CASE OF GHIURĂU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

20.11.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Effective investigation) (Procedural aspect);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Deprivation of liberty);No violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-2 - Prompt information)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF GHIURĂU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește în Oradea. Potrivit reclamantului, la aproximativ ora 16:00, la 27 noiembrie 2006, ofițerii de poliție aparținând forțelor speciale de intervenție ale Inspectoratului Poliției Bihor au luat reclamantul în custodie pentru a-l transporta din casa sa în Borș la Cluj, la aproximativ 200 km distanță. Ei nu au prezentat nici un mandat sau alt document legal care să justifice arestarea, nici să-l informeze despre motivul arestării sale sau unde au intenționat să-l transporte. Reclamantul susține că, în timp ce era în custodie, a fost bătut de ofițeri de poliție atât de sever încât a pierdut conștiința. Ca urmare, el a avut nevoie de asistență medicală urgentă și a fost admis în sala de urgență a spitalului Huedin. În timp ce el a fost pe picurare la spital, el a fost lovit din nou și bătut de ofițeri de poliție. Acest lucru a avut loc în prezența avocatului său. Poliția Cluj l-a transferat imediat de la spitalul Huedin în sala de urgență a spitalului Cluj, unde a rămas timp de aproximativ trei ore între orele 9:15 până la miezul nopții. 10. La aproximativ 0,45 a.m., deși nu a putut vorbi pentru că i s-a administrat sedative în spital, el a fost transportat de la spital direct la sediul poliției Cluj pentru a fi intervievat. Acolo, el a fost informat pentru prima dată din motivul arestării sale, și anume că a fost suspectat de a face apeluri telefonice repetate care amenințau să omoare pe cineva. El a fost intervievat până la 1.52 a.m. 11. A fost inițiată o anchetă penală preliminară în legătură cu acuzațiile că reclamantul a făcut apeluri telefonice amenințatoare împotriva unui rezident al Cluj-Napoca. La 27 noiembrie 2006, procurorul atașat Curții de District Cluj-Napoca a eliberat, prin urmare, o ordonanță de interogare a reclamantului în fața sa. 12. La ora 16:00, în aceeași zi, fiind informat de ofițeri de poliție în legătură cu acest ordin, reclamantul a fost de acord să însoțească ofițerii de poliție la Biroul Procurorului din Cluj. Pe drum spre Cluj, lângă Huedin, reclamantul i-a informat că se simțea bolnav și a devenit fizic agitat, prezintă simptomele unei crize epileptice. 13. Ofițerii de poliție au dus reclamantul la cel mai apropiat spital din Huedin, unde a fost examinat și a primit imediat tratament medical. În timp ce în sala de consultanță, reclamantul a avut un atac de panică și a început să-și lovească picioarele și mâinile împotriva patului. Doi ofițeri de poliție a trebuit să intervină și să imobilizeze mâinile reclamantului astfel încât să poată fi deconectat de dispozitivele medicale. 14. Reclamantul a fost transportat într-o ambulanță de la spitalul Huedin la sala de urgență a Spitalului Cluj-Napoca pentru alte examinări medicale, care au avut loc de la ora 9:00 până la miezul nopții. Diagnosticul a fost traumatisme abdominale și abraziuni. 15. Deoarece nu au fost diagnosticate leziuni traumatice sau indicații clinice care impun o operație imediată, reclamantul a fost externat din spital și s-a prezentat la secția de poliție pentru interogatoriu. 16. După interogatoriu, reclamantul a dat o declarație scrisă, care conform procurorului era abia lizibil. El a fost asistat de avocatul său în timpul interogarii. 17. La 28 noiembrie 2006, Institutul Forensic Bihor a examinat reclamantul și a emis un raport care a declarat că rănile sale ar fi putut fi cauzate în ziua anterioară prin a fi lovit cu un obiect dur. Acesta a remarcat existența de vânătăi și abraziuni pe abdomenul superior și pe ambele șolduri, și a estimat că reclamantul va avea nevoie de patru până la cinci zile pentru a se recupera. 18. Un certificat medical emis de Spitalul Cluj-Napoca la 19 decembrie 2006 a arătat că reclamantul a fost spitalizat la 27 noiembrie 2006 timp de aproximativ trei ore. Certificatul a declarat că reclamantul a fost diagnosticat cu o traumă craniană minoră, traumă abdominală și abraziuni, și a încheiat cu expresia „Agresiune afirmativă” (“Afirmativ agresiune”). 19. Reclamantul a susținut că, deși, la 29 noiembrie 2006, el a depus o cerere la Inspectoarea de Poliție a Bihorului de a fi furnizată o copie a ordinului la care ofițerii de poliție au menționat pentru a justifica privarea libertății sale, el nu a primit o copie. 20. La 22 iunie 2009, Oficiul Procurorului a atașat Curții de județ Cluj a hotărât să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului pentru a face apeluri telefonice amenințatoare din motivul că vina sa nu a putut fi dovedit. 21. La 7 decembrie 2006, reclamantul a depus o plângere penală împotriva a zece ofițeri de poliție care au susținut arestarea ilegală, abuzul de autoritate, abuzul de competențe ale ofițerilor de anchetă și privarea libertății. 22. La 4 ianuarie 2007, avocatul reclamantului, B.V., a făcut o declarație scrisă cu privire la evenimentele care au avut loc la 27 noiembrie 2006. Ea a susținut că managerul companiei reclamantului a chemat-o la aproximativ ora 16:00 informand-o că două patrule de poliție au luat reclamantul în custodie. Ea a chemat reclamantul, care a confirmat că el a fost în custodie de poliție. Ea a susținut, de asemenea, că poate auzi ofițerii de poliție insultând și lovind reclamantul. Deoarece ea a înțeles din conversația telefonică că reclamantul nu se simte bine, a decis să-l însoțească. A sunat la serviciul ambulanței și a descoperit că reclamantul a fost dus la sala de urgență a spitalului Huedin. Când l-a găsit acolo, el a fost conectat la dispozitive medicale, dar supravegheat de trei polițiști din Departamentul de Poliție Cluj. Ea a afirmat că l-a văzut pe ofițerii de poliție lovindu-l pe solicitant pentru că el a refuzat să rămână în pat. A însoțit pe solicitant la Spitalul ClujNapoca și apoi la sediul poliției, asistend-l în timpul interogarii. 23. La 12 martie 2007, reclamația penală a reclamantului a fost înregistrată la Procurorul atașat Curții de Apel Cluj. 24. La 6 februarie 2008, patru ofițeri de poliție împotriva cărora reclamantul a depus o plângere penală au fost auziți de procuror. Declarațiile lor scrise au fost toate identice. 25. La 12 februarie 2008, Oficiul Procurorului atașat Curții de Apel Cluj a hotărât să nu se judece din cauza lipsei de dovezi că infracțiunile în cauză au fost comise. Decizia a afirmat că procedurile penale au fost inițiate împotriva reclamantului la 27 noiembrie 2006. Privarea sa de libertate a fost justificată de necesitatea de a-l interoga imediat, chiar înainte de a-l convoca pe baza unei ordine de a apărea în fața organismului de investigare (mandat de aducere) emis de un procuror. În plus, decizia a declarat că reclamantul a fost de acord să însoțească ofițerii de poliție și că, în orice caz, afirmația reclamantului că nu a primit o copie a mandatului nu poate duce la concluzia că ofițerii de poliție au abuzat de poziția lor, deoarece interesele sale juridice nu au fost încălcate. În plus, procurorul a susținut că reclamantul a fost furnizat cu ordinea de pe drum de la spitalul Huedin la spitalul Cluj-Napoca. În ceea ce privește afirmația reclamantului că el a fost supus violenței fizice de către ofițeri de poliție, el a concluzionat că leziunile observate de medicul legist au fost autoinflicționate. Ofițerii de poliție l-au însoțit la spitalul Huedin pentru că a menționat că nu se simte bine. În timp ce el a fost examinat de un medic, el a avut un atac de panică și a început să lovească patul spitalului cu corpul, mâinile și picioarele sale. Prin urmare, intervenția ofițerilor de poliție a fost necesară; ei l-au imobilizat pentru a-l deconecta de diferite dispozitive medicale. 26. La 1 august 2008, șeful Oficiului Procurorului a respins recursul reclamantului împotriva deciziei menționate anterior, având în vedere că aceasta a fost depusă în afara termenului stabilit de lege. El a declarat, printre altele, că ordinul de a apărea înaintea organismului de investigare a fost eliberat deoarece reclamantul, deși a fost convocat legal, a refuzat să meargă la secția de poliție pentru a fi intervievat. El a adăugat că decizia din 12 februarie 2008 a fost comunicată reclamantului la 14 februarie 2008 prin scrisoarea înregistrată și păstrată la postul local până la 26 februarie 2008. La 23 septembrie 2008, reclamantul a interzis Curtea de Apel împotriva hotărârilor procurorului. 28. La 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Cluj a respins recursul din cauza faptului că a fost depusă în afara termenului. Acesta a declarat că decizia din 1 august 2008 a fost comunicată reclamantului prin scrisoarea înregistrată la 5 august 2008, dar nu a fost colectată de el de la biroul poștal. Acesta a concluzionat că termenul legal de douăzeci de zile pentru depunerea unui recurs împotriva deciziei procurorului a început la 5 august 2008 și nu la 16 septembrie 2008, data la care reclamantul ar fi descoperit în mod presupus despre decizia respectivă. 29. Reclamantul a apelat din nou, susținând că decizia din 1 august 2008 nu i-a fost comunicată și, prin urmare, că termenul de depunere a plângerii sale împotriva acesteia nu a început să se execute. 30. La 18 mai 2009, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a permis recursul în privința punctelor de drept depuse de reclamant, având în vedere faptul că recursul a fost depus în termenul stabilit de lege, a anulat hotărârea din 15 ianuarie 2009 și a trimis dosarul înapoi la Curtea de Apel Cluj. 31. Reclamantul a depus o cerere la Curtea Înaltă de Casare și Justiție pentru îndepărtarea dosarului către o altă instanță din cauza faptului că Curtea de Apel Cluj nu a fost imparțială. Solicitarea sa a fost acordată la 2 noiembrie 2009 și dosarul a fost transferat la Curtea de Apel Ploiești. 32. La 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiesti a permis recursul reclamantului împotriva hotărârii procurorilor de a nu fi judecat. Acesta a trimis dosarul înapoi Biroului Procurorului atașat Curții de Apel de la Cluj pentru o anchetă suplimentară din cauza faptului că procedura de anchetă nu a fost efectuată în mod corespunzător. Acesta a remarcat, printre altele, faptul că investigarea acuzațiilor împotriva ofițerilor de poliție nu a fost investigată în mod aprofundat pe baza dovezilor împotriva fiecărui dintre ei. Acesta a adăugat că, în ciuda faptului că dosarul conține 236 de pagini, actele de procedură efectuate de organismul de anchetă penală au fost menționate numai la paginile 21732 și au constituit patru declarații identice făcute de patru dintre ofițerii de poliție implicați în incident, precum și declarațiile reclamantului (paginile 50-54 și avocatul reclamantului (paginile 12-14). Restul dosarului conține copii ale documentelor depuse de solicitant și copii ale documentelor care nu sunt legate de caz. De asemenea, a remarcat că procurorul, hotărând să nu pună în judecată, nu a furnizat nicio explicație despre motivul pentru care doar patru ofițeri de poliție din zece au fost intervievați, de ce declarațiile lor sunt identice și de ce el nu a luat în considerare documentele prezentate de solicitant care atestă că reclamantul a suferit leziuni. Acesta a făcut o trimitere deosebită la certificatul medical emis de către Institutul Bihor de Medicină Forense la 28 noiembrie 2006, precum și la certificatul medical emis de Spitalul Cluj la 19 decembrie 2006. La 14 aprilie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins un recurs asupra punctelor de drept depuse de Procuratura atașată Curții de Apel din Ploiești. Prin urmare, hotărârea de a continua investigația a fost susținută. 34. La 18 ianuarie 2011, procurorul a interogat pentru prima dată celelalte șase ofițeri de poliție implicați în evenimentele din 27 noiembrie 2006. 35. La 21 aprilie 2011, avocatul reclamantului a făcut o declarație scrisă pe care a auzit-o nu numai în timpul conversației telefonice cu reclamantul, ci a văzut, de asemenea, modul în care aceasta din urmă a fost supusă maltraturilor de către ofițeri de poliție la 27 noiembrie 2006. Ea a adăugat că, în ciuda faptului că a cerut în mod repetat să vadă ordinul de a apărea înaintea autorității de investigare în ziua evenimentelor, ea a văzut-o doar doi ani mai târziu în dosarul de caz. 36. La 22 august 2011, procurorul a auzit doi dintre ofițerii de poliție care au făcut deja declarații la 6 februarie 2008. 37. La 25 august 2011, Oficiul Procurorului a atașat Curtea de Apel Cluj a decis din nou să nu acuzați ofițerii de poliție. A constatat că reclamantul nu a fost supus maltratului de către ofițeri de poliție și a fost privat de libertate în temeiul unui mandat eliberat în conformitate cu legea. 38. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii la procurorul principal, susținând că procurorul responsabil nu a respectat instrucțiunile Curții Înalte de Casare și Justiție în ceea ce privește dovezile care urmează să fie readministrate. El a susținut, de asemenea, că, în ciuda faptului că a fost convocat să apară la procuror la 18 iulie 2011, el nu a fost auzit deoarece procurorul a fost absent de la biroul său pentru toată ziua. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu toți ofițerii de poliție împotriva cărora a depus plângerea penală au fost auziți de procuror; el a formulat aceeași cerere în ceea ce privește alte persoane care au fost martori la evenimentele din 27 noiembrie 2006, dar nu au fost niciodată auzite de organismul de investigare. 39. La 21 septembrie 2011, procurorul-șef a respins apelul reclamantului din cauza faptului că leziunile menționate în certificatul forense au fost auto-infracționate în timp ce simula o criză epileptică. Prin decizia din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiesti a permis apelul reclamantului. Acesta a susținut că procurorul nu a respectat decizia sa din 19 ianuarie 2010 și a trimis din nou cazul Biroului Procurorului, ordonându-i să inițieze proceduri penale împotriva celor zece ofițeri de poliție menționate în reclamația penală inițială. 41. Procedura penală este încă în așteptare și nu s-a pronunțat nici o hotărâre privind meritul. 42. Exceptele din dispozițiile relevante ale Codului Penal din România în ceea ce privește maltraturile pot fi găsite în Iambor c. România (nr. 64536/01, § 130, 24 iunie 2008). 43. art. 180 din Codul penal român se referă la prejudicii corporale și prevede, printre altele, că prejudiciul cauzat integrității fizice sau sănătății unei persoane care solicită până la douăzeci de zile de îngrijire medicală este pedepsit cu o închisoare de una sau trei luni sau cu o amendă. 44. art. 250 abordează comportamentul abuziv și prevede că un funcționar public în funcție de datorie care folosește limba insultantă în timp ce afectează fizic pe cineva este pedepsit cu șase luni până la cinci ani de închisoare. 45. Ordinea care trebuie să apară în fața instanțelor (mandatul de aduc) a fost, în momentul material, prevăzută de art. 183-184 din Codul de Procedură Penală, care a menționat după cum urmează: „1) O persoană poate fi adusă în fața [un] organ de investigație penală sau a unei instanțe pe baza unei ordine de a apărea, întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 176, dacă, după ce a fost citat anterior, nu a apărut, și este necesară auzul sau prezența sa. (2) Un infractor sau un inculpat poate fi adus [înaintea autorităților] pe baza unei ordine de a apărea chiar înainte de a fi convocat, în cazul în care organismul criminal-investigație sau instanța consideră că, și prezintă motivele de ce, această măsură este necesară pentru stabilirea cazului.” „(1) [Una] ordine de a apărea este executată de poliție. (2) Dacă persoana specificată în ordine nu poate fi adusă [înaintea autorităților] din cauza unei boli sau din orice alt motiv, polițistul desemnat să execute ordinul menționează această situație într-un raport oficial, care va fi înmânat imediat organismului de anchetă criminală sau instanței. (3) În cazul în care ofițerul de poliție desemnat să execute ordinul de a apărea nu găsește persoana specificată în ordinea de la adresa specificată, el investighează și, dacă nu reușește [în localizarea persoanei], elaborează un raport oficial, inclusiv menționarea activităților de investigație desfășurate. (31) În cazul în care infractorul sau acuzatul refuză să însoțească un ofițer de poliție sau încearcă să scape, el sau ea poate fi forțat să se supună ordinului.”

The applicant was born in 1963 and lives in Oradea. 7. According to the applicant, at about 4 p.m. on 27 November 2006, police officers belonging to the special intervention forces of Bihor Police Inspectorate took the applicant into custody in order to transport him from his home in Borș to Cluj, about 200 km away. They had not presented any warrant or other legal document justifying his arrest, nor informed him of the reason for his arrest or where they intended to transport him. 8. The applicant contended that while in custody he had been beaten by police officers so severely that he had lost consciousness. As a result, he needed urgent medical assistance and was admitted to the emergency ward of Huedin Hospital. While he was on a drip at the hospital, he was hit again and handcuffed by police officers. This occurred in the presence of his lawyer. 9. The Cluj Police immediately transferred him from Huedin Hospital to the emergency ward of Cluj Hospital, where he remained for about three hours from 9.15 p.m. until midnight. 10. At about 0.45 a.m., although unable to speak because he had been given sedatives in hospital, he was transported from the hospital directly to the Cluj Police Headquarters in order to be interviewed. There, he was informed for the first time of the reason for his arrest, namely that he was suspected of making repeated phone calls threatening to kill someone. He was interviewed until 1.52 a.m. 11. A preliminary criminal investigation was initiated in connection with allegations that the applicant had made threatening telephone calls against a resident of Cluj-Napoca. On 27 November 2006, the prosecutor attached to the Cluj-Napoca District Court therefore issued an order for the applicant to be brought before him for questioning. 12. At 4 p.m. on the same day, having been informed by police officers about the order, the applicant agreed to accompany the police officers to the Prosecutor’s Office in Cluj. On their way to Cluj, near Huedin, the applicant informed them that he was feeling sick and became physically agitated, presenting the symptoms of an epileptic seizure. 13. The police officers took the applicant to the nearest hospital in Huedin, where he was examined and received immediate medical treatment. While in the consulting room, the applicant had a panic attack and started hitting his legs and hands against the bed. Two police officers had to intervene and immobilise the applicant’s hands so that he could be disconnected from the medical devices. 14. The applicant was transported in an ambulance from Huedin Hospital to the emergency ward of Cluj-Napoca Hospital for further medical examinations, which took place from 9 p.m. until midnight. The diagnosis was abdominal trauma and abrasions. 15. As no traumatic injuries or clinical indications requiring an immediate operation were diagnosed, the applicant was discharged from the hospital and presented himself at the police station for questioning. 16. After questioning, the applicant gave a written statement, which according to the prosecutor was barely legible. He was assisted by his lawyer during the questioning. 17. On 28 November 2006 the Bihor Forensic Institute examined the applicant and issued a report that stated that his injuries could have been caused the previous day by being hit with a hard object. It noted the existence of bruising and abrasions on the upper abdomen and on both hips, and estimated that the applicant would need four to five days to recover. 18. A medical certificate issued by Cluj-Napoca Hospital on 19 December 2006 showed that the applicant had been hospitalised on 27 November 2006 for about three hours. The certificate stated that the applicant had been diagnosed with a minor cranial trauma, abdominal trauma and abrasions, and concluded with the expression “Affirmative assault” (“Afirmativ agresiune”). 19. The applicant contended that although on 29 November 2006 he had submitted a request with the Bihor Police Inspectorate to be provided with a copy of the order to which the police officers had referred in order to justify the deprivation of his liberty, he had not received a copy. 20. On 22 June 2009 the Prosecutor’s Office attached to Cluj County Court decided to discontinue the criminal proceedings against the applicant for making threatening phone calls on the grounds that his guilt could not be proved. 21. On 7 December 2006 the applicant lodged a criminal complaint against ten police officers alleging unlawful arrest, abuse of authority, abuse of the officers’ powers of investigation and deprivation of liberty. 22. On 4 January 2007 the applicant’s lawyer, B.V., made a written statement concerning the events that had occurred on 27 November 2006. She submitted that the manager of the applicant’s company had called her at about 4 p.m. informing her that two police patrols had taken the applicant into custody. She had called the applicant, who had confirmed that he was in police custody. She also submitted that she could hear police officers insulting and hitting the applicant. As she had understood from their phone conversation that the applicant did not feel well, she had decided to accompany him. She had called the ambulance service and discovered that the applicant had been taken to the Huedin Hospital emergency ward. When she found him there, he had been connected to medical devices but supervised by three police officers from the Cluj Police Department. She alleged that she had seen the police officers punch the applicant because he refused to remain in bed. She had accompanied the applicant to ClujNapoca Hospital and then to the police headquarters, assisting him during questioning. 23. On 12 March 2007 the applicant’s criminal complaint was registered with the Prosecutor’s Office attached to the Cluj Court of Appeal. 24. On 6 February 2008 four of the police officers against whom the applicant had lodged a criminal complaint were heard by the prosecutor. Their written statements were all identical. 25. On 12 February 2008 the Prosecutor’s Office attached to the Cluj Court of Appeal decided not to prosecute on the grounds of lack of evidence that the offences in question had been committed. The decision stated that criminal proceedings had been initiated against the applicant on 27 November 2006. His deprivation of liberty had been justified by the necessity to interview him immediately, even before summoning him on the basis of an order to appear before the investigating body (mandat de aducere) issued by a prosecutor. The decision further stated that the applicant had agreed to accompany the police officers and that, in any event, the applicant’s allegation that he had not been given a copy of the warrant could not lead to the conclusion that the police officers had abused their position, as his legal interests had not been infringed. In addition, the prosecutor held that the applicant had been provided with the order on the way from Huedin Hospital to Cluj-Napoca Hospital. In respect of the applicant’s allegation that he was subjected to physical violence by the police officers, he concluded that the injuries noted by the forensic doctor had been self-inflicted. The police officers had accompanied him to Huedin Hospital because he had mentioned that he did not feel well. While he was being examined by a doctor, he had had a panic attack and had started to hit the hospital’s bed with his body, hands and feet. The police officers’ intervention had therefore been necessary; they had immobilised him in order to disconnect him from the various medical devices. 26. On 1 August 2008 the head of the Prosecutor’s Office dismissed the applicant’s appeal against the aforesaid decision on the grounds that it had been lodged outside the time-limit set by the law. He stated, inter alia, that the order to appear before the investigating body had been issued because the applicant, although legally summoned, had refused to go to the police station to be interviewed. He added that the decision of 12 February 2008 had been communicated to the applicant on 14 February 2008 by registered letter and kept at the local post office until 26 February 2008. As the applicant had not collected the letter, it had been returned to the sender. 27. On 23 September 2008 the applicant appealed to the Cluj Court of Appeal against the prosecutor’s decisions. 28. On 15 January 2009 the Cluj Court of Appeal dismissed the appeal on the grounds that it had been lodged outside the time-limit. It stated that the decision of 1 August 2008 had been communicated to the applicant by registered letter on 5 August 2008, but had not been collected by him from the post office. It concluded that the legal term of twenty days for lodging an appeal against the prosecutor’s decision had begun on 5 August 2008 and not on 16 September 2008, the date on which the applicant had allegedly found out about the decision. 29. The applicant appealed again, claiming that the decision of 1 August 2008 had never been communicated to him and, therefore, that the term for submitting his complaint against it had not started to run. 30. On 18 May 2009 the High Court of Cassation and Justice allowed the appeal on points of law lodged by the applicant on the grounds that the appeal had been lodged within the time-limit set by law, quashed the judgment of 15 January 2009 and referred the file back to the Cluj Court of Appeal. 31. The applicant lodged an application with the High Court of Cassation and Justice for the removal of the file to another court on the grounds that the Cluj Court of Appeal was not impartial. His application was granted on 2 November 2009 and the file was transferred to the Ploiești Court of Appeal. 32. On 19 January 2010, the Ploiesti Court of Appeal allowed the applicant’s appeal against the prosecutors’ decision not to prosecute. It sent the file back to the Prosecutor’s Office attached to the Cluj Court of Appeal for further investigation on the grounds that the investigation proceedings had not been properly conducted. It noted, inter alia, that the investigation of the allegations against the police officers had not been thoroughly investigated on the basis of the evidence against each of them. It added that despite the fact that the file contained 236 pages, the procedural acts carried out by the criminal investigation body were mentioned only at pages 21732 and consisted of four identical statements made by four of the police officers involved in the incident, and the statements of the applicant (pages 50-54) and the applicant’s lawyer (pages 12-14). The rest of the file contained copies of documents submitted by the applicant and copies of documents not related to the case. It also noted that the prosecutor, in deciding not to prosecute, had provided no explanation as to why only four police officers out of ten had been interviewed, why their statements were identical and why he had not taken into account the documents submitted by the applicant attesting that the applicant had suffered injuries. It made particular reference to the medical certificate issued by the Bihor Institute of Forensic Medicine on 28 November 2006, as well as the medical certificate issued by Cluj Hospital on 19 December 2006. It concluded that in the light of such medical certificates, a competent court could not decide that there was a lack of evidence that the offences in question had been committed. 33. On 14 April 2010 the High Court of Cassation and Justice dismissed an appeal on points of law lodged by the Prosecutor’s Office attached to the Ploiești Court of Appeal. Consequently, the decision to continue the investigation was upheld. 34. On 18 January 2011 the prosecutor questioned for the first time the six other police officers involved in the events of 27 November 2006. 35. On 21 April 2011 the applicant’s lawyer made a written statement that she had not only heard during her phone conversation with the applicant but had also seen how the latter had been subjected to ill-treatment by the police officers on 27 November 2006. She added that despite the fact that she had repeatedly asked to see the order to appear before the investigating authority on the day of the events, she had only seen it two years later in the case file. 36. On 22 August 2011 the prosecutor heard two of the police officers who had already made statements on 6 February 2008. 37. On 25 August 2011 the Prosecutor’s Office attached to the Cluj Court of Appeal again decided not to prosecute the police officers. It found that the applicant had not been subjected to ill-treatment by the police officers and had been deprived of his liberty pursuant to a warrant that had been issued in compliance with the law. 38. The applicant lodged an appeal against this decision with the chief prosecutor, claiming that the prosecutor in charge had not observed the instructions of the High Court of Cassation and Justice in respect of the evidence to be re-administered. He also claimed that despite the fact that he had been summoned to appear before the prosecutor on 18 July 2011, he had not been heard because the prosecutor had been absent from his office for the whole day. The applicant also submitted that not all of the police officers against whom he had lodged the criminal complaint had been heard by the prosecutor; he made the same claim with respect to other individuals who had witnessed the events of 27 November 2006 but had never been heard by the investigating body. 39. On 21 September 2011 the chief prosecutor dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the injuries mentioned in the forensic certificate had been self-inflicted while he was simulating an epileptic seizure. He held inter alia that the order to appear before the investigating body had been issued because the applicant had failed to appear before the prosecutor, despite the fact that he had been summoned. 40. By a decision of 11 November 2011, the Ploiesti Court of Appeal allowed the applicant’s appeal. It held that the prosecutor had not complied with its decision of 19 January 2010 and again remitted the case to the Prosecutor’s Office, ordering it to commence criminal proceedings against the ten police officers mentioned in the initial criminal complaint. 41. The criminal proceedings are still pending and no judgment on the merits has been rendered. 42. Excerpts from the relevant provisions of the Romanian Criminal Code with regard to ill-treatment can be found in Iambor v. Romania (no. 64536/01, § 130, 24 June 2008). 43. Article 180 of the Romanian Criminal Code deals with bodily harm and provides, inter alia, that the harm caused to the physical integrity or health of a person requiring up to twenty days of medical care is punishable by one to three months’ imprisonment or a fine. 44. Article 250 deals with abusive behaviour and provides that a public servant on duty who uses insulting language while physically harming someone shall be punished by six months to five years’ imprisonment. 45. The order to appear before the courts (mandatul de aducere) was, at the material time, provided for by Articles 183-184 of the Code of Criminal Procedure, which read as follows: “(1) A person may be brought before [a] criminal-investigation body or [a] court on the basis of an order to appear, drawn up in accordance with the provisions of Article 176, if, having been previously summoned, he or she has not appeared, and his or her hearing or presence is necessary. (2) An offender or a defendant may be brought [before the authorities] on the basis of an order to appear even before being summoned, if the criminal-investigation body or the court considers that, and provides reasons why, this measure is necessary for the determination of the case.” “(1) [An] order to appear is enforced by the police. (2) If the person specified in the order cannot be brought [before the authorities] because of an illness or for any other reason, the police officer appointed to enforce the order shall mention this situation in an official report, which shall immediately be handed to the criminal-investigation body or the court. (3) If the police officer appointed to enforce the order to appear does not find the person specified in the order at the specified address, he shall investigate and, if unsuccessful [in locating the individual], shall draw up an official report including mention of the investigative activities undertaken. (31) If the offender or the defendant refuses to accompany a police officer or tries to escape, he or she may be forced to obey the order.”

§ Cauze similare