CĂCESCU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

02.10.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CĂCESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Eduard Mihael Căcescu („primul reclamant”), dl Mihael Căcescu („al doilea reclamant”) și dna Viorica Căcescu („al treilea reclamant”), sunt resortisanții români care s-au născut în 1982, 1949 și, respectiv, 1952 și trăiesc în Tecuci. Toți sunt reprezentați în fața Curții de către al doilea reclamant, care este un avocat practicant la Tecuci. La 9 decembrie 2000, primul reclamant, care avea apoi 18 ani, a fost cu unsprezece prieteni din școală în patru mașini la un oraș vecin, Focșani, pentru a participa la un concert. După eveniment, au băut băuturi și cafea la un restaurant. La ora 1 dimineața. Ei s-au întors la mașinile lor pentru a pleca spre casă. Reclamantul era pe scaunul din spate al unei patru mașini atunci când o patrulă compusă dintr-un ofițer de poliție și un gendarme s-a apropiat de el și i-a cerut să producă hârtiile mașinii. Potrivit reclamantului, el a răspuns că el nu avea hârtiile ca el nu era șoferul. Ofițerul de poliție a devenit supărat și i-a spus să iasă din mașină. Când reclamantul a făcut acest lucru, ofițerul de poliție l-a imobilizat și a început să-l lovească și să-l lovească cu capul și gura cu walkie-talkie. Reclamantul a căzut la sol, dar poliția a continuat să-l lovească în gură. Gendarme și doi gardieni de securitate din restaurant au participat și la atac. Când s-a trezit, el a fost la secția de poliție din Focșani, unde a fost luat împreună cu doi dintre prietenii săi. A fost ținut acolo timp de trei ore și a informat că va fi amendat pentru refuzul de a-și prezenta actele de identitate. Reclamantul a refuzat să semneze raportul contravenției, care mai târziu a contestat în fața instanțelor. Într-o decizie finală din 12 septembrie 2001 Curtea județului Vrancea a anulat raportul. Unul dintre prietenii primii solicitanți a contactat al doilea și al treilea reclamant și le-a spus ce s-a întâmplat cu fiul lor. La ora 4 a.m. părinții au mers la secția de poliție Focșani și au găsit fiul lor sângerarea, fără dinți și cu haine rupt. L-au dus la spitalul Tecuci, unde a fost examinat de un medic și trimis la clinica Sfânta Elena din Galați. Rapoartele medicale elaborate la 11 decembrie 2000 au declarat că reclamantul a avut buze umflate, leziuni post-traumatice recente și dinți rupt. De la 12 la 18 decembrie 2000 primul reclamant a suferit o intervenție dentară corectivă în spitalul Elisabeta Doamna din Galați. La 27 decembrie 2000, un medic legist a emis un alt raport medical care a confirmat concluziile examenelor anterioare și a descris operațiunile. Acesta a încheiat după cum urmează: „1. Căcescu Eduard Mihael prezintă leziuni faciale și dentare traumatice care ar fi putut fi cauzate de a fi lovit cu un obiect dur. Leziunile ar fi putut avea loc în noaptea 9/10 decembrie 2000. Ei au nevoie de 30 până la patruzeci de zile de îngrijire medicală de la ziua apariției lor, dacă nu apar complicații, cu repararea dinților rupt prin intermediul protezelor.” 10. La 27 iunie 2002, primul reclamant a suferit un examen dentist într-o clinică privată pentru a evalua nevoia de mai mult tratament. Ortodontistul a remarcat că șase dinți au fost încă afectați și au avut nevoie de proteze și că un dinte a fost eliminat complet din cauza complicațiilor post-traumatice. Ortodontist a menționat că, în orice caz, dinții reclamantului nu pot fi restaurați la starea lor originală cu peste 75%. Ortodont a estimat costul operației la 77.207.500 lei români (ROL). 11. La 27 decembrie 2000, primul reclamant a depus o plângere penală împotriva ofițerului de poliție, a gendarmei și a celor doi gardieni de securitate. 12. Oficiul Procurorului Militar Bacău a inițiat investigații și, la 16 mai 2002, a comis ofițerul de poliție, gendarmul și un singur gardian de securitate civilă pentru proces acuzat de leziuni corporale grave care cauzează dezfigurare („vătămare corporală avândă ca burmare sluțirea”). În plus, ofițerul de poliție a fost acuzat pentru comportament abuzivă („purtare abuzivă”). 13. Reclamanții au participat la proceduri ca partide civile. 14. Înainte de Curtea Militară Iași, procurorul a solicitat reclasificarea infracțiunii ca leziuni corporale, în lumina rapoartelor medicale. Partidele civile au contestat reclasificarea. 15. La 5 februarie 2003, Curtea Militară a pronunțat hotărârea asupra cazului. 16. Cu privire la fapte, a constatat că intervenția poliției a fost provocată de o luptă care a avut loc în apropierea restaurantului în care reclamantul bea cu prietenii săi. De asemenea, a constatat că atunci când a cerut să se identifice, reclamantul a refuzat și a spus ofițerului de poliție că el „nu a arătat acte de identificare la un ceas de noapte” și că tatăl său este un avocat. Curtea a examinat dovezile și a hotărât că numai rănile suferite la cap au fost dovedit și că nimic în dosarul de caz nu a susținut acuzațiile reclamantului că a susținut pumni și lovește întregul corp în timp ce stătea pe teren. În ceea ce privește gravitatea abuzului, instanța a remarcat că primul reclamant a avut nevoie de doar treizeci și patruzeci de zile pentru a recupera și a suferit numai daune estetice temporare. 17. Având în vedere consecințele mai puțin severe ale abuzului, instanța a schimbat clasificarea legală a infracțiunii, astfel cum a propus procurorul. Apoi s-a constatat, pe baza dovezilor din dosar, că prin lovirea reclamantului în fața, vinovații au comis infracțiunile de leziune corporală (toți vinovații) și comportamentul abuziv (ofițerul de poliție) și le-au condamnat pentru aceste infracțiuni. Curtea a dat poliției o condamnare de doi ani de condamnare și celelalte două vinovate au primit o condamnare suspendată de 18 luni. 18. În sfârșit, instanța a examinat cererile civile în funcție de dovezile extinse și a respins o parte din cererile pecuniare, deoarece a constatat că acestea nu au fost justificate în mod corespunzător și a considerat că suma solicitată de primul reclamant pentru compensare morală a fost exagerată. Prin urmare, aceasta i-a acordat ROL 14.996.713 în ceea ce privește prejudiciu material și ROL 50.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. I-a respins în întregime reclamațiile morale depuse de reclamanții al doilea și al treilea, deoarece a susținut că nu au dreptul să depună reclamații în cadrul procedurii și că, în orice caz, le-ar putea bucura de atribuirea acordată victimei în temeiul acestui capitol. 19. La 24 iunie 2003, Curtea Militară de București a remarcat că Legea generală nr. 543/2002 se aplică condamnărilor penale în acest caz și a modificat hotărârea în consecință. Acesta a menținut decizia instanței inferioare cu privire la premiile civile și a remarcat că recentele rapoarte medicale de experți au confirmat că victima a recuperat până atunci complet ca urmare a tratamentului. 20. Persoanele acuzate au apelat la puncte de drept. Într-o decizie finală din 30 octombrie 2003 Curtea Militară de Apel a respins apelurile și a susținut decizia din 24 iunie 2003. Decizia finală a devenit disponibilă părților la 14 noiembrie 2003.

The applicants, Mr Eduard Mihael Căcescu (“the first applicant”), Mr Mihael Căcescu (“the second applicant”) and Mrs Viorica Căcescu (“the third applicant”), are Romanian nationals who were born in 1982, 1949 and 1952 respectively and live in Tecuci. The second and third applicants are the first applicant’s parents. They are all represented before the Court by the second applicant, who is a lawyer practising in Tecuci. 3. On 9 December 2000 the first applicant, who was then eighteen years old, went with eleven school friends in four cars to a neighbouring town, Focșani, to attend a concert. After the event they drank soft drinks and coffee at a restaurant. At around 1 a.m. they returned to their cars in order to leave for home. The applicant was on the back seat of one of the four cars when a patrol composed of a police officer and a gendarme approached him and asked him to produce the car papers. 4. According to the applicant, he replied that he did not have the papers as he was not the driver. The police officer became angry and told him to step out of the car. When the applicant did so, the police officer immobilised him and started to punch and kick him, hitting him about the head and mouth with his walkie-talkie. The applicant fell to the ground but the police officer continued kicking him in the mouth. The gendarme and two security guards from the restaurant also took part in the attack. 5. The first applicant was bleeding heavily and lost consciousness. When he woke up he was at the police station in Focșani, where he had been taken along with two of his friends. He was held there for three hours and informed that he would be fined for refusing to present his identity papers. The applicant refused to sign the contravention report, which he later contested before the courts. In a final decision of 12 September 2001 the Vrancea County Court annulled the report. 6. One of the first applicant’s friends contacted the second and third applicants and told them what had happened to their son. At 4 a.m. the parents went to Focșani police station and found their son bleeding, toothless and with torn clothes. They took him to Tecuci Hospital, where he was examined by a doctor and sent to Sfânta Elena Clinic in Galați. 7. The medical reports drafted on 11 December 2000 stated that the applicant had swollen lips, recent post-traumatic lesions and broken teeth. 