Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 29106/13 Vasile COMAN împotriva României depusă la 15 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vasile Coman, este un național român care s-a născut în 1949 și trăiește în Vișeu de Sus, județul Maramureș. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 septembrie 2012, la ora 18:00, reclamantul a fost luat de poliție împotriva voinței sale la spitalul psihiatric din Sighetul Marmații pentru evaluare psihiatrică. El a fost plasat într-o cameră cu șase pacienți bolnavi mental. Ferestrele au fost dotate cu bare de fier și ușa a rămas încuiat. Nu a existat supraveghere în cameră. El a mers în grevă de foame pentru a protesta în legătură cu închiderea lui. Dimineața din 20 septembrie 2012 a fost examinat de un psiholog. În aceeași zi el a fost reținut de patru persoane, legat de patul său, și injectat cu o substanță care a provocat un șoc anafilactic. El a rămas legat de patul său timp de trei ore. Din raportul medical al reclamantului se pare că substanța injectată a fost Haldol (un medicament antipsihotic prescris pentru tratamentul psihozei acute sau schizofrenie). La 21 septembrie 2012, reclamantul a fost eliberat din spital. Raportul medical a indicat că reclamantul a suferit de tulburări de iluzie. Raportul a explicat că el a avut o personalitate structurată în mod armonizat cu tendințe paranoice. Tratamentul ambulatoriu a fost recomandat. La 4 octombrie 2012 un raport detaliat a fost transmis poliției. La 22 noiembrie 2012, reclamantul a cerut poliției Vișeu de Sus să-i arate baza juridică pentru ordonarea închiderii psihiatrice și decizia pe care se bazează. Nu a primit niciun răspuns la cererea sa. Plaga la Colegiul de Doctori La 1 octombrie 2012, reclamantul a depus o plângere la Colegiul Medical din România ) susținând că închiderea sa a fost ilegală, tratamentul primit a fost dăunător și încheierea raportului de experți a fost incorectă. El susține că diagnosticul a reflectat doar instrucțiunile poliției și nu a luat în considerare faptul că nu a avut probleme mentale în trecut. El solicită o nouă examinare la Institutul Forensic din București. Colegiul Național de Doctori a redirecționat reclamația către filiala sa Maramureș, dintre care doctorii în cauză erau membri, iar la 23 octombrie 2012, ca răspuns la o cerere de la solicitant, i-a informat că acest lucru a fost făcut. La 24 iulie 2013, reclamantul și-a reiterat reclamația inițială în detaliu. El a depus-o la filiala Maramureș a Colegiului Național de Doctori și a transmis-o pentru informații la Colegiul Național de Doctori și la Ministerul Sănătății. El a atașat la ea un certificat forense din data de 8 februarie 2013 atestând că reclamantul a suferit o evaluare expertă în aceeași zi care nu a dezvăluit probleme psihice. La 30 iulie 2013, Colegiul Național de Doctori a reiterat răspunsul său anterior. La 21 septembrie 2012, reclamantul a depus o plângere penală împotriva medicilor din spitalul psihiatric din Sighetul Marmației, pe care a acuzat-o de tentativă de crimă și tortură. El s-a referit la tratamentul obligatoriu primit la 20 septembrie 2012 și a subliniat că medicii și-au ignorat alergiile și l-au injectat cu Haldol fără nicio investigație medicală anterioară, provocând astfel șoc anafilactic. La 15 noiembrie 2012, reclamația a fost respinsă de procurorul atașat Curții de District Sighetul Marmației. Procurorul a remarcat că reacția alergică a reclamantului a fost o reacție alergică efect secundar al medicamentului și faptul că protocolul medical nu prescrie performanța testelor de alergie înainte de administrarea Haldol. El a constatat că efectul de tratament cu Haldol nu constituie o infracțiune penală. Reclamantul a apelat, reprezentând că medicii nu au efectuat nici o investigație medicală înainte de administrarea drogurilor. El a susținut, de asemenea, că procurorul nu a identificat cei patru persoane care l-au legat de patul său. La 27 decembrie 2012, procurorul șef din biroul aceluiași procuror și-a respins plângerea. Reclamantul a apelat, dar la 12 februarie 2013 Sighetul Curtea de District Marmației a respins reclamațiile sale ca nefondate și l-a ordonat să plătească 50 de lei români (RON) în comisioane de judecată statului. Legea internă internul involuntar este reglementată de Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale. Dispozițiile relevante sunt descrise în Stelian Roșca c. România , nr. 5543/06, §§ 43-48, 4 iunie 2013); Parascineti v. România (nr. 32060/05, §§ 25-29, 13 martie 2012); și Cristian Teodorescu v. România (nr. 22883/05, 30-39, 19 iunie 2012). Raporturi internaționale privind condițiile de izolare psihiatrică în România Comitetul pentru Prevenirea Torturii (dupa vizita sa din 28 septembrie până la 2 octombrie 2009, raportează CPT/Inf (2010)26), Amnesty International (în 2004 – a se vedea Cristian Teodorescu , citat mai sus, § 40) și Centrul pentru Resurse Legale (în 2009 – Parascineti , citat mai sus, § 30) au descris toate condițiile nesatisfăcute în care pacienții au fost ținuți în spitale psihice în România și absența consimțământului liber și informat la tratamentul primit. COMPLAINTE Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că la 20 septembrie 2012 personalul spitalului a administrat tratament medical fără a-l consulta, familia sau medicul său, și că tratamentul administrat a fost foarte dăunător sănătății sale. Considerând art. 5 din Convenție, el se plânge că a fost admis în spital împotriva voinței sale și ținut în condiții asemănătoare la închisoare. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție, în scopul de a se plânge cu privire la legalitatea internului său psihiatric și la tratamentul primit în spitalul psihiatric la 20 septembrie 2012? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea, în special, Cristian Teodorescu v. România , nr. 22883/05, 19 iunie 2012, și Stelian Roșca c. România , nr. 5543/06, 4 iunie 2013)? Guvernul sunt invitați să prezinte informații cu privire la procedurile interne privind competențele acordate poliției în temeiul Legii nr. 487/2002 angajarea unei persoane într-un spital psihiatric, precum și condițiile în care aceste competențe sunt exercitate în practică, în special: ce situații sunt luate în considerare de poliție pentru a justifica închiderea; modul în care decizia este luată și executată; și cât de des se utilizează aceste competențe. Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ținând seama de modul în care a fost tratat în spitalul psihiatric, în special la 20 septembrie 2012? A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, având în vedere modul în care a fost tratat în spital, în special la 20 septembrie 2012? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2?
Communicated on 14 February 2014
Application no. 29106/13
Vasile COMAN
against Romania
lodged on 15 April 2013
The applicant, Mr Vasile Coman, is a Romanian national who was born in 1949 and lives in Vișeu de Sus, Maramureș County.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 18 September 2012 at 6 p.m., the applicant was taken by the police against his will to the psychiatric hospital in Sighetul Marmației for psychiatric evaluation. He was placed in a room with six mentally ill patients. The windows were fitted with iron bars and the door remained locked. There was no supervision in the room.
He went on hunger strike to protest about his confinement.
On the morning of 20 September 2012 he was examined by a psychologist.
On the same day he was held down by four people, tied to his bed, and injected with a substance that caused an anaphylactic shock. He remained tied to his bed for three hours. From the applicant's medical report it appears that the substance injected was Haldol (an antipsychotic drug prescribed for the treatment of acute psychosis or schizophrenia).
On 21 September 2012 the applicant was released from hospital. The medical report indicated that the applicant suffered from delusional disorder. The report explained that he had a disharmoniously structured personality with paranoid tendencies. Outpatient treatment was recommended.
On 4 October 2012 a detailed report was forwarded to the police.
On 22 November 2012 the applicant asked the Vișeu de Sus police to show him the legal basis for ordering his psychiatric confinement and the decision on which it was based. He received no answer to his request.
1.
Complaint to the College of Doctors
On 1 October 2012 the applicant lodged a complaint with the National College of Doctors (
Colegiul Medicilor din România
) claiming that his confinement had been unlawful, the treatment received had been harmful and the conclusion of the expert report had been incorrect. He argued that the diagnosis had merely reflected the police's instructions and failed to take into account the fact that he had not had any mental issues in the past. He requested that a new examination take place at the Forensic Institute in Bucharest.
The National College of Doctors redirected the complaint to its Maramureș branch, of which the doctors in question were members, and on 23
October
2012, in response to an enquiry from the applicant, informed him that this had been done.
On 24 July 2013 the applicant reiterated his initial complaint in detail. He lodged it with the Maramureș branch of the National College of Doctors and forwarded it for information to the National College of Doctors and to the Ministry of Health. He attached to it a forensic certificate dated 8
February
2013 attesting that the applicant had undergone an expert assessment on the same day which did not reveal any psychiatric troubles.
On 30 July 2013 the National College of Doctors reiterated its previous answer.
2.
Criminal complaint against the doctors
On 21 September 2012 the applicant lodged a criminal complaint against the doctors from the psychiatric hospital in Sighetul Marmației, whom he accused of attempted murder and torture. He referred to the compulsory treatment received on 20 September 2012 and pointed out that the doctors had ignored his allergies and injected him with Haldol without any prior medical investigation, thus causing the anaphylactic shock.
On 15 November 2012 the complaint was dismissed by the prosecutor's office attached to the Sighetul Marmației District Court. The prosecutor noted that the allergic reaction experienced by the applicant was a
side-effect of the medication and that the medical protocol did not prescribe the performance of allergy tests prior to the administration of Haldol. He found that effecting treatment with Haldol did not constitute a criminal offence.
The applicant appealed, reiterating that the doctors had failed to conduct any medical investigations before administering the drug. He further argued that the prosecutor had not identified the four people who had tied him to his bed.
On 27 December 2012 the chief prosecutor from the same prosecutor's office dismissed his complaint.
The applicant appealed, but on 12 February 2013 the Sighetul
Marmației District Court dismissed his claims as unfounded and ordered him to pay 50
Romanian lei (RON) in court fees to the State.
B.
Relevant domestic law
Involuntary psychiatric internment is regulated by Law no. 487/2002 on mental health and the protection of persons with mental disorders. The relevant provisions are described in
Stelian Roșca v. Romania
, no.
5543/06, §§
43-48, 4 June 2013);
Parascineti v. Romania
(no. 32060/05, §§
25-29, 13
March
2012); and
Cristian Teodorescu v. Romania
(no.
22883/05,
§§
30-39, 19 June 2012).
C.
International reports on psychiatric confinement conditions in Romania
The Committee for the Prevention of Torture (following its visit from 28
September to 2 October 2009, report CPT/Inf (2010) 26), Amnesty International (in 2004 – see
Cristian Teodorescu
, cited above, § 40) and the Centre for Legal Resources (in 2009 –
Parascineti
, cited above, § 30) have all described unsatisfactory conditions in which in-patients were being held in psychiatric hospitals in Romania and the absence of free and informed consent to the treatment received.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that on 20
September
2012 the hospital personnel administered medical treatment without consulting him, his family or his physician, and that the treatment administered was very harmful to his health.
Relying on Article 5 of the Convention, he complains that he was admitted into the hospital against his will and held in prison-like conditions.
1.
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, for the purposes of complaining about the lawfulness of his psychiatric internment and the treatment received in the psychiatric hospital on 20 September 2012?
2.
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention (see, in particular,
Cristian Teodorescu v.
Romania
, no.
22883/05, 19 June 2012, and
Stelian Roșca v. Romania
, no.
5543/06, 4
June
2013)?
The Government are invited to submit information on domestic procedures concerning the powers granted to the police under Law no.
487/2002 to commit a person to a psychiatric hospital, and the conditions under which these powers are exercised in practice, in particular: what situations are considered by the police to warrant confinement; how the decision is taken and executed; and how often these powers are used.
3.
Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, taking account of the manner in which he was treated in the psychiatric hospital, in particular on 20
September
2012?
4.
Has there been an interference with the applicant's right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, given the manner in which he was treated in hospital, in particular on 20
September
2012?
If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?