CtEDO 08.04.2014 Auto

CASE OF OCTAVIAN POPESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.04.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF OCTAVIAN POPESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE POPESCU OPTANȚIEI/ ROMANIA (Depunerea nr. 20589/04) HOTĂRÂREA Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 8 aprilie 2014 FINAL 08/07/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Octavian Popescu/Romaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Josep Casadevall, președintele, Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 18 martie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 20589/04) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Octavian Popescu („reclamantul”), la 5 august 2005. Într-o hotărâre pronunțată la 30 iunie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a declarat că s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecuției unei hotărâri finale în favoarea reclamantului (a se vedea Octavian Popescu c. România , nr. 20589/04, 30 iunie 2009). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat doar satisfacția prejudiciilor materiale și morale suportate ca urmare a încălcării și rambursării costurilor și cheltuielilor. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., punctul 51 și punctul 3 din dispozițiile operative). La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În cererile actualizate, reclamantul a căutat să recupereze posesia proprietăților sale constituite din 33 de ha de terenuri în satul Vernești, astfel cum a fost atribuit de hotărârea din 6 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de District Buzău. În alternativa, reclamantul a solicitat suma de 1.826.581 euro (EUR), astfel cum a fost documentată de un raport de experți din decembrie 2009. În plus, el a solicitat 47.371.59 EUR pentru pierderea profitului sau beneficiul de la proprietatea sa timp de nouă ani. În ceea ce privește prejudiciile morale, el a solicitat 365.316 EUR. Guvernul a susținut în argumentele actualizate ale acestora că reclamantul nu a reușit să utilizeze căile de recurs interne la dispoziția sa și a susținut că noul mecanism care a fost introdus prin Legea nr. 165/2013 a constituit un remediu intern eficace, capabil de a furniza un recurs suficient reclamantului În orice caz, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013 furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, acestea au susținut că valoarea imobiliară a fost de 49.500 lei (RON), fără, totuși, să prezinte orice document de sprijin. 10. Curtea reamintește că în fondurile cauzei au fost deja hotărâte și că a constatat o încălcare a articolului 6 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 11. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale în așa fel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI). 12. Curtea constată, de asemenea, că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să indice că reclamantul a recuperat posesia proprietății sale sau că a primit o compensație pentru privarea proprietății sale. 13. Prin urmare, Curtea consideră că executarea hotărârii din 6 noiembrie 2003 a Curții de District Buzău ar plasa pe cât posibil reclamantul într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. Prin urmare, Statul pârât trebuie să permită reclamantului să ia posesia efectivă a întregii terenuri și să-i furnizeze titlu în ceea ce privește acest teren. În lipsa acestui lucru, având în vedere informațiile de la dispunere, Curtea deține că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului 200.000 EUR pentru prejudiciu material. 14. În ceea ce privește suma de bani solicitată în ceea ce privește pierderea profitului sau beneficiul de posesie a reclamantului, Curtea respinge această afirmație în ceea ce privește acordarea unei sume de bani pe această bază ar fi un proces speculativ, având în vedere faptul că profitul obținut din posesia proprietății depinde de mai multe factori (a se vedea Buzatu v. România (și doar satisfacția), nr. 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005, și Dragomir c. România , nr. 31181/03, § 27, 21 octombrie 2008). 15. Curtea consideră că interferența gravă cu dreptul de acces al reclamantului la o instanță și cu bucuria pașnică a posesiunii sale au provocat prejudicii morale pentru reclamant. Pe baza echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului 4,700 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 16, reclamantul a solicitat 10,398.35 EUR echivalentul costurilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața acestei Curte care reprezintă taxa avocatului, serviciile poștale, traducerile, fotocopiile și transportul. 17. Guvernul a contestat afirmația pe motiv că aceaceasta a fost excesivă. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea sumei de 5.000 EUR de costuri de acoperire în cadrul tuturor șefelor. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârii din 6 noiembrie 2003 a Curții de District Buzău în întregime, permițând reclamantului să ia posesia efectivă a terenului și, de asemenea, să-i furnizeze un document de titlu pe terenul său; (b) faptul că, în lipsa aplicării hotărârii din 6 noiembrie 2003 a Curții de District Buzău în întregime, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceeași perioadă de trei luni, 200.000 EUR (200.000 EUR) pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertit în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceleași trei luni, 4,700 EUR (4 mii șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care să fie transformat în moneda națională a statului solicitat la rata aplicabilă la data decontare; (d) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceleași trei luni, 5.000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertit în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 aprilie 2014, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă