CtEDO 14.02.2014 Auto

IORDĂCHESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.02.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IORDĂCHESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA 32889/09 Georgeta IORDCHESCU împotriva României, introdusă la 17 iunie 2009 EXPOSAT DE FAPTE, recurenta, Georgeta Iordăchescu, este un resortisant român născut în 1955 și rezident în Ploiesti. Ea este reprezentată în fața Curții de către O. Tanasica, avocată la București. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004, reclamanta și soțul ei au cumpărat un apartament în orașul Ploiesti. În ziua semnării contractului, ei au plătit vânzătorului prețul apartamentului, și anume echivalentul a aproximativ 4 000 EUR (EUR). La o dată nespecificată, fiul lor, rezident în Spania, le-a trimis prin mandat poștal suma de 20 000 EUR. Între octombrie 2005 și iulie 2006, ei i-au restituit această sumă, întotdeauna prin mandate poștale. La 8 august 2006, conducerea luptei împotriva crimei organizate și a terorismului a Parchetului din Ploiesti (denumit în continuare " DIICOT"). DICOT l-a acuzat că făcea parte dintr-o rețea stabilită în Spania care practica traficul de ființe umane și proxenetism. La 9 august 2006, DICOT a ordonat sechestrarea apartamentului reclamantei considerând că fusese cumpărat cu bani de la comisia pentru aceste infracțiuni. În cadrul procedurii penale privind fiul său, recurenta a solicitat ridicarea sechestrului. Aceasta a arătat că măsura asigurătorie decisă de DICOT era ilegală, deoarece, în temeiul Codului de procedură penală în vigoare la data la care a fost luată măsura, numai bunurile deținute de persoana acuzată sau de partea responsabilă din punct de vedere civil puteau face obiectul unei astfel de măsuri. Cu toate acestea, procedura penală se referea numai la fiul său și nu era nici acuzată, nici acuzată în mod civil și a adăugat că afirmația DICOT potrivit căreia proprietatea ar fi fost cumpărată cu bani de la Comisia pentru infracțiuni nu era susținută de dovezi. În această privință, Comisia a indicat că a contractat mai multe credite bancare și că suma care îi aparținea fiului său fusese restituită. La 12 martie 2009, Tribunalul departamental din Prahova a respins cererea pe motiv că sechestrul viza confiscarea bunurilor provenite din comisia pentru infracțiuni. Recurenta a formulat un recurs și-a reiterat argumentele cu privire la ilegalitatea măsurii și a adăugat că ipoteza plasării sub sechestru în vederea confiscării bunurilor nu era prevăzută în Codul de procedură penală la data măsurii în litigiu. Printr-o hotărâre definitivă din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel din Ploiesti a respins recursul care considera că sechestrul era justificat atâta timp cât procedura era în curs de desfășurare. Aceaceasta este încă în curs de desfășurare. Dreptul intern relevant Dispozițiile Codului de procedură penală în vigoare la momentul sechestrării apartamentului recurentei erau formulate după cum urmează: art. 163 Măsurile asigurătorii cu caracter provizoriu pot fi decise în cursul procedurii de către procuror sau de către instanță și constau în faptul că bunurile mobile sau imobile nu sunt disponibile prin sechestrare în vederea reparării prejudiciului cauzat de infracțiuni sau de plata amenzii. Măsurile asigurătorii destinate reparării prejudiciului pot viza bunurile pârâtului sau ale acuzatului sau ale persoanei responsabile din punct de vedere civil până la concurența valorii probabile a prejudiciului. Măsurile asigurătorii menite să asigure plata amenzii nu pot viza decât bunurile pârâtului sau ale acuzatului. art. 163 din Codul de procedură penală a fost modificat la 6 septembrie 2006. În cursul procedurii, pârâtul sau acuzatul, persoana responsabilă din punct de vedere civil sau orice altă persoană interesată pot contesta în fața procurorului sau a instanței luarea măsurilor asigurătorii și punerea lor în aplicare. Hotărârea Tribunalului poate face obiectul unui recurs. GRIEF care invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta susține că sechestrarea bunurilor sale a fost ilegală și nejustificată. RĂSPUNSURILE CU PĂRȚILE Intervenția în dreptul recurentei de a dispune de apartamentul său a avut un temei juridic în dreptul intern În caz afirmativ, această interferență a fost justificată În special, imposibilitatea recurentei de a dispune de proprietatea sa pe durata procedurii constituie o sarcină excesivă în temeiul articolului 1 din Protocolul nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă