Comunicat la 23 octombrie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 41719/12 Ioan IVAȘCU împotriva României depusă la 18 iunie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Ivașcu, este un național român de origine romă născut în 1955 și trăiește în Piatra, județul Maramureș. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Un raport psihiatric elaborat la 20 septembrie 2007 de centrul medical Sighetu Marmației a stabilit că reclamantul suferă de „schizofrenie paranoică dezvoltătoare”. Acest diagnostic a fost schimbat mai târziu, un nou raport psihiatric, elaborat la 30 decembrie 2008 de Institutul Cluj Napoca Forensic, care a stabilit că reclamantul suferă de “tulburări de iluzie persistentă”. Închiderea psihiatrică a reclamantului După ce a depus o plângere verbală împotriva unei posturi de radio, reclamantul a fost prins de poliția Sighetu Marmații pentru prima dată la 7 martie 2003 la ora 9:00 și deținut până la 8 martie 2003 la ora 19:00. A fost ulterior închis în detenție obligatorie în unitatea psihiatrică a Spitalului Sighetu Marmații. A fost eliberat la 25 martie 2003. La 6 octombrie 2003, la ora 10:00 a fost prins din nou și plasat în detenție psihiatrica obligatorie până la 27 noiembrie 2003. La 1 august 2004, el a depus o plângere la biroul procurorului Sighetu Marmației și la 6 septembrie 2004 a depus o plângere la poliția locală Sighetu Marmației, ambele cu privire la internul său psihiatric. Înainte de a primi orice răspuns, el a fost din nou prins și reținut în unitatea psihiatrică a Spitalului Sighetu Marmației între 15 septembrie și 13 octombrie 2004. De asemenea, el a fost reținut într-un spital psihiatric între 1 noiembrie și 7 decembrie 2004, 12 august și 2 noiembrie 2005, din nou între 2 noiembrie și 21 noiembrie 2005 și între 30 iulie și 14 septembrie 2007. În plus, în perioada între 13 septembrie 2004 și 27 septembrie 2009 a fost reținut în mai multe ocazii pentru teste de rutină și examene psihice care au durat una sau două zile în fiecare ocazie. De asemenea, el a fost tratat în ambulatoriu, presupunând timp de 5 ani și 44 de zile. Procedura internă Procedura penală împotriva reclamantului 10. Reclamantul a fost în anchetă pentru amenințarea (amenintare ) și acuzații false ( denuntare calomnioase ), în conformitate cu articolele 193 și 259 din Codul de Procedură Penală, deoarece el a amenințat terți și a depus plângeri penale împotriva lor pentru maltrat. 11. Raportul psihiatru elaborat la 20 septembrie 2007 de către centrul medical Sighetu Marmației a stabilit că reclamantul nu deține discernământul necesar pentru evaluarea conținutului și consecințelor acțiunilor sale. A fost recomandat ca reclamantul să fie admis într-un centru medical. 12. La 22 octombrie 2007, procurorul a depus o cerere de admitere obligatorie a reclamantului într-o structură medicală până la recuperare. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat numit de instanță. 14. Un nou raport psihiatric elaborat la 30 decembrie 2008 de către Institutul Cluj Napoca Forensic a stabilit că reclamantul suferă de tulburări persistente de iluzie și că nu are discernământ în ceea ce privește acțiunile sale. A fost recomandat ca reclamantul să fie tratat psihiatru, dar fără plasare obligatorie în asistență medicală. Acest raport psihiatric a fost aprobat de Institutul Forensic “Mina Minovici” la 9 aprilie 2009. 15. La 19 octombrie 2009, biroul procurorului a depus o cerere pentru un tratament psihiatric obligatoriu. 16. Într-o decizie finală din 1 septembrie 2010, Curtea Județeană Maramureș a respins cererea procurorului public. În conformitate cu art. 111 din Codul penal, măsurile de securitate (cum ar fi admiterea obligatorie la un centru medical și o ordonanță de tratament psihiatric) au fost menite să pună capăt situațiilor periculoase și să prevină criminalitatea. Măsurile de securitate ar trebui impuse numai persoanelor care au comis infracțiuni definite în dreptul penal. În consecință, o ordonare de a fi tratată psihiatru nu a putut fi servită reclamantului până când nu s-a stabilit că a comis o infracțiune și că există un pericol că ar putea comite alte infracțiuni în viitor. 17. Curtea internă a remarcat că ar putea fi luate alte măsuri în ceea ce privește persoanele aflate în situația reclamantului în temeiul Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale. Procedura internă instituită de reclamant care solicită compensare 18. Reclamantul a instituit o procedură civilă la 7 decembrie 2010 împotriva statului reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. 19. Reclamantul, care nu a avut nici tutore legal sau reprezentant în cadrul acestei proceduri, a bazat acțiunea sa pe articolele 504-506 din Codul de Procedură Penală, cerând prejudiciu moral și pecuniare pentru privarea ilegală a libertății în timpul anchetei penale pentru mai multe perioade între 13 Septembrie 2004 și 27 septembrie 2009. El a afirmat că poliția Sighetu Marmației și biroul procurorului atașat Curții Sighetu Marmației l-au privat ilegal de libertate. 20. În cadrul procedurii de primă instanță, Curtea județului Maramureș și-a respins acțiunea cu privire la fondul într-o hotărâre din 30 iunie 2011. Avocatul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins ca fiind invalid într-o decizie finală din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, deoarece nu și-a prezentat motivele de recurs în termenul legal. 22. Decizia a fost redactată la 8 decembrie 2011, prezentată instanței de primă instanță la 16 ianuarie 2012, și a comunicat reclamantului la 23 martie 2012. COMPLAINTS 23. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 1 lit. (e) din Convenție luată singură și în conjuncție cu art. 14, susține că a fost deținut în detenție psihiatrică obligatorie pentru un total de 276 de zile. El susține că el a fost ilicit de libertate și că dispozițiile legale privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale lipsesc suficientă claritate și că a fost aplicat în mod necorespunzător în cazul său numai pentru că a „disturbat” autoritățile publice cu plângerile sale. Afirmă că autoritățile publice l-au exclus intenționat din societate, descriind-l ca fiind un aspect fizic ciudat și un artist gitan, lipsit de carismă și discernământ. 24. Considerând art. 13, reclamantul susține, de asemenea, că nu a fost autorizat să apeleze împotriva ordinelor procurorului de a-l primi în spitalul psihiatru. Având în vedere dreptul reclamantului la viață privată, în special lipsa de reprezentare juridică a reclamantului în cadrul procedurii civile privind compensarea pentru plasarea presupusă ilegală în izolare psihiatrică, a fost respectată art. 8 § 1 din Convenție în acest caz (a se vedea B. c. România (n. 2), nr. 1285/03, §§ 85-99, 19 februarie 2013)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru solicitarea unei redresări împotriva privațiilor de libertate anterioare în ceea ce privește plasarea sa sub asistență psihiatrică, în conformitate cu art. 8 1, conform articolului 13 din Convenție? În special, având în vedere starea de vulnerabilitate a reclamantului și lipsa de reprezentare juridică, procedura civilă pe care a urmărit-o ar putea fi considerată un remediu eficient pentru remediere? Guvernul este invitat să furnizeze informații și documente privind închiderea psihiatrică a reclamantului, inclusiv toate documentele medicale relevante, precum și copii ale dosarelor de caz nr. 965/100/2011 și 3210/307/2007 (înregistrate ulterior ca dosar nr. 907/307/2010).
Communicated on 23 October 2014
Application no. 41719/12
Ioan IVAȘCU
against Romania
lodged on 18 June 2012
1.
The applicant, Mr Ioan Ivașcu, is a Romanian national of Roma origin who was born in 1955 and lives in Piatra, Maramureș County.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
A psychiatric report drawn up on 20 September 2007 by the Sighetu Marmației medical centre established that the applicant was suffering from “developing paranoid schizophrenia”. This diagnosis was later changed, a new psychiatric report – drawn up on 30 December 2008 by the Cluj Napoca Forensic Institute – having established that the applicant was suffering from “persistent delusional disorder”.
1.
The applicant’s psychiatric confinement
4.
After having lodged a verbal complaint against a radio station, the applicant was apprehended by the Sighetu Marmației police for the first time on 7 March 2003 at 9 p.m. and detained until 8 March 2003 at 7 a.m. He was subsequently placed in compulsory detention in the psychiatric unit of the Sighetu Marmației Hospital. He was released on 25 March 2003.
5.
On 6 October 2003 at 10 a.m. he was apprehended again and placed in compulsory psychiatric detention until 27 November 2003.
6.
On 1 August 2004, he lodged a complaint with the Sighetu Marmației prosecutor’s office and on 6 September 2004 he lodged a complaint with Sighetu Marmației local police, both regarding his psychiatric internment. Before receiving any response, he was again apprehended and detained in the psychiatric unit of the Sighetu Marmației Hospital between 15
September and 13 October 2004.
7.
He was also detained in a psychiatric hospital between 1
November and 7 December 2004, 12 August and 2 November 2005, again from 2
November to 21 November 2005 and between 30 July and 14
September
2007.
8.
Moreover, in the period between 13 September 2004 and 27
September 2009 he was detained on several occasions for routine tests and psychiatric examinations lasting one or two days on each occasion.
9.
He was also treated on an outpatient basis, allegedly for 5 years and 44 days.
2.
The domestic proceedings
a)
Criminal proceedings against the applicant
10.
The applicant had been under investigation for making threats (
amenințare
) and false accusations (
denunțare calomnioasă
), pursuant to Articles 193 and 259 of the Code of Criminal Procedure, as he had been threatening third parties and had lodged criminal complaints against them for ill-treatment.
11.
The psychiatric report drawn up on 20 September 2007 by the Sighetu Marmației medical centre established that the applicant did not possess the discernment necessary to assess the content and consequences of his actions. It was recommended that the applicant be admitted to a medical facility.
12.
Criminal proceedings against the applicant were discontinued as a result of an order issued by the prosecutor on 18 October 2007.
b)
Proceedings regarding the applicant’s medical internment
13.
On 22 October 2007, the public prosecutor lodged an application seeking the applicant’s compulsory admission to a medical facility until recovery. The applicant was represented by a court-appointed lawyer.
14.
A new psychiatric report drawn up on 30 December 2008 by the Cluj Napoca Forensic Institute established that the applicant was suffering from persistent delusional disorder and that he lacked discernment with regard to his actions. It was recommended that the applicant undergo psychiatric treatment, but without compulsory placement in medical care. This psychiatric report was approved by the “Mina Minovici” Forensic Institute on 9 April 2009.
15.
On 19 October 2009, the prosecutor’s office lodged an application for an order for compulsory psychiatric treatment.
16.
In a final decision of 1 September 2010 the Maramureș County Court rejected the public prosecutor’s request. It was held that, under Article 111 of the Criminal Code, security measures (such as compulsory admission to a medical facility and an order to undergo psychiatric treatment) were intended to put an end to dangerous situations and to prevent crime. Security measures should be imposed only on persons who had committed offences defined under criminal law. Consequently, an order to undergo psychiatric treatment could not be served on the applicant until it had been established that he had committed an offence and that there was a danger he might commit other offences in the future.
17.
The domestic court noted that other measures could be taken in respect of persons in the applicant’s situation pursuant to Law no. 487/2002 on mental health and the protection of individuals with mental disorders.
3.
The domestic proceedings instituted by the applicant seeking compensation
18.
The applicant instituted civil proceedings on 7 December 2010 against the State as represented by the Ministry of Public Finances.
19.
The applicant, who had no legal guardian or representative during these proceedings, based his action on Articles 504-506 of the Code of Criminal Procedure, seeking non-pecuniary and pecuniary damages for the unlawful deprivation of liberty during the criminal investigation for several periods between 13
September 2004 and 27 September 2009. He alleged that the Sighetu Marmației police and the prosecutor’s office attached to the Sighetu Marmației Court had unlawfully deprived him of his liberty.
20.
In the first-instance proceedings, the Maramureș County Court dismissed his action on the merits in a decision of 30 June 2011. It held that the conditions for the application of Article 504 had not been met and that the applicant’s admission to the psychiatric facility had been ordered so that he could be diagnosed and receive appropriate medical treatment if necessary.
21.
The applicant’s appeal against this decision was dismissed as invalid in a final decision of 30 November 2011 delivered by the Cluj Court of Appeal, as he had failed to submit his reasons for appeal within the legal time frame.
22.
The decision was drafted on 8 December 2011, delivered to the first instance court on 16 January 2012, and communicated to the applicant on 23
March 2012.
23.
The applicant complains under Article 5 § 1 (e) of the Convention taken alone and in conjunction with Article 14. He claims that he was held in compulsory psychiatric detention for a total of 276 days. He claims that he was unlawfully deprived of his liberty and that legal provisions on mental health and the protection of individuals with mental disorders lack sufficient clarity and that it was improperly applied in his case solely because he “disturbed” public authorities with his complaints. He alleges that the public authorities have intentionally excluded him from society, describing him as having a strange physical appearance and as being a gypsy artist, lacking in charisma and discernment.
24.
Relying on Article 13, the applicant also claims that he was not allowed to appeal against the prosecutor’s orders to have him admitted to the psychiatric hospital.
1.
Having regard to the applicant’s right to private life, in particular the applicant’s lack of legal representation in the civil proceedings concerning compensation for his allegedly unlawful placement in psychiatric confinement, has Article
8 § 1 of the Convention been complied with in the case (see
Romania
(no. 2), no. 1285/03, §§ 85-99, 19 February 2013)?
2.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for seeking redress against earlier deprivations of liberty as to his placement under psychiatric care, under Article 8
§
1, as required by Article 13 of the Convention? In particular, having regard to the applicant’s state of vulnerability and lack of legal representation, could the civil proceedings that he pursued have been considered an effective remedy for redress?
The Government are invited to provide information and documents concerning the applicant’s psychiatric confinement, including all relevant medical documents, and copies of case files nos.
965/100/2011 and 3210/307/2007 (later registered as case file no. 907/307/2010).