ȘERBAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ȘERBAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Decizia nr. 37243/03 Ionel Cristian ȘERBAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 18 februarie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 octombrie 2003, Având în vedere decizia parțială din 15 mai 2012, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Ionel Cristian Șerban, este un național român, care s-a născut în 1975 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.A. Oprișan, avocat practicant la București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale inițiate împotriva acestuia. 8 din Convenția, el a formulat mai multe plângeri cu privire la presupusa interferență a autorităților interne cu dreptul său la respectarea vieții private, a domiciliului și a corespondenței. În conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns cu privire la presupusul tratament discriminatoriu în legătură cu plata unei beneficii pentru expunerea la radiații. La 15 mai 2012, reclamațiile de mai sus au fost comunicate guvernului și restul cererii a fost declarat inadmisibil. La 28 decembrie 2012 și 7 ianuarie 2013, Curtea a primit declarații de soluționare prietenoase semnate de părți în ceea ce privește plângerile formulate în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din convenție în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste plângeri împotriva unei întreprinderi de către Guvern pentru a-i plăti 6.000 EUR (sex mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi libere de orice impozite care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Într-o scrisoare care și-a însoțit declarația de decontare prietenoasă, reclamantul a informat Curtea că va renunța la orice reclamație rămasă. DREPTUL Curții ia notă de soluția prietenoasă atinsă între părți și de promisiunea reclamantului de a renunța la orice reclamație rămasă. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată restul cazului din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului