CtEDO 14.02.2014 Auto

COMAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.02.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COMAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 29106/13 Vasile COMAN împotriva României depusă la 15 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vasile Coman, este un național român care s-a născut în 1949 și trăiește în Vișeu de Sus, județul Maramureș. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 septembrie 2012, la ora 18:00, reclamantul a fost luat de poliție împotriva voinței sale la spitalul psihiatric din Sighetul Marmații pentru evaluare psihiatrică. El a fost plasat într-o cameră cu șase pacienți bolnavi mental. Ferestrele au fost dotate cu bare de fier și ușa a rămas încuiat. Nu a existat supraveghere în cameră. El a mers în grevă de foame pentru a protesta în legătură cu închiderea lui. Dimineața din 20 septembrie 2012 a fost examinat de un psiholog. În aceeași zi el a fost reținut de patru persoane, legat de patul său, și injectat cu o substanță care a provocat un șoc anafilactic. El a rămas legat de patul său timp de trei ore. Din raportul medical al reclamantului se pare că substanța injectată a fost Haldol (un medicament antipsihotic prescris pentru tratamentul psihozei acute sau schizofrenie). La 21 septembrie 2012, reclamantul a fost eliberat din spital. Raportul medical a indicat că reclamantul a suferit de tulburări de iluzie. Raportul a explicat că el a avut o personalitate structurată în mod armonizat cu tendințe paranoice. Tratamentul ambulatoriu a fost recomandat. La 4 octombrie 2012 un raport detaliat a fost transmis poliției. La 22 noiembrie 2012, reclamantul a cerut poliției Vișeu de Sus să-i arate baza juridică pentru ordonarea închiderii psihiatrice și decizia pe care se bazează. Nu a primit niciun răspuns la cererea sa. Plaga la Colegiul de Doctori La 1 octombrie 2012, reclamantul a depus o plângere la Colegiul Medical din România ) susținând că închiderea sa a fost ilegală, tratamentul primit a fost dăunător și încheierea raportului de experți a fost incorectă. El susține că diagnosticul a reflectat doar instrucțiunile poliției și nu a luat în considerare faptul că nu a avut probleme mentale în trecut. El solicită o nouă examinare la Institutul Forensic din București. Colegiul Național de Doctori a redirecționat reclamația către filiala sa Maramureș, dintre care doctorii în cauză erau membri, iar la 23 octombrie 2012, ca răspuns la o cerere de la solicitant, i-a informat că acest lucru a fost făcut. La 24 iulie 2013, reclamantul și-a reiterat reclamația inițială în detaliu. El a depus-o la filiala Maramureș a Colegiului Național de Doctori și a transmis-o pentru informații la Colegiul Național de Doctori și la Ministerul Sănătății. El a atașat la ea un certificat forense din data de 8 februarie 2013 atestând că reclamantul a suferit o evaluare expertă în aceeași zi care nu a dezvăluit probleme psihice. La 30 iulie 2013, Colegiul Național de Doctori a reiterat răspunsul său anterior. La 21 septembrie 2012, reclamantul a depus o plângere penală împotriva medicilor din spitalul psihiatric din Sighetul Marmației, pe care a acuzat-o de tentativă de crimă și tortură. El s-a referit la tratamentul obligatoriu primit la 20 septembrie 2012 și a subliniat că medicii și-au ignorat alergiile și l-au injectat cu Haldol fără nicio investigație medicală anterioară, provocând astfel șoc anafilactic. La 15 noiembrie 2012, reclamația a fost respinsă de procurorul atașat Curții de District Sighetul Marmației. Procurorul a remarcat că reacția alergică a reclamantului a fost o reacție alergică efect secundar al medicamentului și faptul că protocolul medical nu prescrie performanța testelor de alergie înainte de administrarea Haldol. El a constatat că efectul de tratament cu Haldol nu constituie o infracțiune penală. Reclamantul a apelat, reprezentând că medicii nu au efectuat nici o investigație medicală înainte de administrarea drogurilor. El a susținut, de asemenea, că procurorul nu a identificat cei patru persoane care l-au legat de patul său. La 27 decembrie 2012, procurorul șef din biroul aceluiași procuror și-a respins plângerea. Reclamantul a apelat, dar la 12 februarie 2013 Sighetul Curtea de District Marmației a respins reclamațiile sale ca nefondate și l-a ordonat să plătească 50 de lei români (RON) în comisioane de judecată statului. Legea internă internul involuntar este reglementată de Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale. Dispozițiile relevante sunt descrise în Stelian Roșca c. România , nr. 5543/06, §§ 43-48, 4 iunie 2013); Parascineti v. România (nr. 32060/05, §§ 25-29, 13 martie 2012); și Cristian Teodorescu v. România (nr. 22883/05, 30-39, 19 iunie 2012). Raporturi internaționale privind condițiile de izolare psihiatrică în România Comitetul pentru Prevenirea Torturii (dupa vizita sa din 28 septembrie până la 2 octombrie 2009, raportează CPT/Inf (2010)26), Amnesty International (în 2004 – a se vedea Cristian Teodorescu , citat mai sus, § 40) și Centrul pentru Resurse Legale (în 2009 – Parascineti , citat mai sus, § 30) au descris toate condițiile nesatisfăcute în care pacienții au fost ținuți în spitale psihice în România și absența consimțământului liber și informat la tratamentul primit. COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că la 20 septembrie 2012 personalul spitalului a administrat tratament medical fără a-l consulta, familia sau medicul său, și că tratamentul administrat a fost foarte dăunător sănătății sale. Considerând art. 5 din Convenție, el se plânge că a fost admis în spital împotriva voinței sale și ținut în condiții asemănătoare la închisoare. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție, în scopul de a se plânge cu privire la legalitatea internului său psihiatric și la tratamentul primit în spitalul psihiatric la 20 septembrie 2012? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea, în special, Cristian Teodorescu v. România , nr. 22883/05, 19 iunie 2012, și Stelian Roșca c. România , nr. 5543/06, 4 iunie 2013)? Guvernul sunt invitați să prezinte informații cu privire la procedurile interne privind competențele acordate poliției în temeiul Legii nr. 487/2002 angajarea unei persoane într-un spital psihiatric, precum și condițiile în care aceste competențe sunt exercitate în practică, în special: ce situații sunt luate în considerare de poliție pentru a justifica închiderea; modul în care decizia este luată și executată; și cât de des se utilizează aceste competențe. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ținând seama de modul în care a fost tratat în spitalul psihiatric, în special la 20 septembrie 2012? A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, având în vedere modul în care a fost tratat în spital, în special la 20 septembrie 2012? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă