CtEDO 02.10.2012 Auto

CĂCESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CĂCESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Eduard Mihael Căcescu („primul reclamant”), dl Mihael Căcescu („al doilea reclamant”) și dna Viorica Căcescu („al treilea reclamant”), sunt resortisanții români care s-au născut în 1982, 1949 și, respectiv, 1952 și trăiesc în Tecuci. Toți sunt reprezentați în fața Curții de către al doilea reclamant, care este un avocat practicant la Tecuci. La 9 decembrie 2000, primul reclamant, care avea apoi 18 ani, a fost cu unsprezece prieteni din școală în patru mașini la un oraș vecin, Focșani, pentru a participa la un concert. După eveniment, au băut băuturi și cafea la un restaurant. La ora 1 dimineața. Ei s-au întors la mașinile lor pentru a pleca spre casă. Reclamantul era pe scaunul din spate al unei patru mașini atunci când o patrulă compusă dintr-un ofițer de poliție și un gendarme s-a apropiat de el și i-a cerut să producă hârtiile mașinii. Potrivit reclamantului, el a răspuns că el nu avea hârtiile ca el nu era șoferul. Ofițerul de poliție a devenit supărat și i-a spus să iasă din mașină. Când reclamantul a făcut acest lucru, ofițerul de poliție l-a imobilizat și a început să-l lovească și să-l lovească cu capul și gura cu walkie-talkie. Reclamantul a căzut la sol, dar poliția a continuat să-l lovească în gură. Gendarme și doi gardieni de securitate din restaurant au participat și la atac. Când s-a trezit, el a fost la secția de poliție din Focșani, unde a fost luat împreună cu doi dintre prietenii săi. A fost ținut acolo timp de trei ore și a informat că va fi amendat pentru refuzul de a-și prezenta actele de identitate. Reclamantul a refuzat să semneze raportul contravenției, care mai târziu a contestat în fața instanțelor. Într-o decizie finală din 12 septembrie 2001 Curtea județului Vrancea a anulat raportul. Unul dintre prietenii primii solicitanți a contactat al doilea și al treilea reclamant și le-a spus ce s-a întâmplat cu fiul lor. La ora 4 a.m. părinții au mers la secția de poliție Focșani și au găsit fiul lor sângerarea, fără dinți și cu haine rupt. L-au dus la spitalul Tecuci, unde a fost examinat de un medic și trimis la clinica Sfânta Elena din Galați. Rapoartele medicale elaborate la 11 decembrie 2000 au declarat că reclamantul a avut buze umflate, leziuni post-traumatice recente și dinți rupt. De la 12 la 18 decembrie 2000 primul reclamant a suferit o intervenție dentară corectivă în spitalul Elisabeta Doamna din Galați. La 27 decembrie 2000, un medic legist a emis un alt raport medical care a confirmat concluziile examenelor anterioare și a descris operațiunile. Acesta a încheiat după cum urmează: „1. Căcescu Eduard Mihael prezintă leziuni faciale și dentare traumatice care ar fi putut fi cauzate de a fi lovit cu un obiect dur. Leziunile ar fi putut avea loc în noaptea 9/10 decembrie 2000. Ei au nevoie de 30 până la patruzeci de zile de îngrijire medicală de la ziua apariției lor, dacă nu apar complicații, cu repararea dinților rupt prin intermediul protezelor.” 10. La 27 iunie 2002, primul reclamant a suferit un examen dentist într-o clinică privată pentru a evalua nevoia de mai mult tratament. Ortodontistul a remarcat că șase dinți au fost încă afectați și au avut nevoie de proteze și că un dinte a fost eliminat complet din cauza complicațiilor post-traumatice. Ortodontist a menționat că, în orice caz, dinții reclamantului nu pot fi restaurați la starea lor originală cu peste 75%. Ortodont a estimat costul operației la 77.207.500 lei români (ROL). 11. La 27 decembrie 2000, primul reclamant a depus o plângere penală împotriva ofițerului de poliție, a gendarmei și a celor doi gardieni de securitate. 12. Oficiul Procurorului Militar Bacău a inițiat investigații și, la 16 mai 2002, a comis ofițerul de poliție, gendarmul și un singur gardian de securitate civilă pentru proces acuzat de leziuni corporale grave care cauzează dezfigurare („vătămare corporală avândă ca burmare sluțirea”). În plus, ofițerul de poliție a fost acuzat pentru comportament abuzivă („purtare abuzivă”). 13. Reclamanții au participat la proceduri ca partide civile. 14. Înainte de Curtea Militară Iași, procurorul a solicitat reclasificarea infracțiunii ca leziuni corporale, în lumina rapoartelor medicale. Partidele civile au contestat reclasificarea. 15. La 5 februarie 2003, Curtea Militară a pronunțat hotărârea asupra cazului. 16. Cu privire la fapte, a constatat că intervenția poliției a fost provocată de o luptă care a avut loc în apropierea restaurantului în care reclamantul bea cu prietenii săi. De asemenea, a constatat că atunci când a cerut să se identifice, reclamantul a refuzat și a spus ofițerului de poliție că el „nu a arătat acte de identificare la un ceas de noapte” și că tatăl său este un avocat. Curtea a examinat dovezile și a hotărât că numai rănile suferite la cap au fost dovedit și că nimic în dosarul de caz nu a susținut acuzațiile reclamantului că a susținut pumni și lovește întregul corp în timp ce stătea pe teren. În ceea ce privește gravitatea abuzului, instanța a remarcat că primul reclamant a avut nevoie de doar treizeci și patruzeci de zile pentru a recupera și a suferit numai daune estetice temporare. 17. Având în vedere consecințele mai puțin severe ale abuzului, instanța a schimbat clasificarea legală a infracțiunii, astfel cum a propus procurorul. Apoi s-a constatat, pe baza dovezilor din dosar, că prin lovirea reclamantului în fața, vinovații au comis infracțiunile de leziune corporală (toți vinovații) și comportamentul abuziv (ofițerul de poliție) și le-au condamnat pentru aceste infracțiuni. Curtea a dat poliției o condamnare de doi ani de condamnare și celelalte două vinovate au primit o condamnare suspendată de 18 luni. 18. În sfârșit, instanța a examinat cererile civile în funcție de dovezile extinse și a respins o parte din cererile pecuniare, deoarece a constatat că acestea nu au fost justificate în mod corespunzător și a considerat că suma solicitată de primul reclamant pentru compensare morală a fost exagerată. Prin urmare, aceasta i-a acordat ROL 14.996.713 în ceea ce privește prejudiciu material și ROL 50.000.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. I-a respins în întregime reclamațiile morale depuse de reclamanții al doilea și al treilea, deoarece a susținut că nu au dreptul să depună reclamații în cadrul procedurii și că, în orice caz, le-ar putea bucura de atribuirea acordată victimei în temeiul acestui capitol. 19. La 24 iunie 2003, Curtea Militară de București a remarcat că Legea generală nr. 543/2002 se aplică condamnărilor penale în acest caz și a modificat hotărârea în consecință. Acesta a menținut decizia instanței inferioare cu privire la premiile civile și a remarcat că recentele rapoarte medicale de experți au confirmat că victima a recuperat până atunci complet ca urmare a tratamentului. 20. Persoanele acuzate au apelat la puncte de drept. Într-o decizie finală din 30 octombrie 2003 Curtea Militară de Apel a respins apelurile și a susținut decizia din 24 iunie 2003. Decizia finală a devenit disponibilă părților la 14 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă