CtEDO 23.10.2014 Auto

IVASCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.10.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
IVASCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 23 octombrie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 41719/12 Ioan IVAȘCU împotriva României depusă la 18 iunie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Ivașcu, este un național român de origine romă născut în 1955 și trăiește în Piatra, județul Maramureș. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Un raport psihiatric elaborat la 20 septembrie 2007 de centrul medical Sighetu Marmației a stabilit că reclamantul suferă de „schizofrenie paranoică dezvoltătoare”. Acest diagnostic a fost schimbat mai târziu, un nou raport psihiatric, elaborat la 30 decembrie 2008 de Institutul Cluj Napoca Forensic, care a stabilit că reclamantul suferă de “tulburări de iluzie persistentă”. Închiderea psihiatrică a reclamantului După ce a depus o plângere verbală împotriva unei posturi de radio, reclamantul a fost prins de poliția Sighetu Marmații pentru prima dată la 7 martie 2003 la ora 9:00 și deținut până la 8 martie 2003 la ora 19:00. A fost ulterior închis în detenție obligatorie în unitatea psihiatrică a Spitalului Sighetu Marmații. A fost eliberat la 25 martie 2003. La 6 octombrie 2003, la ora 10:00 a fost prins din nou și plasat în detenție psihiatrica obligatorie până la 27 noiembrie 2003. La 1 august 2004, el a depus o plângere la biroul procurorului Sighetu Marmației și la 6 septembrie 2004 a depus o plângere la poliția locală Sighetu Marmației, ambele cu privire la internul său psihiatric. Înainte de a primi orice răspuns, el a fost din nou prins și reținut în unitatea psihiatrică a Spitalului Sighetu Marmației între 15 septembrie și 13 octombrie 2004. De asemenea, el a fost reținut într-un spital psihiatric între 1 noiembrie și 7 decembrie 2004, 12 august și 2 noiembrie 2005, din nou între 2 noiembrie și 21 noiembrie 2005 și între 30 iulie și 14 septembrie 2007. În plus, în perioada între 13 septembrie 2004 și 27 septembrie 2009 a fost reținut în mai multe ocazii pentru teste de rutină și examene psihice care au durat una sau două zile în fiecare ocazie. De asemenea, el a fost tratat în ambulatoriu, presupunând timp de 5 ani și 44 de zile. Procedura internă Procedura penală împotriva reclamantului 10. Reclamantul a fost în anchetă pentru amenințarea (amenintare ) și acuzații false ( denuntare calomnioase ), în conformitate cu articolele 193 și 259 din Codul de Procedură Penală, deoarece el a amenințat terți și a depus plângeri penale împotriva lor pentru maltrat. 11. Raportul psihiatru elaborat la 20 septembrie 2007 de către centrul medical Sighetu Marmației a stabilit că reclamantul nu deține discernământul necesar pentru evaluarea conținutului și consecințelor acțiunilor sale. A fost recomandat ca reclamantul să fie admis într-un centru medical. 12. La 22 octombrie 2007, procurorul a depus o cerere de admitere obligatorie a reclamantului într-o structură medicală până la recuperare. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat numit de instanță. 14. Un nou raport psihiatric elaborat la 30 decembrie 2008 de către Institutul Cluj Napoca Forensic a stabilit că reclamantul suferă de tulburări persistente de iluzie și că nu are discernământ în ceea ce privește acțiunile sale. A fost recomandat ca reclamantul să fie tratat psihiatru, dar fără plasare obligatorie în asistență medicală. Acest raport psihiatric a fost aprobat de Institutul Forensic “Mina Minovici” la 9 aprilie 2009. 15. La 19 octombrie 2009, biroul procurorului a depus o cerere pentru un tratament psihiatric obligatoriu. 16. Într-o decizie finală din 1 septembrie 2010, Curtea Județeană Maramureș a respins cererea procurorului public. În conformitate cu art. 111 din Codul penal, măsurile de securitate (cum ar fi admiterea obligatorie la un centru medical și o ordonanță de tratament psihiatric) au fost menite să pună capăt situațiilor periculoase și să prevină criminalitatea. Măsurile de securitate ar trebui impuse numai persoanelor care au comis infracțiuni definite în dreptul penal. În consecință, o ordonare de a fi tratată psihiatru nu a putut fi servită reclamantului până când nu s-a stabilit că a comis o infracțiune și că există un pericol că ar putea comite alte infracțiuni în viitor. 17. Curtea internă a remarcat că ar putea fi luate alte măsuri în ceea ce privește persoanele aflate în situația reclamantului în temeiul Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale. Procedura internă instituită de reclamant care solicită compensare 18. Reclamantul a instituit o procedură civilă la 7 decembrie 2010 împotriva statului reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. 19. Reclamantul, care nu a avut nici tutore legal sau reprezentant în cadrul acestei proceduri, a bazat acțiunea sa pe articolele 504-506 din Codul de Procedură Penală, cerând prejudiciu moral și pecuniare pentru privarea ilegală a libertății în timpul anchetei penale pentru mai multe perioade între 13 Septembrie 2004 și 27 septembrie 2009. El a afirmat că poliția Sighetu Marmației și biroul procurorului atașat Curții Sighetu Marmației l-au privat ilegal de libertate. 20. În cadrul procedurii de primă instanță, Curtea județului Maramureș și-a respins acțiunea cu privire la fondul într-o hotărâre din 30 iunie 2011. Avocatul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins ca fiind invalid într-o decizie finală din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, deoarece nu și-a prezentat motivele de recurs în termenul legal. 22. Decizia a fost redactată la 8 decembrie 2011, prezentată instanței de primă instanță la 16 ianuarie 2012, și a comunicat reclamantului la 23 martie 2012. COMPLAINTS 23. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 1 lit. (e) din Convenție luată singură și în conjuncție cu art. 14, susține că a fost deținut în detenție psihiatrică obligatorie pentru un total de 276 de zile. El susține că el a fost ilicit de libertate și că dispozițiile legale privind sănătatea mentală și protecția persoanelor cu tulburări mentale lipsesc suficientă claritate și că a fost aplicat în mod necorespunzător în cazul său numai pentru că a „disturbat” autoritățile publice cu plângerile sale. Afirmă că autoritățile publice l-au exclus intenționat din societate, descriind-l ca fiind un aspect fizic ciudat și un artist gitan, lipsit de carismă și discernământ. 24. Considerând art. 13, reclamantul susține, de asemenea, că nu a fost autorizat să apeleze împotriva ordinelor procurorului de a-l primi în spitalul psihiatru. Având în vedere dreptul reclamantului la viață privată, în special lipsa de reprezentare juridică a reclamantului în cadrul procedurii civile privind compensarea pentru plasarea presupusă ilegală în izolare psihiatrică, a fost respectată art. 8 § 1 din Convenție în acest caz (a se vedea B. c. România (n. 2), nr. 1285/03, §§ 85-99, 19 februarie 2013)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru solicitarea unei redresări împotriva privațiilor de libertate anterioare în ceea ce privește plasarea sa sub asistență psihiatrică, în conformitate cu art. 8 1, conform articolului 13 din Convenție? În special, având în vedere starea de vulnerabilitate a reclamantului și lipsa de reprezentare juridică, procedura civilă pe care a urmărit-o ar putea fi considerată un remediu eficient pentru remediere? Guvernul este invitat să furnizeze informații și documente privind închiderea psihiatrică a reclamantului, inclusiv toate documentele medicale relevante, precum și copii ale dosarelor de caz nr. 965/100/2011 și 3210/307/2007 (înregistrate ulterior ca dosar nr. 907/307/2010).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă