Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 44355/13 Ning LI împotriva României introdusă la 2 iulie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ning Li, este un resortisant chinez născut în 1970 și care își are reședința în prezent în China. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Cociangă, avocat în Onesti. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În cursul anului 1992, reclamantul a intrat și s-a stabilit în România. Acolo a creat o societate comercială care angaja aproximativ 200 de persoane și a cărei activitate principală era exploatarea forestieră. El a învățat și româna și s-a căsătorit cu un cetățean chinez care locuia în România. Au avut doi copii educați în România. La 17 decembrie 2012, Parchetul de lângă Curtea de Apel a solicitat Curții de Apel din București să declare recurentul nedorit pe teritoriul României din motive legate de securitatea națională. Procedura se referea, de asemenea, la alți trei cetățeni chinezi cu reședința în România. Parchetul furnizează Curții de Apel documente de la Serviciul de informații din România care susțineau că persoanele în cauză prezentau un pericol pentru securitatea națională. La 18 decembrie 2012, reclamantul a fost citat în fața Curții de Apel. A doua zi, el a mers acolo cu avocatul său care a solicitat accesul la dosar pentru a pregăti apărarea. Dosarul care i-a fost pus la dispoziție nu conținea decât cererea de Parchet. Documentele care fondau cererea erau clasificate strict secrete. La 20 decembrie 2012, reclamantul, asistat de avocatul său, a declarat că nu cunoștea acuzațiile care erau aduse împotriva sa și că nu avea timp să își pregătească apărarea. El a declarat că avea o situație de familie și economică stabilă și că nu a fost niciodată sancționat sau urmărit în România. El a precizat că avea relații comerciale cu unul dintre cei trei. Cetățeni chinezi, dar nu îi cunoștea pe ceilalți doi, susținând că procedura nu oferea garanții minime împotriva arbitrarului și că expulzarea acestuia îi aducea atingere dreptului său de a-și respecta viața de familie. Într-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, Curtea de Apel a primit cererea de Parchet, a declarat reclamantul și ceilalți trei cetățeni chinezi indezirabili pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani. Curtea de Apel a considerat că din documentele depuse la dosar de către Parchet că persoanele vizate aveau activități de natură să aducă atingere securității naționale. Având în vedere faptul că măsura a fost luată din motive legate de securitatea națională, Curtea de Apel a indicat că niciun document sau informații care au stat la baza hotărârii sale nu puteau fi făcute publice. La 21 decembrie 2012, reclamantul a fost revocat la frontieră. Avocatul reclamantului a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri și a invocat mai multe încălcări ale convenției, în special în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare și respectarea vieții de familie. Prin hotărârea definitivă din 18 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Înalta Curte a considerat că, deși documentele și informațiile care au întemeiat hotărârea Curții de Apel nu puteau fi transmise reclamantului, această ultimă instanță exercitase o examinare efectivă a cererii de Parchet și a documentelor clasificate drept strict secrete În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie, Înalta Curte a considerat că măsura era necesară pentru securitatea națională și că era proporțională cu acest scop. art. 85 (1) Declarația unui străin nedorit este o măsură luată împotriva unei persoane care a desfășurat sau desfășurat activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică sau dacă există suficiente informații care să demonstreze că intenționează să desfășoare astfel de activități. Măsura prevăzută la alineatul precedent este luată de Curtea de Apel de la București, la propunerea procurorului desemnat în acest scop, numit la Parchetul de lângă Curtea de Apel de la București. Procurorul sesizează Curtea de Apel, la propunerea instituțiilor cu atribuții în domeniul ordinii publice și al securității naționale care dispun de informații sau indicii în sensul alineatului (1). (3) Datele și informațiile care stau la baza propunerii de declarare a unui străin nedorit din motive legate de securitatea națională sunt puse la dispoziția instanței, în condițiile prevăzute în actele normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. (4) Cererea prevăzută în al doilea paragraf se soluționează în camera Consiliului, împreună cu citarea părților. Curtea de Apel informează străinul cu privire la faptele care stau la baza cererii, cu respectarea dispozițiilor actelor normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. Curtea de apel emite o hotărâre motivată, în termen de zece zile de la cererea formulată în condițiile prevăzute la alineatul (2). Hotărârea instanței este definitivă. În cazul în care străinul este declarat nedorit din motive de securitate națională, datele și informațiile care justifică decizia nu sunt menționate în conținutul deciziei respective. (6) Decizia se comunică străinului și Oficiului român pentru imigrație, pentru a fi pusă în aplicare. (7) Dreptul de ședere al străinului încetează la data pronunțării hotărârii declarantului nedorit. 8. Executarea sentinței prin care străinul a fost declarat nedorit se realizează prin redirecționarea străinului la frontieră sau în țara sa de origine, de către personalul specializat al Oficiului pentru Imigrație din România. 9. Străinul poate fi declarat nedorit pentru o perioadă de cinci până la cincisprezece ani (...) Art. 92 1. Depărtarea străinilor de teritoriu este interzisă în următoarele cazuri: (...) e) dacă există temeri justificate că viața sa este pusă în pericol sau că va fi supus torturii, tratamente degradante și inumane în statul în care trebuie trimis (f) dacă expulzarea este interzisă prin tratatele internaționale la care România este parte. (...) (4) Sunt excluse de la aplicarea alin. (1) ..., străinii care prezintă un pericol pentru ordinea publică, pentru securitatea națională sau care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și care refuză să se supună măsurilor stabilite de autoritățile medicale. (1) Plasarea într-un centru special (luarea in custodie publica) are ca scop restricționarea temporară a libertății de mișcare pe teritoriul statului român, ordonată de un magistrat împotriva unui străin (...) care a fost declarată nedorită (...) (4) Plasarea într-un centru specializat a străinilor declarați indezirabili este ordonată de instanța care a declarat persoana nedorită printr-o hotărâre conform art. 85 alin. (5). Plasarea încetează la executarea hotărârii, în condițiile prevăzute în art. 85 alin. (8). Dispozițiile Legii nr. 122/2006 privind azilul din România precedă aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe, cu excepția cazurilor în care motive legate de securitatea națională sau de ordinea publică impun expulzarea străinilor de pe teritoriul României. art. 3 din Legea nr. 51/91 privind securitatea națională este astfel formulat în partea sa relevantă Constituie o amenințare la adresa securității naționale a României: (...) acte teroriste, concepție sau sprijin pentru astfel de acte (...) crearea sau constituirea unei organizații (...) având ca scop una dintre activitățile enumerate la literele (a) - (k) de mai sus, precum și faptul că organizațiile și grupurile constituite în conformitate cu legea trebuie să se dedice în secret unor astfel de activități. art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, în vigoare la momentul respectiv, este astfel redactată în partea sa relevantă (1) Împotriva cetățenilor străini sau apatrizi cu privire la care există date sau indicii rezonabile că intenționează să realizeze acte teroriste sau să favorizeze terorismul, se dispune ca acestea să fie declarate nedorite în România sau să fie interzise șederea lor în România, în cazul în care măsura de interdicție de a părăsi țara nu ar fi fost ordonată împotriva lor. Reclamantul susține că măsura de expulzare a acestuia și interdicția de ședere pronunțată împotriva sa încalcă dreptul său la respectarea vieții private și de familie garantat prin art. 8 din convenție. Invocând articolele 6 din convenție și 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, se plânge că, în cadrul procedurii declarantului nedorit, nu a beneficiat de garanții procedurale adecvate pentru a se proteja împotriva arbitrarului. A existat, din cauza expulzării și a interdicției de ședere a reclamantului, încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul articolului 8 din convenție Măsurile luate împotriva reclamantului au fost conforme cu cerințele procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 14 février 2014
Requête n
o
44355/13
Ning LI
contre la Roumanie
introduite le 2 juillet 2013
Le requérant, M. Ning Li, est un ressortissant chinois né en 1970 et résidant actuellement en Chine. Il est représenté devant la Cour par M
e
F.
Cociangă, avocat à Onesti.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Au cours de l'année 1992, le requérant entra et s'établit en Roumanie. Il y créa une société commerciale qui employait environ 200 personnes et dont l'activité principale était l'exploitation forestière. Il apprit également le roumain et épousa une citoyenne chinoise résidant en Roumanie. Ils eurent deux
enfants scolarisés en Roumanie.
Le 17 décembre 2012, le parquet près la cour d'appel demanda à la cour d'appel de Bucarest de déclarer le requérant indésirable sur le territoire roumain pour des raisons liées à la sécurité nationale. La procédure concernait également trois autres citoyens chinois résidant en Roumanie. Le parquet fournit à la cour d'appel des documents provenant du Service roumain de renseignements qui affirmait que les personnes en cause présentaient un danger pour la sécurité nationale.
Le 18 décembre 2012, le requérant fut cité à comparaître devant la cour d'appel. Le lendemain, il s'y rendit avec son avocat qui demanda à avoir accès au dossier pour préparer la défense. Le dossier qui lui fut mis à disposition ne contenait que la demande du parquet. Les documents qui fondaient la demande étant classifiés «
strict secret
», ils n'étaient accessibles ni au requérant ni à son avocat.
L'audience devant la cour d'appel eut lieu le 20 décembre 2012. Le requérant, assisté par son avocat, déclara qu'il ne connaissait pas les accusations qui étaient portées contre lui et qu'il n'avait pas eu le temps de préparer sa défense. Il exposa qu'il avait une situation familiale et économique stable et qu'il n'a jamais été sanctionné ou poursuivi en Roumanie. Il précisa qu'il avait des relations commerciales avec l'un des trois
citoyens chinois, mais qu'il ne connaissait pas les deux autres. Il soutint que la procédure n'offrait pas de garanties minimales contre l'arbitraire et que son expulsion portait atteinte à son droit au respect de sa vie familiale.
Par un jugement rendu le même jour, la cour d'appel accueillit la demande du parquet, déclara le requérant et les trois autres citoyens chinois indésirables sur le territoire roumain pendant une période de 10 ans. La cour d'appel estima qu'il ressortait des documents versés au dossier par le parquet que les personnes visées avaient des activités de nature à nuire à la sécurité nationale. Eu égard au fait que la mesure était prise pour des motifs liés à la sécurité nationale, la cour d'appel indiqua qu'aucun document ou information qui ont fondé son jugement ne pouvaient être rendus publics.
Le 21 décembre 2012, le requérant fut reconduit à la frontière. Sa famille demeura en Roumanie.
L'avocat du requérant forma un pourvoi contre ce jugement. Il alléguait plusieurs violations de la Convention en ce qui concerne notamment le respect du droit à la défense et le respect de la vie familiale.
Par un arrêt définitif du 18 janvier 2013, la Haute Cour de cassation et de Justice rejeta le pourvoi. La Haute Cour estima que même si les documents et les informations qui ont fondé le jugement de la cour d'appel ne pouvaient pas être transmis au requérant, cette dernière juridiction avait exercé un examen effectif de la demande du parquet et des pièces classées «
strict secret
» versées au dossier. Quant à la prétendue violation du droit au respect de la vie familiale, la Haute Cour jugea que la mesure était nécessaire à la sécurité nationale et qu'elle était proportionnée à ce but.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes de l'ordonnance d'urgence du gouvernement n
o
194 du 12 décembre 2002 sur le régime des étrangers en Roumanie, sont ainsi libellées
:
Article 85
«
1.La déclaration d'un étranger indésirable est une mesure prise à l'encontre d'une personne qui a mené ou mène des activités de nature à mettre en danger la sécurité nationale ou l'ordre public, ou s'il existe des informations suffisantes montrant qu'il a l'intention de mener de telles activités.
2.La mesure prévue au paragraphe précédent est prise par la cour d'appel de Bucarest, sur proposition du procureur désigné à cet effet, nommé auprès du parquet près la cour d'appel de Bucarest. Le procureur saisit la cour d'appel, sur proposition des institutions ayant des attributions dans le domaine de l'ordre public et de la sécurité nationale qui disposent d'informations ou d'indices allant dans le sens du paragraphe premier.
3.Les données et les renseignements qui fondent la proposition de déclarer un étranger indésirable pour des raisons liées à la sécurité nationale sont mis à la disposition de la juridiction, dans les conditions établies par les actes normatifs qui régissent les activités liées à la sûreté nationale et la protection des renseignements classés.
4.La demande prévue au deuxième alinéa est jugé en chambre du conseil, avec la citation des parties. La cour d'appel informe l'étranger des faits qui fondent la demande, dans le respect des dispositions des actes normatifs qui régissent les activités liées à la sûreté nationale et la protection des renseignements classés.
5.La cour d'appel rend un jugement motivé, dans un délai de dix jours à compter de la demande formulée dans les conditions prévues à l'alinéa (2). La décision de la juridiction est définitive. Lorsque l'étranger est déclaré indésirable pour des raisons liées à la sécurité nationale, les données et les renseignements qui justifient la décision ne sont pas mentionnés dans le contenu de ladite décision.
6.La décision est communiquée à l'étranger et à l'Office roumain pour l'immigration, pour qu'elle soit mise à exécution.
7.Le droit de séjour de l'étranger cesse à la date du prononcé du jugement le déclarant indésirable.
8.L'exécution du jugement par lequel l'étranger a été déclaré indésirable est réalisée par la reconduite de l'étranger à la frontière ou dans son pays d'origine, par le personnel spécialisé de l'Office roumain pour l'immigration.
9.L'étranger peut être déclaré indésirable pour une période de cinq à quinze
ans (...)
»
Article 92
«
1.L'éloignement des étrangers du territoire est interdit dans les cas suivants
: (...)
e) s'il y a des craintes justifiées que sa vie est mise en danger ou qu'il sera soumis à la torture, à des traitements dégradants et inhumains dans l'État où il doit être envoyé
;
f) si l'éloignement est interdit par les traités internationaux auxquels la Roumanie est partie.
(...)
4.Sont exclus de l'application des paragraphes (1), ..., les étrangers qui présentent un danger pour l'ordre public, pour la sécurité nationale ou qui souffrent d'une maladie qui menace la santé publique et qui refusent de se soumettre aux mesures établies par les autorités médicales.
»
Article 97
«
1.Le placement dans un centre spécial (
luarea în custodie publică
) vise à restreindre temporairement la liberté de mouvement sur le territoire de l'État roumain, ordonné par un magistrat contre un étranger (...) qui a été déclaré indésirable (...)
;
4.Le placement dans un centre spécialisé des étrangers déclarés indésirables est ordonné par la juridiction qui a déclaré la personne indésirable par un jugement comme cela est prévu par l'article 85 alinéa (5). Le placement cesse lors de l'exécution de la décision, dans les conditions prévues par l'article 85 alinéa (8).
»
Article 147
«
Les dispositions de la loi numéro 122/2006 sur l'asile en Roumanie prévalent sur l'application des dispositions de cette ordonnance, à l'exception des cas où des raisons liées à la sécurité nationale ou à l'ordre public imposent l'éloignement des étrangers du territoire de la Roumanie.
»
L'article 3 de la loi n
o
51/1991 sur la sûreté nationale est ainsi libellé dans sa partie pertinente
:
«
Constituent une menace pour la sûreté nationale de la Roumanie
: (...)
i)
les actes terroristes, leur conception ou le soutien apporté à de tels actes (...)
;
l)
la création ou la constitution d'une organisation (...) ayant pour finalité l'une des activités énumérées aux points a) à k) ci-dessus, ainsi que le fait, pour des organisations et groupes constitués en conformité avec la loi, de se livrer en secret à de telles activités.
»
L'article 44 de la loi n
o
535/2004 sur la prévention et la lutte contre le terrorisme, en vigueur à l'époque des faits, est ainsi rédigé dans sa partie pertinente
:
«
1.Contre les citoyens étrangers ou apatrides sur lesquels existent des données ou des indices raisonnables qu'ils ont l'intention de réaliser des actes terroristes ou de favoriser le terrorisme il est ordonné la mesure de les déclarer indésirables en Roumanie ou d'interdire leur séjour dans le pays, si la mesure d'interdiction de quitter le pays n'avait pas été ordonnée à leur encontre.
»
1.
Le requérant allègue que la mesure d'expulsion dont il a fait l'objet ainsi que l'interdiction de séjour prononcée à son encontre portent atteinte à son droit au respect de la vie privée et familiale garanti par l'article 8 de la Convention.
2.
Invoquant les articles 6 de la Convention et 1 du Protocole n
o
7 à la Convention, il se plaint de ce que, dans le cadre de la procédure le déclarant indésirable, il n'a pas bénéficié de garanties procédurales adéquates pour se protéger contre l'arbitraire.
1.
Y a-t-il eu, en raison de l'expulsion et de l'interdiction de séjour du requérant, violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l'article 8 de la Convention
?
2.
Les mesures prises à l'encontre du requérant étaient-elles conformes aux exigences procédurales de l'article 1 du Protocole n
o
7
?