8. From 12 to 18 December 2000 the first applicant underwent corrective dental surgery in Elisabeta Doamna Hospital in Galați. 9. On 27 December 2000 a forensic doctor issued a further medical report that confirmed the conclusions of the previous examinations and described the operations. It concluded as follows: “1. Căcescu Eduard Mihael presents traumatic facial and dental lesions which could have been caused by being hit with a hard object. 2. The lesions could have occurred on the night of 9/10 December 2000. 3. They require thirty to forty days of medical care from the day of their occurrence, if no complications arise, with the repair of broken teeth by means of prostheses.” 10. On 27 June 2002 the first applicant underwent a dental examination in a private clinic in order to assess the need for further treatment. The orthodontist noted that six teeth were still affected and needed prostheses, and that one tooth had been removed completely due to post-traumatic complications. The orthodontist mentioned that, in any case, the applicant’s teeth could not be restored to their original condition by more than 75%. The orthodontist estimated the cost of the surgery at 77,207,500 Romanian lei (ROL). 11. On 27 December 2000 the first applicant lodged a criminal complaint against the police officer, the gendarme and the two security guards. 12. The Bacău Military Prosecutor’s Office started investigations and on 16 May 2002 committed the police officer, the gendarme and one civilian security guard for trial accused of serious bodily injury causing disfigurement (“vătămare corporală gravă având ca urmare sluțirea”). In addition, the police officer was indicted for abusive behaviour (“purtare abuzivă”). 13. The applicants participated in the proceedings as civil parties. 14. Before the Iași Military Court the prosecutor asked for the offence to be re-classified as bodily injury, in the light of the medical reports. The civil parties objected to the re-classification. 15. On 5 February 2003 the Military Court gave judgment on the case. 16. On the facts, it found that the police intervention had been prompted by a fight that had occurred in the vicinity of the restaurant where the applicant had been drinking with his friends. It also found that when asked to identify himself, the applicant had refused and told the police officer that he “did not show identification papers to a night watch” and that his father was a lawyer. The court examined the evidence and ruled that only the injuries sustained to the head had been proven and that nothing in the case file supported the applicant’s allegations that he had sustained punches and kicks to his entire body while lying on the ground. As for the gravity of the abuse, the court noted that the first applicant needed only thirty to forty days to recuperate and had suffered only temporary aesthetic damage. 17. Given the less severe consequences of the abuse, the court changed the legal classification of the offence as proposed by the prosecutor. It then found, based on the evidence in the file, that by hitting the applicant in the face, the culprits had committed the offence of bodily injury (all culprits) and abusive behaviour (the police officer), and convicted them of those offences. The court gave the police officer a two-year suspended sentence and the other two culprits received eighteen-month suspended sentences. 18. Lastly, the court examined the civil claims in the light of the extensive evidence. It set aside part of the pecuniary claims as it found that they had not been properly justified, and held that the amount sought by the first applicant for non-pecuniary compensation was exaggerated. It therefore awarded him ROL 14,996,713 in respect of pecuniary damages and ROL 50,000,000 in respect of non-pecuniary damages. It dismissed entirely the non-pecuniary claims lodged by the second and third applicants, as it held that they were not entitled to make any claims in the proceedings and that in any case they could enjoy the award made to the victim under that head. 19. All the parties appealed against the judgment. On 24 June 2003 the Bucharest Military Court noted that general Amnesty Law no. 543/2002 was applicable to the criminal sentences in the case and modified the judgment accordingly. It maintained the lower court’s decision concerning the civil awards and noted that recent expert medical reports had attested that the victim had by then recovered completely as a result of treatment. 20. The accused persons appealed on points of law. In a final decision of 30 October 2003 the Bucharest Military Court of Appeal dismissed the appeals and upheld the decision of 24 June 2003. The final decision became available to the parties on 14 November 2003.

§ Cauze similare