclamantul a susținut în instanță că nu există nici o dovadă că a fost violent; ofițerul de poliție a acționat prin urmare ilegal. El a subliniat, de asemenea, faptul că a fost dus la secția de poliție și apoi a plecat să se întoarcă acasă în lenjerie. În ceea ce privește ancheta, el se plângea că el nu a fost auzit de procuror și nu s-a confruntat cu cei doi presupusi infractori, subliniind că el a depus, de asemenea, plângeri împotriva C.A.C., precum și ambii criminali, despre distrugerea ochelarilor. 17. La 17 decembrie 2009, Curtea județului Argeș a hotărât să trimită cazul înapoi la biroul procurorului, deoarece plângerea reclamantului cu privire la decizia procurorului din 3 martie 2009 a fost rezolvată de procurorul adjunct și nu de procurorul director, conform legii. 18. La 8 februarie 2010, procurorul principal a respins plângerea reclamantului cu privire la decizia din 3 martie 2009 de nefondare. 19. Reclamantul s-a plâns din nou la tribunalul județului Argeș cu privire la deciziile procurorilor. El a atașat declarații de la soția și fiul său declarând că nu știau ce au semnat la secția de poliție Drăganu la 18 august 2008. 20. La 14 iunie 2010, Curtea județului Argeș a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Soția și fiul reclamantului au făcut declarații instanței că, la 18 august 2008, „reclamantul a fost beat și a avut o izbucnire necontrolată”, dar nu a fost agresiv față de ofițerul de poliție, care a reacționat într-o manieră nejustificată. Curtea a hotărât să nu ia în considerare aceste declarații deoarece cele două dintre acestea au menținut, la momentul incidentului, în scrisul lor, că faptele descrise în raportul de eveniment sunt adevărate. Prin urmare, procurorul l-a clasificat corect ca o plângere de comportament abuziv împotriva poliției care au efectuat operațiunea la 18 august 2008. a acționat în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției pentru a restrânge reclamantul, care a fost agresiv față de familia sa și de poliția. 21. La 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins un recurs asupra punctelor de drept (recurs) adus de reclamant împotriva acestei hotărâri ca fiind nefondată. 22. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat al propriului său alegere pe parcursul întregului proces dinaintea instanțelor interne. 23. Dispozițiile relevante ale Codului penal român în vigoare în momentul respectiv în ceea ce privește maltratamentul și comportamentul abuziv sunt rezumate în cazul Ghiurău v. România (nr. 55421/10, §§ 43 și 44, 20 noiembrie 2012). 24. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției, în vigoare la momentul respectiv, sunt următoarele: „1. În exercitarea sarcinilor lor, ofițerii de poliție sunt fiduciari ai autorității publice și au următoarele drepturi și obligații: ... b) să însoțească la secția de poliție persoanele care prezintă un pericol pentru alții, ordinea publică sau alte valori sociale ...; în cazurile de nerespectare a ordinelor lor, [poliția] sunt autorizate să utilizeze forța ... k) pentru a solicita, dacă este necesar, ajutorul cetățenilor pentru a urmări, prinde, restricționează și însoțește la secția de poliție cei suspectați de comitere a infracțiunilor ...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă