OPREA v. ROMANIA

Reclamantul, dl Constantin Oprea, este un național român, născut în 1958 și locuiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.A. Tănăsescu, un avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 martie 2006, a avut loc o litigiu între reclamant și un vecin în ceea ce privește parcarea auto. S-a întâmplat în fața clădirii unde au locuit. Reclamantul a susținut că B.C. l-a lovit de mai multe ori pe cap și față cu un obiect solid, l-a lăsat inconștient pentru câteva momente. Ajutat de fiul și soția lui, el s-a întors la casa sa și a chemat imediat poliția. Ofițerii de poliție, care au sosit imediat pe scena, a impus atât el, cât și vecinul său o amendă pentru o infracțiune publică. Amenda de infracțiune (proces-verbal de contravenție) a declarat că a fost recunoscută de ambele părți implicate în incident că au existat o altercare fizică între ele. De asemenea, a menționat că reclamantul și B.C. au fost sfătuiți să se prezinte pentru o examinare medicală de către biroul forenser din București. În aceeași zi, după ce a plecat poliția, reclamantul s-a dus la cel mai apropiat spital, Sfântu Ioan Spitalul de Urgență, pentru asistență medicală. Pe certificatul medical emis la 14 martie 2006 de către Institutul Național Forense Mina Minovici, s-a menționat că reclamantul a prezentat tăieri traumatice și vânătăi care ar fi putut fi cauzate de lovituri repetate dintr-un obiect greu la 4 martie 2006. În conformitate cu același certificat, reclamantul a avut nevoie de cel puțin șapte până la opt zile de îngrijire medicală pentru a recupera. 10. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva agresorului său pentru infracțiunile de prejudiciu corporal în temeiul articolului 180 § 2 din Codul penal. La rândul său, inculpatul a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru intimidare, insultă și difamare. Cele două dosare au fost însoțite și examinate împreună. Ambele părți la procesul penal s-au alăturat, de asemenea, o plângere civilă față de criminalul. Sfântu Ioan Spitalul de Urgență a depus, de asemenea, o cerere civilă. 11. Curtea de district din București a auzit dovezi de la cinci martori propuse de părți. Niciun martor nu a fost prezent la incidentul din 4 martie 2006 și, în consecință, au declarat că nu erau conștienți de nici o altercație fizică între reclamant și B.C. 12. Prin hotărârea din 25 ianuarie 2007, Curtea de district București a achitat ambele acuzate și a respins acțiunile civile comune. Acuzatul indicat de către reclamant în plângerea penală a fost achitat din cauza faptului că reclamantul nu a dovedit că a cauzat leziunile. 13. Reclamantul a invocat. El a susținut că instanța de primă instanță nu a verificat modul în care leziunile atestate de certificatul medical au fost cauzate. De asemenea, el a susținut că singurul martor ocular al incidentului, O.M.M., deși a fost admis ca martor și convocat de instanța de primă instanță, nu a avut ocazia de a da dovezi. Reclamantul nu a indicat de ce acest martor nu a fost auzit. 14. Prin hotărârea din 27 aprilie 2007, Tribunalul județului București a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept care susțin hotărârea din 25 ianuarie 2007 cu privire la faptul că depunerea simplă a unui certificat medical la instanță nu dovedește vina inculpată. 15. Dispozițiile Codului Penal, astfel cum sunt în vigoare la data în care se presupune că infracția a fost comisă, definind prejudiciul corporal, au citit după cum urmează: „Violitatea care cauzează leziuni fizice care au nevoie de asistență medicală de până la douăzeci de zile pentru recuperare este pedepsită cu închisoare de între trei luni și doi ani, sau cu o amendă.”